DACA VREM SA FIM FERICITI...NUMAI DACA!

     Interesante vremuri traim...Cu citeva zile in urma am implinit 33 de ani de cind am venit in America. Eram 7 la numar.  Fiecare cu valizuta lui si cu visele lui. Niciunul nu stiam engleza. Buna avea 68 de ani si ea a fost daca nu creierul, atunci motorul  si sursa de energie in spatele acestei migrari. Tatal meu avea 48. Sa incepi o noua viata la 48 de ani ?! Si nu singur dar cu o familie care trebuie intretinuta ...pare o nebunie...
   

( poza alaturata este facuta la aeroport. Nici Buna nu mai traieste- a murit in 1989, iar unchiul Avram - cel pe care-l imbratiseaza a murit la numai 2 ani dupa sosirea noastra).Dar aveam vise pe atunci. Aveam sperante...aveam ceva care ne da energie si impuls sa mergem inainte. Si ne aveam unul pe altul.
     E miezul noptii acuma cind scriu si m-am trezit cu tot felul de ginduri ...Ce-i cu viata asta care pare fara nici o noima?
      Cu doua zile in urma sora mea imi povestea la telefon ca a urmarit un documentariu facut de nu stiu ce profesor . Asa cum unii s-au apucat sa studieze depresia si cauzele ei si remediile ei, asa s-a apucat tipul asta sa studieze fericirea, vrind sa afle motivele, conditiile, etc. Si pe scurt mi-a spus ea ce a descoperit  acest om. Cica 50% fericirea este conditionata de aparatul genetic pe care l-am mostenit. Predispozitiile ce le avem. Cealalata jumatate insa depinde de noi. Munca ce o facem este 10 % din jumatatea de care dispunem, iar restul in mare se datoreaza simtamintului de a apartine; "belonging" - cum zic americanii. Si apartenenta asta este la un grup, familie; sint relatiile umane pe care le hranim sau le taiem si le facem harcea parcea citeodata.
   
Si in mare daca stai bine sa te gindesti cam toata lumea alearga dupa fericire. Numai ca sora mea imi spunea ca documentariul mentiona in mod sigur ca nu cumva sa se faca o confuzie ca fericirea nu depinde de loc de starea materiala - de cite lucruri sau ce finante ai. Spunea ca e absolut necesar pentru un om sa aiba casa lui- cuibul lui, pe care sa-l intretina la nivelul de comfort de care are nevoie si mai are nevoie sa aiba cele necesare: hrana si imbracaminte. Dar atit!
    Si tipul asta a facut cercetari in toate straturile sociale si in tari diferite si in societati diferite.
    Si ma uit acuma la viata prin prisma celor de mai sus. Ce lipseste vietii de acuma ca pare asa de linceda si asa de lipsita de directie?
    Cred ca am pus degetul pe ideea principala, mai ales daca ma gindesc ce ne invata Biblia. Profesorul asta a inteles ca relatiile - apartenenta la un grup social ( si familia este ca o celula sociala) sint cele care genereaza si mentin starea de fericire a oricarui individ. Dar aceste relatii adesea pot fi alterate si rupte si ferfenitate. Traim zile in care pina si dragostea omeneasca a inceput sa lipseasca, exact asa cum scrie...Relatiile dintre parinti si copii, dintre frati, etc - este absolut si vizibil strangulata si obosita si chinuita in multe cazuri. Si toate astea datorita dragostei care spune Biblia ca in zilele din urma se va raci...
     Exista insa o relatie care nu este inceputa de noi si nu este hranita de noi si care nu se poate schimba daca noi personal nu ne schimbam. Pentruca Christos ne-a iubit pe cind eram noi inca pacatosi, departe de El ...si pentruca El este mereu la usa, sau inca la usa si bate. El vrea sa intre la noi si sa cineze cu noi- El vrea aceasta relatie care sa ne faca fericiti. Tot ce trebuie este sa deschidem sa intre. Mai aproape de usa nu poate sa fie nimeni de noi. El este la usa inimii...El este la o deschidere de usa de noi...
     Acest simtamint de a apartine Lui ne va da calmul, pacea, siguranta, linistea, speranta, confidenta necesara. Relatia asta daca este mentinuta ne va transfera, sau se va transfera chiar dincolo de moarte. Ce suport minunat pentru noi cei care traim in aceste vremuri tulburi in care relatiile omenesti sint atit de fragile...Si acuma...ce fel de oameni trebuie sa fim sa nu ne intereseze propria noastra fericire? Ce fel?