The Dime (moneda de 10 cents)

     Am vizitat intr-o zi biroul unui om de afaceri, si in timp ce discutam, el intorcea in mina intr-una o greutate de pus pe hirtii( paperweight)...cu un banut de 10 cents lipit de ea.
     Si la un moment dat mi-a zis...
     -...Cind eram la facultate, eu si colegul meu de camera am ramas fara bani- intre noi doi nu mai aveam decit o moneda de 10 cents. El avea bursa in timp ce eu imi cistigam intretinerea lucrind pe un cimp de bumbac si la un magazin alimentar. Amindoi eram primii membrii ai familiilor noastre care se duceau la facultate si parintii nostrii erau tare mindrii de noi. In fiecare luna ne trimeteau ceva bani...destul de putini sa ne cumparam mincare, dar in luna respectiva nu primisem inca checkurile. Era Duminica, a 5-a zi a lunii si intre noi doi statea doar o moneda de 10 cents.
     -Am folosit moneda ca sa chemam acasa - adica 500 de mile departare. A raspuns mama. Din vocea ei am inteles ca ceva nu era bine. Mi-a spus ca tata a fost bolnav si n-a putut lucra si ca...nu aveau cum sa-mi trimita bani luna respectiva. Am intrebat daca colegul meu urma sa primeasca checkul de la parintii lui. Mama mi-a spus ca a vorbit cu mama colegului  meu si nici ei n-au putut sa obtina banii pe care de obicei ii trimeteau pentru mincare, asa ca mama m-a sfatuit sa ma intorc acasa. Mi-a spus ca au tot aminat sa-mi spuna dar nu era alta solutie.
     -Ai fost tare necajit? ...am zis eu...
     El continua...
     - Cind am pus telefonul in furca am auzit un tacanit si monedele din cutia telefonica au inceput sa curga una dupa alta cu un zgomot vesel. Noi rideam si tineam miinile caus sa prindem banii. Studentii care treceau pe hol au crezut ca sintem nebuni. Am vorbit cu colegul meu sa tinem banii pentru noi si sa-i folosim, ca doar nimeni n-ar fi stiut ce s-a intimplat. Dar ne-am dat seama imediat ca nu puteam face asa ceva, ca n-ar fi corect...ma intelegi?
    - Inteleg...dar trebuie ca a fost greu sa intoarceti banii inapoi...
    - Am incercat insa...am chemat operatoarea si i-am spus ce s-a intimplat.( Si cind imi spunea toate astea zimbea...)
    - Operatoarea a zis ca banii apartin companiei de telefoane si deci sa bagam monedele inapoi in masina. Si asa am facut dar fara nici un rezultat ca tot veneau inapoi. In sfirsit i-am spus operatoarei ca nici asta nu merge. Ea mi-a zis ca nu stie ce altceva am putea face dar ca o sa vorbeasca cu seful ei. Cind s-a reintors mi-a zis ca seful ei i-a spus sa ne spuna sa pastram banii pentruca compania nu avea de gind sa trimita pe cineva pina la scoala noastra doar pentru citiva dolari.
     Omul din fata mea ridea cu pofta povestind intimplarea...dar avea si emotii in voce...
     -Am ris pina am ajuns in dormitor la camin. Dupa ce am numarat banii am vazut ca sint 7 dolari si 20 de cents. Am decis sa cumparam mincare cu ei de la un magazin alimentar din apropiere, si dupa cursuri a doua zi sa ne ducem sa ne cautam de lucru.
     -Ai gasit de lucru? Am intrebat eu...
     -Da...Am povestit intimplarea managerului magazinului alimentar unde ne-am dus sa facem cumparaturi ca sa-i explicam de ce platim doar in monede pentru mincarea ce-o cumparasem. El ne-a oferit la amindoi joburi incepind chiar de a doua zi. Si banii aia ne-au ajuns exact sa avem mincare pina am primit primele salarii.
     -Ati terminat amindoi facultatea?
     -Da, si am lucrat pentru acel om pina am absolvit facultatea. Prietenul meu a devenit avocat. Si el s-a uitat in jur si mi-a zis ...eu am graduat in business si am inceput aceasta companie care astazi este o corporatie multi milionara. Copiii mei si ei au terminat facultatea si copii coleguluii meu de asemenea, dar noi am fost primii din familiile noastre sa avem studii superioare.
    - Este moneda aia de 10 cents ce o ai in mina dintre monedele acelea ? El a dat negativ din cap...
    - Nu...ca pe alea a trebuit sa le folosim atunci dar cind am primit primul salariu am pastrat o moneda pe care am carat-o cu mine toti anii de studentie. Am pastrat-o ca sa-mi aminteasca de unde vin. Cind imi numar binecuvintarile imi amintesc ca a fost un moment in viata mea cind intre mine si saracia lucie cu care erau confruntati zilnic parintii mei a stat o singura moneda de 10 cents.
     -Ai intilnit vreodata pe operatoarea aceea ca sa-i spui ce au insemnat acele monede pentru tine?
     -Nu, dar cind am graduat, impreuna cu colegul meu am scris o scrisoare companiei de telefoane si am intrebat daca vor sa le dam banii inapoi. Presedintele companiei ne-a raspuns felicitindu-ne ca am terminat facultatea si ne-a spus ca nu crede ca, compania al carui presedinte este a facut vreodata o cheltuiala mai importanta decit asta.
     -Tu crezi ca asta a fost o coincidenta sau asa trebuia sa se intimple?
     - M-am gindit adesea la treaba asta...in cursul anilor. M-am gindit ca poate operatoarea sa fi simtit din glasurile noastre cita nevoie aveam de mina aia de monede. Poate ca tocmai ea a prevenit masina sa nu primeasca banii inapoi...sau poate Dumnezeu a vrut sa ne faca binele asta.
     - N-ai sa stii niciodata adevarul...nu-i asa?
     - A dat din nou de cap in semn ca nu...mingiind greutatea aceea cu moneda de 10 cents ca si cind de acolo i-ar fi venit ceva putere...
     - Nu...dar am sa-mi amintesc intotdeauna acel moment si aceea moneda de 10 cents. Am platit datoria aia de multe ori...si intotdeauna am sperat ca o sa ajut pe cineva cel putin atita cit m-a ajutat pe mine moneda aceea...
Patricia S. Laye
Tradus Rodica Botan