tradus Rodica Botan
Va veni ziua cind trupul meu va sta intins pe un cearceaf alb, frumos aranjat la cele patru colturi ale saltelei unui pat de spital ocupat si de cei vii si de cei care mor. La un anumit moment un doctor va determina ca celulele creierului meu au incetat sa mai functioneze si deci din toate punctele de vedere viata mea a incetat sa mai existe.Cind acest lucru se va intimpla, sa nu incerci sa ma supui la o viata artificiala si sa-mi pastrezi viata corpului cu ajutorul unei masini. Si sa nu spui ca sint pe patul de moarte. Lasa ca acel pat sa fie numit Patul Vietii, si lasa ca sa fiu luat imediat de acolo pentruca corpul meu sa fie folosit ca altii sa poata trai o viata plina.
Da vazul meu unuia care n-a vazut in viata lui un rasarit de soare, or fata dragalasa a unui copil sau dragostea in ochii unei femei. Sa dai inima mea cuiva care n-a cunoscut decit durerea pricinuita de propria lui inima. Da singele meu adolescentului care a fost scos dintr-un accident de masina ca sa poata trai sa-si vada nepotii jucindu-se. Da rinichii mei cuiva care depinde de masina de dializa ca sa traiasca de pe o saptamina pe alta. Ia oasele mele, si orice muschi, orice fibra sau nerv din trupul meu si fa tot posibilul sa ajuti un copil care este handicapat sa mearga din nou.
Explora orice coltisor al creierului meu, ia celulele lui daca este nevoie si experimenteaza cu ele astfel incit intr-o zi un baietel care nu poate vorbi sa strige cind a lovit o minge sau o fetita surda sa poata auzi sunetul ploii care cade pe geam.
Si arde tot ce a ramas si imprastie cenusa in vint ca acolo unde ajunge sa ingrasa pamintul si sa creasca flori...
Daca trebuie sa ingropi ceva, ingroapa toate greselile mele, slabiciunile mele si prejudecatile ce le-am avut fata de semenii mei.
Da pacatele mele diavolului si da-i Lui Dumnezeu sufletul meu.
Daca chiar vrei sa-ti amintesti de mine fa-o cu o fapta buna facuta cuiva care are nevoie de tine. Si daca faci tot ce ti-am cerut...am sa traiesc pentru totdeauna...
......................
Mi-au placut gindurile acestui om...numai ca daca mi-ar fi usor sa las dispozitii asemanatoare in ceea ce priveste trupul meu, am convingeri puternice ca problema sufletului trebuie rezolvata din vreme si trebuie rezolvata personal. Cit despre eternitate...da...este frumos sa fi amintit de cei lasati in urma. Dar si ei sint muritori si chiar daca ti-ar purta amintirea o vreme, odata si odata se vor duce si ei si cu ei se va duce si amintirea de care se vorbea mai sus. Stiu insa pe cineva care traieste vesnic si care ne-a sapat pe miinile Lui...Si El ...cu nici un chip...cu nici un chip nu ne va uita... Si stiu exact cine as vrea neaparat sa-si aminteasca de mine...
No comments:
Post a Comment