DIN RADACINA...

   

Este duminica dimineata... dis-de-dimineata. Am deschis usile si ferestrele casei pentru putin aer proaspat. Cerul senin, soarele deja incepe sa incalzeasca puternic. Nu va dura mult si trebuie sa inchid usile si sa pornesc aerul conditionat daca vreau putin confort. Verile pot fi foarte fierbinti aici in California.
     Ies pe afara sa-mi admir gradina si sa o mai racoresc putin pina vine timpul sa ma pregatesc de biserica. E o treaba nemaipomenit de relaxanta sa uzi gradina. Imi vizitez pomii incarcati de-acuma cu prune, piersici si nectarine. Caisele... si inaintea lor ciresele s-au dus... Urmeaza merele si strugurii in curind. Nu sint eu un gradinar de exceptie, dar imi place sa plantez si sa ma uit cum cresc pomii... si plantele. Am ucis insa in nestiinta mea multe plante... si chiar pomi. Si m-am luptat sa scap de alti pomi... fara prea multe rezultate.
     In 1992 cind m-am mutat pe proprietatea asta erau doar citiva pomi. Un nuc pecan, un corcodus si un pom cu rodii. Pomul de rodii mi l-a executat unul dintre gineri... chipurile ca acolo a vrut dinsul sa-si parcheze masina. Pe parcurs insa l-am recuperat, pentru ca este un pom ambitios si nu moare cu una, cu doua. A mai fost un trunchi vechi de maslin. L-am crezut mort... dar daca l-am udat, a dat din radacina si il pastrez, desi personal n-am pus masline la murat. E prea mult de lucru. Dar cu corcodusul am avut de lucru din 1992, si inca mai am. Nu vrea sa moara nicicum. Nu-mi plac corcodusele, si desi inteleg ca Dumnezeu l-a facut si pe pomul asta, mie mi se pare ca in gradina mea ocupa locul de pomana, asa ca l-am taiat. Si l-am taiat... si iara a dat radacina, si iara l-am taiat. Si in fiecare an il tai si pulverizez peste el o substanta sa moara - si parca a murit o vreme, insa acum renaste...
     Azi-dimineata udind prin gradina i-am vazut iara crengile crescute din radacina si m-am gindit ca asa sintem si noi credinciosii. Avem unele vicii, unele pacate de care am vrea atit de mult sa scapam - si taiem la ele an dupa an... dar nu omorim radacina si... degeaba ne muncim la suprafata, ca firea aia veche da lastari din nou si din nou. Numai un pic de apa si de soare... numai un pic de conditii prielnice si iesa, domnule, la repezeala la suprafata, cu o vigoare de neinchipuit.
     O lupta intensa este viata. Nu mult trebuie sa luptam cu altii, cit trebuie sa luptam cu noi. De-acolo dinauntru vin toate cele rele. Inima omului este nespus de rea - si daca nu ma credeti, cercetati-va si voi cind nu va vede nimeni!