LA MOMENTUL POTRIVIT...

     Vorbeam astazi cu o prietena. Ne spunem din cind in cind necazurile. Se intimpla ca atunci cind sint eu mai slaba ea imi da curaj si-mi aminteste versete care imi spun clar cine sta la cirma lumii; si cind ea este jos, ma aflu eu in ape mai calde si ii amintesc eu cine este in control. Imi spunea astazi ca are un duh de teama…nu stia exact de cine sau de ce…Si parca am avut un deja vue, ca nu demult duhul ala cu miros neplacut m-a vizitat pe mine.

    Nu-ti fac nimic duhurile astea rele care vin si adulmeca in jur…ci doar ne inspaiminta si ne fura linistea pentru o perioada…Nu vrem sa ne gindim la diavol si la prietenasii lui dar ei exista peste tot si ne fac tot felul de sicane. Nimic mai mult decit li se permite…dar isi dau vint, isi dau aere, fac galagie, si se asaza in pozitii in care umbrele lor par umbre de uriasi – chiar daca in realitate au statura unor soricei…

     Am avut o viata foarte tulburata. Nu neaparat a fost viata de vina- unele situatii le-am creiat eu din nebagare de seama si neascultare; dar totuna acuma…situatia in care eram era dintre cele mai rele. Imi amintesc ca in situatii grave imi facusem un plan de gindire care era cam in felul urmator. Ma gindeam la cele mai grave lucruri care se puteau intimpla si imi faceam un fel de analiza daca si cum voi trece peste acea situatie. Si ca sa-mi stimpar frica ( mai mult groaza – ca frica pare o chestie marunta) imi imaginam ca daca pot rabda sau trece peste aceea grozavie, orice altceva va fi mai usor.

    De ce vorbesc de astfel de lucruri? Pentruca ori incotro m-am uitat in ultimele zile am vazut numai incurcaturi si dezastru. Ca pe vremea lui Iov parca vestile care vin de peste tot par a fi pierderi si dezastru…durere si confuzie…lipsuri de tot felul dar mai ales de pace…

    Ii aminteam prietenei mele astazi ca in starea in care am ajuns ne putem multumi cu atit de putin , si ca satana ne tot ameninta cu chestii aiurea, ca daca ne gindim bine la amenintarile lui…nu-s de nici o treaba. Apostolul Petru zicea ca s-a obisnuit sa traiasca bine si in mult si in putin…si pentru toate da slava Domnului. Satana asta stie… sa ameninte. Sa minta. Sa creeze confuzie…Sa ne batjocoreasca…

…..

In timp ce scriam cele de mai sus prietena mea m-a chemat sa-mi spuna ca Dumnezeu i-a raspuns rugaciunii; ca din tragedia pe care o vedea cind Dumnezeu i-a luat ce avea in mina, s-a pomenit cu o binecuvintare si o bucurie cind Dumnezeu i-a pus altceva mai bun in mina. Ce mare Dumnezeu avem…si cum vine El la momentul potrivit sa resolve problemele. Si avem atit de multe exemple. Mi-a venit in minte unul classic. Avraam are cutitul ridicat sa il junghie pe Isaac cind glasul Lui Dumnezeu il opreste. Nici o secunda mai devreme dar nici mai tirziu…Ajutorul Domnului intotdeauna vine la momentul potrivit…