O VOCE DE INGER..

     Printre soldatii din US.Marines, care au luptat impotriva japonezilor in Cel de Al Doilea Razboi Mondial, se afla si Corporal William Devers in virsta de 21 de ani care se consirera ca este un agnostic. Nici un fel de discutii , citate din Biblie sau incurajari si explicatii din partea colegilor  sau ale capelanului nu au putut sa-l miste de pe pozitia lui de ateu. In timpul primei batalii a companiei lui cu japonezii, un mare numar dintre soldatii unitatii lui au cazut secerati de gloante si capelanul a fost si el rau ranit. In timp ce era in dureri capelanul a chemat pe Devers si i-a zis...
-Vezi in buzunarul meu din stinga te rog...ia-o. Azi noapte am avut un vis. In vis mi-a aparut un inger care mi-a spus sa te conving sa iei Biblia asta...Ia-o fiule...te rog!
Devers a luat Biblia si a bagat-o in buzunarul de la camasa ca sa-l multumeasca pe capelanul ranit.
     Douazeci de minute mai tirziu, squadul in care era Corporal Denver a nimerit chiar intr-o patrula japoneza si inainte sa-si dea seama ce se intimpla, s-a trezit ca e jos si ca mintea lui aluneca intr-o mare intunecime...cu siguranta moartea. Dar cind si-a revenit, a simtit o durere sfisietoare in piept, si s-a pipait...dar nu era nici un strop de singe.
     Gloantele a sfisiat Biblia pe care o pusese in buzunar si s-a oprit tocmai la Psalmi...unde a putut sa citeasca..."O mie sa cada la stinga  si zece mii la dreapta ta ; dar de tine nu se va atinge."

James Pruitt
tradus Rodica Botan
...................................
     Promisiunile Domnului sint vesnice si incerc sa mi le amintesc in fiecare zi si de fiecare data cind simt ca mi se duce lumea de sub picioare. Si cu ringhispirul asta vad ca ma dau din ce in ce mai des. Am bagat insa de seama ca nimic si nimeni nu ma poate ajuta. Pina si cei care ar vrea stau de multe ori neputinciosi chiar daca ar da orice si oricit sa iti poata veni in ajutor.
     Stiu ca nu sint singura. Astazi am vorbit cu citeva persoane deja care m-au asigurat ca asteapta venirea Domnului ca altceva bun nu mai au ce sa astepte pe lumea asta. Si la prima privire te gindesti...Domnule ce-i cu oamenii astia? Credinciosii ar trebui sa fie plini de sperante. Si da...sintem. Dar nu pentru lumea asta. Aici doar supravietuim cit mai este ca viata nu ne apartine...si asteptam...ca vine-o zi ...si e pe-aproape ...cind nu vor fii nici lacrimi si nici motive de plins, nici dureri si nici despartiri si nici tristeti de nici un fel.
     Ce minunata va fi ziua aceea...