DIN LUMEA MEA...

   

     Mi-am petrecut dupa-amiaza cu Sethy, nepotelul meu. A trecut putin timp de cind m-am ocupat de copii de virsta lui... asa ca... incerc sa ma acomodez. Este insa o diferenta imensa intre preocuparile copiilor de azi si ale celor din generatia trecuta, generatia copiilor mei.
     Dupa ce a pus impreuna un lego complicat, l-am vazut ca-si ia computerul si incepe sa se joace. L-am intrebat ce face acolo... si mi-a spus ca-si construieste o lume a lui.
-Si cite lumi ai construit pina acuma?... l-am intrebat eu cu sprincenele ridicate in mijlocul fruntii a mirare...
-Vreo 50... a venit iute raspunsul lui...
Am continuat sa pun intrebari despre lumile astea pe care le creeaza el... si in timp ce raspundea la intrebarile mele mi-am dat seama ca si noi credinciosii ne-am construit un fel de lumi ale noastre ...in care am facut alegeri personale si potrivite dorintelor noastre.
     Unii ne-am izolat ca locatie ...ne-am izolat ca partasie...ne-am izolat nu numai de lume, dar si de familie si frati. Ne-am creat reguli si rinduieli dupa dorinta inimii noastre, si pentru folosul nostru, si ca sa ne fie bine si comod numai noua- lumi in care sa nu fim deranjati de nimeni - lumi in care sa nu aiba dreptul sa ne intrebe nimeni despre absolut nimic- sa nu dam nimanui socoteala de actiunile, alegerile noastre, de comportamentul ce-l avem. Si cum se schimba ceva in lumea asta a noastra si nu mai este asa cum am vrut noi - cum sintem teribil de frustrati ...
     Apoi mi-am amintit de porunca Domnului Isus de a merge in "toata lumea" sa propovaduim Evanghelia  ..."la orice faptura... Si nu era vorba sub nici o forma de lumea noastra... ci de lumea creata de El... Si nu era vorba de confortul nostru, de regulile noastre, de cum ne pica noua bine... ci era vorba de un deranj teribil pentruca uneori nu erai primit cu vestea cea buna si situatia era asa de grava ca trebuia sa-ti scuturi praful de pe sandale si sa mergi mai departe... Sa mergi fara punga si fara bani ...si sa te duci la cei cazuti si la cei saraci, si la cei pierduti... Ba inca in lumea asta a Lui unde ne trimite, trebuie sa te apleci si sa-i ridici pe cei cazuti intre tilhari. Mai trebuie sa mergi pe jos si sa-i pui pe oamenii astia in starea asta jalnica pe magarul tau... si sa mai si platesti la han pentru ei...
     M-am uitat la Seth cum continua sa creeze lumea lui imaginara... cu regulile lui... cu oamenii imaginatiei lui... si am ramas... pe ginduri ...multa vreme