In muzeul din
Ierusalim printre alte multe obiecte am gasit …un cui. De fapt nu este cui ci
este mai bine zis un piron. Este singurul “cui” folosit la crucificarea unui om
care a rezistat timpului. Se pare ca pe vremea romanilor fierul era foarte scump
. De asemenea un astfel de “cui” care s-a folosit la crucificarea cuiva era pastrat
ca un obiect sfint.
M-am uitat lung la
acest “cui”…si mi-am amintit de Cel care a suferit crucea in locul meu. “Cuiul”
nu este un obiect mic si subtire asa cum mi-l imaginam eu. Lungimea lui …o lungime de palma
si grosimea lui este ca grosimea unui deget…
Am stat in fata
vitrinei infiorata…Asa ne-am obisnuit cu scena crucificarii ca nu ne mai
afecteaza prea mult. Dar imaginea din vitrina mi-a prezentat realitatea in
toata cruzimea ei…Uitati-va la cuiul asta si imaginati-va acuma crucificarea…
Nu-i singur Iuda vinovat...http://www.youtube.com/watch?v=wA332bNUOCw
Nu-i singur Iuda vinovat...http://www.youtube.com/watch?v=wA332bNUOCw
2 comments:
Impresionant, Rodică...
Mulţumesc pentru povestirea periplului tău pe tărâm sfânt. Chiar dacă n-am fost prea "vocală", ţi-am urmărit paşii cu un gând bun.
Te îmbrăţişez cu drag.
Multumesc de companie Oana. Ca intotdeauna prezenta ta chiar si doar virtuala mi-e mai mult decit placuta.
Post a Comment