Un credincios care lucreaza intr-o companie foarte mare se hotaraste sa-l cheme pe seful lui la Biserica. Intra omul in biroul sefului si ii face simplu invitatia la slujba. Seful lui, surprins de asa o invitatie, nu scapa ocazia sa-l ia pe om peste picior. Discutia se incheie defavorabil si omul nostru pleaca umilit.
Doi ani mai tirziu, cind nu mai lucra la acea companie si intre timp devine pastor, este asteptat dupa biserica de un domn care vrea neaparat sa stea de vorba cu el. Pastorul ii intinde mina politicos si zimbitor multumindu-i strainului pentru vizita la Biserica. Celalalt insa il opreste spunindu-i ca el a venit special ca sa-i multumeasca pentru ca el si familia lui L-au primit pe Isus ca salvator...
- Vezi tu...zise omul stringindu-i mina cu putere...acu' doi ani cind tu il invitai pe seful tau la biserica, eu eram sub biroul lui si reparam parchetul...Seful tau a refuzat si si-a batut joc de invitatia ta, dar eu m-am gindit ca ar trebui sa ma duc. Si Dumnezeu mi-a vorbit si mi-am dus si familia. Astazi sintem toti copiii Domnului... si toti am ajuns sa-L cunoastem datorita invitatiei tale...
....................
Ei, povesti ca astea ma fac sa continui sa scriu. Biblia zice sa semanam Cuvintul Lui. Acuma nu-s eu mare agronom, si nici mare teolog...stiu doar atita: ca trebuie sa arunc saminta. Saminta nu e a mea... de fapt nimic nu este al meu. Dar saminta asta are asa o putere in ea ca poate sa sparga cel mai tare pamint si are viata in ea insasi ca sa creasca. Semanatorul poate fi cel mai prapadit om- fara talente, fara educatie, fara nimic...trebuie doar sa arunce saminta... doi ochi sa vada pe unde merge, doua miini sa imprastie saminta si doua picioare sa-l poarte . Nu-i asa ca-i simplu?
No comments:
Post a Comment