Un business executive
care spunea la toata lumea ca cel mai pretios lucru din viata lui este fetita
lui de 5 ani, si-a dat seama intr-o zi ca de fapt nu-si prea petrece prea mult
timp cu ea. El pleca la birou dis de dimineata inainte ca fetita lui sa se
scoale si venea acasa doar cu putin timp inainte ca ea sa mearga la culcare.
Dindu-si seama ca
timpul trece si el pierde momente pretioase pe care nu le mai poate recupera,
se hotari sa o duca cu el la birou – caci tocmai trebuia sa lucreze si simbata.
Ajunsa acolo, fetita se uita de jur imprejur la tot ce era acolo in biroul
tatalui el si cu multa inocenta il intreba direct…
-Taticule…tu aici locuiesti?
……………………………………….
Nu sint eu un business executive dar ma pot regasi in
povestioara asta – pentruca pe vremea
cind inca puteam sa fiu acasa cu fetele mele munceam si eu mai multe ore decit
ar fi trebuit. Norocul meu este ca am avut acasa o Buna care m-a inlocuit cu success.
De la care fetele mele au avut atit de mult de invatat…Dar in toata schema asta
eu am pierdut clipe pretioase. Mi-e dor de vremea cind erau fetele mele acasa;
mi-e dor de simbetele in care faceam toate trei treaba de dimineata ca sa putem
merge la cumparaturi. Mi-e dor de galagie, de pizza si inghetata, de desene
animate si creioane colorate, de ore de muzica si de echipament sportiv…
Timpul este
infinit dar numai la Dumnezeu. La noi pamintenii inca se socoteste in secunde, minute, ore,
zile, ani…Biblia ne sfatuieste sa pretuim timpul. Si din mai multe motive. Si
toate motivele sint in folosul nostru. Timpul este absolut necesar oricarei
relatii – ori ca e vorba de relatia cu cei din familie sau…relatia cu Dumnezeu.
Fetita din
povestea de mai sus a reusit sa prezinte un adevar pe care tatal ei nu-l
realiza. Noi poate credem ca dam destul timp familiei sau chiar Lui Dumnezeu
cind de fapt ne cheltuim timpul in alta parte prinsi de alte lucruri. Si
diavolul este foarte priceput sa ne tina ocupati. Si daca cineva ne-ar intreba
pe noi aceeasi intrebare care i-a pus-o aceasta fetita tatalui ei…noi ce am
raspunde? Noi unde “locuim?”
No comments:
Post a Comment