LOCATION, LOCATION, LOCATION...

    

In Ierusalim exista acest cimitir de unde se crede ca va incepe invierea mortilor- in Valea lui Jehoshaphat. Cum am iesit din Gradina Ghetsimane am putut sa vedem cimitirul de sus . In ziua cind am vrut sa mergem sa vizitam (era o Vineri inca in luna  Ramadan) si era o aglomeratie in vechiul Ierusalim de soldatii evrei au inchis portile care duceau in directia aia.

     Cind am mers prin Tunelul lui Hezechaia, ghida care era o scumpete de femeie care lucra cu o echipa de arheologi, ne-a mai dat informatii si despre alte lucruri in afara de tunelul respectiv. Ne-a spus printre altele despre o familie din Brazilia care au venit sa viziteze mormintul bunicului lor ingropat acolo in acest cimitir. Omul a dat bani grei sa-si cumpere un loc de veci in acest cimitir in dorinta sa fie printre primii la invierea din morti.

…………………………

Acuma, nu sint impotriva nimanui sa-si cumpere un loc de veci. Am invatat pina la virsta asta sa nu ma repezesc cu concluzii mai ales daca nu stiu multe despre un subiect. In vacanta asta am avut ocazia din nou sa vad tot felul de morti. Sora mea are o predilectie pentru subiectul asta si face poze cu toate cadavrele. Pe la Roma si la Louvre m-a pus sa-i fac poze linga orice sarcofag sau papa uscat. La Londra am avut acelasi job sa o pozez linga mumii. La muzeul din Israel am vazut niste cutii din ceramica. Omul era lasat sa putrezeasca citiva ani dupa care oasele i se adunau si se puneau in aceasta cutie spre pastrare. Am citit de alte neamuri de oameni care lasau cadavrele sa fie ciugulite de pasari si cind nu mai raminea nimic, ingropau oasele.

   

Ieri la o statie de radio crestina se discuta cu aprindere un subiect asemanator. In America tot mai mult se practica incinerarea. Este mai ieftin pentru unele familii si unele familii nu prea au de ales daca cel decedat nu s-a asigurat din vreme si nu s-a ingrijit de acest lucru. In toata sinceritatea , o nunta poate fi mai ieftina cu mult decit un deces. Hanograff,  cel care raspundea intrebarilor explica ca metoda potrivita pentru un crestin este ingroparea- dar asta nu inseaamna ca un corp ars nu poate fi inviat . Subiectul poate continua …dar la ce folos?

    Sa revenim  la valea noastra plina de morminte din Ierusalim , unde mortii insirati in mod ordonat asteapta invierea de sute de ani…Unii au vindut tot ce au avut sa fie ingropati acolo…mi se pare asa de extrem gestul lor- si numai ca sa fie primii la inviere. Cind Domnul Isus va veni , cei din morminte se vor trezi, la un trup nou binecuvintat care va avea puterea sa se ridice si sa-L astepte in vazduh…Oriunde am fi pe planeta asta…Timpul va dispare si nu cred ca investitia in mormintele din Ierusalim va da rezultatele asteptate. Treaba este ca doar cei care au fost nascuti in El, se vor trezi la o astfel de sarbatoare…ceilalti vor fi beneficiat doar de un mormint de prima clasa .

     De ce atita grija pentru un trup care oricum nu mai e bun de nimic decit sa fie transformat…si totodata cita lipsa de interes pentru sufletul care de fapt este viata trupului?! Ca dupa mine, locul unde esti ingropat sau felul cum esti ingropat conteaza prea putin- si daca conteaza , este pentru cei ramasi in urma care vor sa onoreze viata celui ce pleaca dintre ei. Dar ce conteaza este sufletul…sufletul pentru care cei mai multi oameni nu fac nici o pregatire. As dori sincer sa reusesc sa va pun pe ginduri. Mai degraba sau mai tirziu toti sintem confruntati cu aceasta situatie. De ce sa nu o facem din vreme…ca sa stim nu unde va fi trupul asta pacatos la inviere…ci daca o sa avem un trup nou nout, cu puteri deosebite stind in asteptarea Mirelui…

Valea lui Johoshaphat

In evreieste Jehoshaphat inseamna “Dumnezeu o sa judece”, si aceasta bucata ingusta de pamint asezata intre Temple Mount si Mount of Olives( Muntele Maslinilor) eate locul unde se spune ca vor avea loc evenimentele din Ziua Judecatii.

Se cred ca intreaga umanitate  o sa fie adunata pe Muntele Maslinilor cu Scaunul Judecatii asezat pe partea opusa pe Haram.

In sudul acestei vai sint asezate o serie de morminte. In coltul cel mai de nord este mormintul lui Jehoshaphat. In fata acestui mormint este mormintul lui Absalon celebrul fiu al lui David ( IISamuel 18:17) Mai jos de mormintul lui Absalon este Grota Sf. James . Aceste morminte este posibil sa fi apartinut nobilimii bogate din perioada Celui de al Doilea Templu.

Cind Otomanii au cucerit Ierusalimul au mutat unele morminte din partea de sus in partea de jos si si-au inmormintat ei mortii mai importanti acolo sus ca sa fie primii la inviere. Imi trece prin minte cunoscuta fraza …”location, location, location” (locatie, locatie, locatie). Pare a fi o fraza importanta si post mortem!!!

FITI GATA...

"Si voi dar fiti gata, caci Fiul omului va veni la ceasul in care nu va ginditi." 
Luca 12:40

CUIUL...

     In muzeul din Ierusalim printre alte multe obiecte am gasit …un cui. De fapt nu este cui ci este mai bine zis un piron. Este singurul “cui” folosit la crucificarea unui om care a rezistat timpului. Se pare ca pe vremea romanilor fierul era foarte scump . De asemenea un astfel de “cui” care s-a folosit la crucificarea cuiva era pastrat ca un obiect sfint.

    M-am uitat lung la acest “cui”…si mi-am amintit de Cel care a suferit crucea in locul meu. “Cuiul” nu este un obiect mic si subtire asa cum mi-l  imaginam eu. Lungimea lui …o lungime de palma si grosimea lui este ca grosimea unui deget…

   Am stat in fata vitrinei infiorata…Asa ne-am obisnuit cu scena crucificarii ca nu ne mai afecteaza prea mult. Dar imaginea din vitrina mi-a prezentat realitatea in toata cruzimea ei…Uitati-va la cuiul asta  si imaginati-va acuma crucificarea…

Nu-i singur Iuda vinovat...http://www.youtube.com/watch?v=wA332bNUOCw

ZIDUL PLINGERII...

La zidul plingerii sint doua parti: una pentru femei si una pentru barbati.

Securitate peste tot. Omul din dreapta ...

 Menora este facuta in totalitate din aur...si parca asteapta sa fie pusa la locul ei...

Am vizitat in apropierea Zidului plingerii un mic muzeu care avea obiectele unei locuinte arse. Gasisera acolo si mina unei fete tinere dar pe care au ingropat-o dupa obiceiurile lor.



 "Aceasta este o casa din perioada celui de al doilea Templu, casa care era situata in partea opulenta a Partii Herodiene. Excavatiile au scos la iveala birnele de lemn arse si cenusa. Pare ca a ars in marele foc pe care l-au pornit Romanii in Ierusalim dupa distrugerea Teplului in anul 70 dupa Christos. "

 O alta instriptie spune..."De ce a fost distrus Ierusalimul? Prima data  din cauza inchinarii la idoli si a doua oara din cauza urii nemaipomenite." ( Talmudul Babilonian...)

SA AM SI EU O TRADITIE

     Ma bate gindul de citeva zile sa vorbesc despre ceva ce m-a intrigat in Israel. Si subiectul este ...dificil - pentruca desi as vrea sa-l abordez as dori sa o fac cu sensibilitate -nu vreau sa jignesc pe nimeni.
     In calatoria asta am stat de vorba putin cu palestinienii cu care m-am intilnit. O prietena veche de-a sorei mele a fost una dintre acesti oameni cu care am avut posibilitatea sa discutam deschis unele subiecte. A fost sincera sa vorbeasca drept si despre scadintele neamului ei si despre necazurile lor dar si despre evrei.
     Pina atunci am vazut destule musulmance imbrobodite saracele pe caldura aia la cap...unele se vedea ca mai au ceva pe sub salul ala mare...plus ca peste hainele lor aveau niste pardesie lungi care sa le acopere vesmintele. Vedeai ca pe dedesupt unele mai instarite aveau haine frumoase. Altele mai saracute dimpotriva. Dupa magazinele din partea musulmana a vechiului Ierusalim puteai realiza ca pe sub pardesiele alea aveau haine la fel de moderne ca si restul lumii.
     Pe femeile israelite le-am vazut legate la cap in diferite forme. Cu saluri, cu niste caciulte crosetate ca si niste ciorapi mai mari...si unele cu capul gol. Ce n-am realizat eu este ca unele poarta peruca. Si ce n-am stiut eu este ca dupa ce se casatoresc unele se rad in cap. Asa spunea palestinianca cu care am discutat.
     Am ascultat la ce spunea prietena asta a sorei mele dar n-am crezut o iota din ce a spus. Plecind insa din Tel Aviv, linga noi au avut locuri o familie de evrei- de fapt era mama cu 5 fete si un fiu. O femeie mai tinara ca mine- la vreo 45 de ani, draguta, cu copii tare frumusei...citeva fete deja adolescente. Am admirat-o pentruca se vedea ca este capabila sa tina pe copii sub atentia ei si copiii aveau maniere frumoase si se vedeau bine crescuti. Fetele mai mari aveau rochite negre si plovere negre cu mineci lungi. Dupa o vreme de la plecare, cind ne-am putut misca mai liberi in avion, doamna si-a scos peruca si i-a dat-o fetei mai mari sa o puna in sacosa si si-a pus in cap caciula aia tricotata ca un ciorap. Am ramas cu gura cascata...i-am dat un cot la Claudia si i-am soptit sa se uite si ea.
     Tot timpul drumului catre Londra m-am tot gindit la ce am vazut. Astazi am avut putina vreme si am citit un pic despre obiceiul asta a lor. Am vrut sa inteleg motivul acestui obicei. Se pare ca o parte este biblic- si anume ca femeia sa-si acopere capul- dar treaba cu rasul pe cap nu este deloc biblica. Am citit ceva despre ce scrie in Talmud si cum interpreteaza dinsii -dar- pentru mine n-a facut nici un sens. Daca femeia isi acopere parul pentruca este podoaba ei si doreste ca numai sotul ei sa o vada...atunci inteleg sa se imbrobodeasca; dar sa isi rada parul si sa poarte peruca in public, mi se pare aiurea. Dar asta este obiceiul unora dintre ei si trebuie sa ne amintim ca si noi avem obiceiuri care nu fac sens dar ne-am obisnuit cu ele si o ducem asa...
     In Orientul Mijlociu este o rusine pentru cineva sa-si arate genunchii si umerii. Cind intrii intr-o Biserica trebuie sa iti acoperi genunchii si umerii. In moschee la fel. Femeile care mergeau la zidul plingerii isi acopereau capul- majoritatea.
     Mi-a venit in minte Maria Magdalena cind inainte de moartea Domnului Isus i-a spalat picioarele cu mir si l-a sters cu parul capului ei. Acuma ginditi-va la toate traditiile astea ale evreilor si la faptul ca o femeie isi arata parul doar sotului ei ( daca nu e tunsa cumva) . Cit a trebuit sa fie de deplasat acest gest al Mariei...Ca pare deplasat si pentru noi care nu ne anevoim sa ne acoperim capul...Apoi mai cred ca obiceiul asta de-asi rade capul este mai nou. Pe vremea Apostolilopr  doar preotesele de la altarele idolesti se radeau pe cap.
     Si noi in biserici avem tot felul de practici. Femeile americane nu-si acopere capul pentruca desi scrie ca femeile sa se roage cu capul acoperit, mai scrie si ca parul este invelitoarea capului.
     Si atunci ...interpretam fiecare cum ne taie capul sau cum ne convine. Evreicele se tund chel, si-si pun peruca in public,  musulmancele se imbrobodesc de doua ori sa fie sigure ca nu au lasat nici un fir pe afara... iar noi evanghelicii...batic, palarie, bentita sau...nimic.
     Si apoi incepem sa ne judecam unii pe altii sau unele pe altele si sa ne gindim ca numai noi avem dreptate...Cite bordee atitea obiceie. Raspunsul il putem gasi fiecare daca il cautam. Nu cred ca Dumnezeu este asa de interesat in palaria mea sau in tunsoarea mea cit in ascultarea pe care o am fata de El. Putem zic eu sa ne imbrobodim de zece ori cu zece esarfe dar cu toata modestia dinafara sa purtam in noi atita mindrie ...asta vrea Dumnezeu de la noi? Da, cred ca aspectul nostru vorbeste despre persoana noastra dar inainte de-a curata blidul pe dinafara sa fim siguri ca-l curatam si pe dinauntru. Si sa nu mai facem atitea obiceiuri...pe care apoi sa le ridicam la rang de lege si sa ne certam unii cu altii care are dreptate.
     V-am spus ca e un subiect dificil- pentruca nu vreau sa jignesc pe nimeni si imi spun doar parerea - si s-ar putea ca parerea mea sa fie gresita. Dar este un subiect care m-a intrigat. Sa ne ajute Dumnezeu sa avem o relatie intima cu El, una in care sa lasam traditiile la o parte asa cum a facut Maria Magdalena si sa nu fim jenati si nici infricati sa fim noi insine, sa ne purtam asa cum ne indeamna inima fata de Mintuitorul. El vrea dragostea noastra nu vrea forme si traditii fara rost. El vrea credinciosia noastra nu loialitatea fata de niste obiceiuri. Si daca sintem sinceri recunoastem ca toti avem traditii si obiceiuri de care ar trebui sa ne cam eliberam.
     David cind a adus chivotul a dansat in fata lui...era atit de fericit. Sotia lui, fata lui Saul l-a dispretuit - ca nu i se cadea unui rege sa se poarte ca un om de rind. In fata Domnului noi sintem toti egali- si pacatosi de rind. As vrea sa am curajul si dragostea Mariei Magdalena si bucuria lui David ...oridecite ori sint in fata Domnului...si asta sa-mi fie singura traditie.

IERUSALIMUL PE TIMPUL CELUI DE AL DOILEA TEMPLU( macheta de la Muzeul din Ierusalim)