Am stat de vorba, am potolit spiritele…dar ramii cu un gust amar cind te uiti la cite o treaba din asta si realizezi ca nu exista de fapt nici un alt vinovat decit viata hectica, asteptarile prea inalte, lupta pentru mai mult si mai bine …pina la imposibil…si mai la general…binecunoscutul stres.
Ca sa fie cit mai avantajoasa afacerea, cei care sint interesati sa faca un penny in plus, imping lucrurile pina la refuz indiferent despre ce este vorba. Si string la suruburi pina cind toata lumea este intepenita…si stresata. Pina si gitul refuza sa se mai miste intr-o parte sau alta.
Vizavi de stresul asta de la lucru, de stresul de acasa, de stresul care ni-l facem uitindu-ne la stiri…la finante…la copiii nostrii, nepoti, frati, parinti, prieteni…m-am gindit la o veche expresie …"floare la ureche".
Va mai aduceti aminte de ea? Pe vremea cind mai existau lucruri atit de usor de infaptuit ca erau numite..."floare la ureche"?
Eu poate sint prea trecuta prin viata…desi nu-mi dau seama cind s-a intimplat trecrea…dar…am un tablou in minte…Un taran si o tarancuta, cu sapele pe umeri merg la holda. El cu palaria pe ceafa si fluierind…si ea legata la spate cu o naframa colorata , o surta decolorata in care duce ceva pentru prinz ...si o floare la ureche…
Era o vreme cind nevoile erau mai mari si totusi stresul mai mic? Ce s-a intimplat cu noi? Unde-i floarea de la ureche, palaria pe ceafa si de ce nu fluiera nimeni?
( 10/14/10)
2 comments:
era o vreme cand nu le lasam sa ne copleseasca stresul, cand preferam sa fluieram cand venea necazul insa am crezut ca daca nu mai fluieram dam dovada de maturitate si ... am uitat cum se fluiera insa ne-am lasat coplesiti de toti si de toate ....
Nu mai fluiera nimeni , fiindca toti se cred in BISERICA ! Nu mai vor oamenii sa munceasca pe Campul Evangheliei .
Ai scris un articol exceptional, Domnul sa te binecuvinteze in continuare, Rodica !
Post a Comment