SA AM SI EU O TRADITIE

     Ma bate gindul de citeva zile sa vorbesc despre ceva ce m-a intrigat in Israel. Si subiectul este ...dificil - pentruca desi as vrea sa-l abordez as dori sa o fac cu sensibilitate -nu vreau sa jignesc pe nimeni.
     In calatoria asta am stat de vorba putin cu palestinienii cu care m-am intilnit. O prietena veche de-a sorei mele a fost una dintre acesti oameni cu care am avut posibilitatea sa discutam deschis unele subiecte. A fost sincera sa vorbeasca drept si despre scadintele neamului ei si despre necazurile lor dar si despre evrei.
     Pina atunci am vazut destule musulmance imbrobodite saracele pe caldura aia la cap...unele se vedea ca mai au ceva pe sub salul ala mare...plus ca peste hainele lor aveau niste pardesie lungi care sa le acopere vesmintele. Vedeai ca pe dedesupt unele mai instarite aveau haine frumoase. Altele mai saracute dimpotriva. Dupa magazinele din partea musulmana a vechiului Ierusalim puteai realiza ca pe sub pardesiele alea aveau haine la fel de moderne ca si restul lumii.
     Pe femeile israelite le-am vazut legate la cap in diferite forme. Cu saluri, cu niste caciulte crosetate ca si niste ciorapi mai mari...si unele cu capul gol. Ce n-am realizat eu este ca unele poarta peruca. Si ce n-am stiut eu este ca dupa ce se casatoresc unele se rad in cap. Asa spunea palestinianca cu care am discutat.
     Am ascultat la ce spunea prietena asta a sorei mele dar n-am crezut o iota din ce a spus. Plecind insa din Tel Aviv, linga noi au avut locuri o familie de evrei- de fapt era mama cu 5 fete si un fiu. O femeie mai tinara ca mine- la vreo 45 de ani, draguta, cu copii tare frumusei...citeva fete deja adolescente. Am admirat-o pentruca se vedea ca este capabila sa tina pe copii sub atentia ei si copiii aveau maniere frumoase si se vedeau bine crescuti. Fetele mai mari aveau rochite negre si plovere negre cu mineci lungi. Dupa o vreme de la plecare, cind ne-am putut misca mai liberi in avion, doamna si-a scos peruca si i-a dat-o fetei mai mari sa o puna in sacosa si si-a pus in cap caciula aia tricotata ca un ciorap. Am ramas cu gura cascata...i-am dat un cot la Claudia si i-am soptit sa se uite si ea.
     Tot timpul drumului catre Londra m-am tot gindit la ce am vazut. Astazi am avut putina vreme si am citit un pic despre obiceiul asta a lor. Am vrut sa inteleg motivul acestui obicei. Se pare ca o parte este biblic- si anume ca femeia sa-si acopere capul- dar treaba cu rasul pe cap nu este deloc biblica. Am citit ceva despre ce scrie in Talmud si cum interpreteaza dinsii -dar- pentru mine n-a facut nici un sens. Daca femeia isi acopere parul pentruca este podoaba ei si doreste ca numai sotul ei sa o vada...atunci inteleg sa se imbrobodeasca; dar sa isi rada parul si sa poarte peruca in public, mi se pare aiurea. Dar asta este obiceiul unora dintre ei si trebuie sa ne amintim ca si noi avem obiceiuri care nu fac sens dar ne-am obisnuit cu ele si o ducem asa...
     In Orientul Mijlociu este o rusine pentru cineva sa-si arate genunchii si umerii. Cind intrii intr-o Biserica trebuie sa iti acoperi genunchii si umerii. In moschee la fel. Femeile care mergeau la zidul plingerii isi acopereau capul- majoritatea.
     Mi-a venit in minte Maria Magdalena cind inainte de moartea Domnului Isus i-a spalat picioarele cu mir si l-a sters cu parul capului ei. Acuma ginditi-va la toate traditiile astea ale evreilor si la faptul ca o femeie isi arata parul doar sotului ei ( daca nu e tunsa cumva) . Cit a trebuit sa fie de deplasat acest gest al Mariei...Ca pare deplasat si pentru noi care nu ne anevoim sa ne acoperim capul...Apoi mai cred ca obiceiul asta de-asi rade capul este mai nou. Pe vremea Apostolilopr  doar preotesele de la altarele idolesti se radeau pe cap.
     Si noi in biserici avem tot felul de practici. Femeile americane nu-si acopere capul pentruca desi scrie ca femeile sa se roage cu capul acoperit, mai scrie si ca parul este invelitoarea capului.
     Si atunci ...interpretam fiecare cum ne taie capul sau cum ne convine. Evreicele se tund chel, si-si pun peruca in public,  musulmancele se imbrobodesc de doua ori sa fie sigure ca nu au lasat nici un fir pe afara... iar noi evanghelicii...batic, palarie, bentita sau...nimic.
     Si apoi incepem sa ne judecam unii pe altii sau unele pe altele si sa ne gindim ca numai noi avem dreptate...Cite bordee atitea obiceie. Raspunsul il putem gasi fiecare daca il cautam. Nu cred ca Dumnezeu este asa de interesat in palaria mea sau in tunsoarea mea cit in ascultarea pe care o am fata de El. Putem zic eu sa ne imbrobodim de zece ori cu zece esarfe dar cu toata modestia dinafara sa purtam in noi atita mindrie ...asta vrea Dumnezeu de la noi? Da, cred ca aspectul nostru vorbeste despre persoana noastra dar inainte de-a curata blidul pe dinafara sa fim siguri ca-l curatam si pe dinauntru. Si sa nu mai facem atitea obiceiuri...pe care apoi sa le ridicam la rang de lege si sa ne certam unii cu altii care are dreptate.
     V-am spus ca e un subiect dificil- pentruca nu vreau sa jignesc pe nimeni si imi spun doar parerea - si s-ar putea ca parerea mea sa fie gresita. Dar este un subiect care m-a intrigat. Sa ne ajute Dumnezeu sa avem o relatie intima cu El, una in care sa lasam traditiile la o parte asa cum a facut Maria Magdalena si sa nu fim jenati si nici infricati sa fim noi insine, sa ne purtam asa cum ne indeamna inima fata de Mintuitorul. El vrea dragostea noastra nu vrea forme si traditii fara rost. El vrea credinciosia noastra nu loialitatea fata de niste obiceiuri. Si daca sintem sinceri recunoastem ca toti avem traditii si obiceiuri de care ar trebui sa ne cam eliberam.
     David cind a adus chivotul a dansat in fata lui...era atit de fericit. Sotia lui, fata lui Saul l-a dispretuit - ca nu i se cadea unui rege sa se poarte ca un om de rind. In fata Domnului noi sintem toti egali- si pacatosi de rind. As vrea sa am curajul si dragostea Mariei Magdalena si bucuria lui David ...oridecite ori sint in fata Domnului...si asta sa-mi fie singura traditie.