Julie Faragau a devenit zilele astea un erou al meu...Si daca cineva care citeste articolele ei nu vede in acelasi fel in dreptul lui, ma indoiesc ca are inima sau creier...sau emotii sau chiar bun simt. Poate credeti ca sint dura...dar cititi ce scrie acest copil al Lui Dumnezeu in conditii atit de grele si o sa fiti de acord cu mine.
Julie, ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea putere sa raspindesti cit mai multa lumina in jurul tau. Si sa-ti dea si vindecare pentruca cei doi copii ai tai sa te cunoasca mai mult si pentru o durata mai lunga. In mina Lui toate lucrurile se pot face noi si de El asculta si marea si vintul si tot ce a creiat El...si El te-a creiat si pe tine intr-un mod atit de minunat. Stiu ca tu te rogi mai mult pentru altii decit pentru vindecarea ta...dar noi vrem sa ne rugam pentru tine ca sa stai cit mai mult cu noi si sa ne impartasesti perspectiva din care tu il vezi pe Dumnezeu. Multumim pentru efortul care il faci in conditiile in care esti si cu responsabilitatile unei mame de copii mici...Nici nu-mi pot inchipui cum le poti face pe toate. Domnul sa te intareasca...
................................
Cine spui că sunt Eu?
29 Martie 2013
Mi-am făcut bagajele pentru maratonul chimioterapeutic de ieri ca şi cum m-aş fi pregătit pentru o zi de spa. Mi-am pus apă, gustări, cărţi, Biblia copiilor pentru subliniat, iPad, iPod, reviste, formulare medicale de completat. Urma să am o zi pentru mine şi eram foarte entuziasmată. M-am îmbrăcat, dacă m-ar fi vazut cineva ieri dimineaţă, ar fi crezut că plec la birou pentru toată ziua. Mă simţeam minunat, arătam foarte bine (ei bine, nu mi-a spus-o nimeni, dar hai sa fim sinceri, când ştii asta, chiar ştii) şi eram nerăbdătoare să fac tratamentul pentru că asta mă aducea cu un pas mai aproape de vindecare. Dar încă o dată planul meu nu era planul lui Dumnezeu, deoarece saloanele de tratament sunt de două persoane. Şi Dumnezeu avea alte planuri cu mine.
Tom a fost colegul meu de salon aproape toată ziua şi era acolo pentru transfuzia de sânge care o făcea din două în două zile. Tom are 70 de ani şi în urmă cu doi ani a fost diagnosticat cu o boală de care n-am mai auzit şi care în ianuarie s-a transformat intr-o formă de leucemie în stadiu terminal; i s-au dat 3 săptămâni de trăit. Ieri, nivelul trombocitelor lui a fost 12 şi fără aceste transfuzii ar muri în câteva zile. Medicii nu-l mai tratează, îl ţin doar în viaţă până când el hotărăşte că e pregătit să moară. Eram curioasă să aflu perspectiva lui asupra bolii sale, asupra vieţii, asupra morţii şi astfel am început să discutăm. Mi-a plăcut întotdeauna să discut cu oameni mai în vârstă şi să aflu părerea lor despre viaţă dar n-am avut niciodată ocazia să vorbesc cu un om care este atât de aproape de moarte şi lucid, despre ce simte şi cum gândeşte el în acea situaţie.
...gasiti aici restul acestui mesaj nemaipomenit de frumos...
1 comment:
Nepatrunse sint caile Domnului.Azi am ca moto:Nu te teme, crede numai dar CREDE.Si atunci vine PACEA .
Post a Comment