Frumos scris...si suna bine- dar cit de reala poate sa fie fraza asta in viata cuiva? Si hai sa mergem direct la subiect. Cit de reala poate fi fraza asta pentru mine? Am citit cuvint cu cuvint si parca am dat de concluzia multor framintari si analize mai vechi sau mai noi. Pare asa de simplu. Definitia este scurta si tot ce-ti ramine este sa pui in aplicare.
Numai ca daca ai purtat o nedreptate cu tine pentru o vreme indelungata, ramin urme in locul respectiv chiar daca nedreptatea a fost inlaturata. Asa cum daca porti inelul de logodna fara sa-l scoti ani de-a rindul, chiar daca ti se ingroasa degetul, pe locul inelului ramine o adincitura . Scoti inelul dar degetul arata ...deformat.
Si asta mi-a dat apa la moara eului meu sa...Dar ... sa ce?
Exista posibilitatea ca de la o stare de nevinovat ( cind ti s-a facut o nedreptate) sa te bagi singur intr-un pacat si mai mare daca nu ierti cind in sfirsit exista toate elementele ca sa trebuiasca sa ierti. Devii arogant...la urma urmei ai fost nedreptatit si parca ai vrea sa fii recompensat cumva pentru tot ce ai suferit. Ca vezi...asa pare drept...nu-i asa?
Si pe cind gindeam asa fara cuvinte - pe-atunci mi-a intrat pe ecranul mintii rugaciunea copilariei..."Tatal nostru...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi..."
Si in fata cerului si a Stapinului acestui Univers, in fata Celui ce mi-a purtat povara mea uriasa pina la cruce...El nevinovat purtind pacatele mele murdare...am simtit cit de nedreapta a fost iertarea ce mi-a dat-o. Eu meritam pedeapsa...El a iertat ceea ce era de neiertat.
Doamne, vreau sa invat lectia iertarii ca sa ma poti ierta si Tu. Si vreau sa invat sa o fac cu gratia cu care ai facut-o Tu...cu dragostea, cu finetea cu care ai facut-o Tu. Invata-ma Domane sa iert ca sa poti sa ma ierti; pentruca nu vreau sa imi masori nimicnicia cu masura mea...ci cu masura Domnului Isus care a iertat TOTUL...si ne-a dat sanse noi . Nu jumatati de masura...nu tolerante...nu ingaduinte...ci o posibilitate noua, unica, de-a fi si de-a ajunge fii si fiice a Dumnezeului Celui Viu. Schimba-mi inima te rog ...si fa-o sensibila...si deschisa...si inteleapta...Invata-ma sa iert!!!
4 comments:
Eu am avut norocul sa nu suport nici o nedreptate de neiertat. Singura care parea ne neiertat a fost pentru mine ca Dumnezeu m-a facut altfel decat as fi vrut... Dar si asta am iertat acum, caci mi-am dat seama ca eu nu am inteles ce imi oferea el...
Dar nu imi pare rau de nimic...
Doar pe lumea cealalt ma tem ca voi regreta... desi sper ca dumnezeu, sa fie la fel de iertator si pe lumea ailalta cum a fost pentru mine pe lumea asta....
Ei...vezi cherie- tocmai asta ma pune pe ginduri! O sa ni se ierte exact asa cum iertam. Este drept sa fie asa, nu? Si eu as vrea sa fiu sigura ca imi asigur o iertare complecta...in acelasi timp nu stiu, sau nu pot sa iert asa cum as vrea sa fiu iertata. Undeva inauntrul meu nu pot incheia asa cum as dori ca Dumnezeu sa incheie afacerile mele deplasate si nepotrivite. Vreau sa am parte de o iertare dumnezeiasca dar nu cred ca sint capabila sa iert asa cum iarta El si cum as vrea sa fiu iertata si asta ma deranjeaza cumplit.
Sie clar ca , cu ce masura masuram ni se va masura...asa zice Biblia!!!
De fapt si eu ma intreb cum va fi iertarea ... Eu iert... dar pe moment cand ma enerveaza cineva raspund Nu dau cu parul, dar asta pentruca, daca ma gandesc bine, nici altii nu au dat cu parul in mine.
Iert, cred eu, caci la ora actuala nu imi amintesc sa imi fi facut cineva vreun rau. Tin minte doar cat rau am facut eu la altii...
Si ma intreb, cum sa ma ierte Dumnezeu daca eu nu m-am iertat si imi amintesc ? Desi daca ar fi sa repar ceva... nu prea as vrea sa schimb nimic ...
Complicata treaba !
Meditind la 1 Corinteni cap 13 ...am gasit un raspuns pentru mine .
Post a Comment