Nu am mult timp de stat la computer ca ne asteapta o alta zi "forte" de muzee si mai stiu eu ce institutii importante si monumente au englezii astia- (si dinsii au istorie...nu gluma).
Ieri am pornit dis de dimineata...si era tocmai ora cind toata lumea mergea la servici. Am luat metroul sau " the tube"...cum ii zic londonezii. Fiecare om alerga cit il tineau picioarele in directia lui...si am inteles de ce arata asa de bine ca fizic oamenii in Londra...ca nu vezi multi grasi prinprejur...Englezii isi fac exercitiul zilnic alergind la munca sau...i-am vazut dupa amiaza dupa servici in aceeasi graba in drum spre casele lor. Am mai vazut o groaza de copiii pe la muzee si am fost impresionata cit sint de ascultatori si de ordonati. Si am vazut adolescenti imbracati decent - aproape in exclusivitate si am fost grozav de mirata...unde sint tinerii cu pantalonii cazuti si dedesubturile la vedere? Am vazut unul singur...toata ziua...si el isi tragea pantalonii in sus tot la al doilea pas.
Unul dintre visele mele copilaresti s-a implinit ieri - si am traversat Londra cocotata intr-un autobuz rosu cu doua etaje...Daca era acum ...20-30 de ani cred ca eram mai entuziasmata...dar acuma...m-am bucurat cind m-am dat jos si mi-am pieptanat parul...
Dar sa trec la partea de istorie care m-a impresionat. Doua lucruri ieri m-au pus serios ...pe ginduri. Unul a fost Turnul din Londra...a treia poza...locul unde au fost inchisi si decapitati multi oameni importanti ai vremii. Citisem de pilda despre Henry al XIII-lea si cele 8 sotii ale sale. Citeva au avut onoarea sa isi traiasca ultimele zile acolo. Au fost copiii inchisi acolo impreuna cu familiile lor. Un loc de groaza...
Am vazut un muzeu cu coroanele regesti. Mi s-a parut chiar interesant ca actuala regina a vrut sa foloseasca unele pietre din coroana tatalui ei si s-a descoperit ca una dintre aceste mari pietre pretioase era de fapt...sticla. Apoi am vazut o multime de farfurii si bazine si obiecte de bucatarie din aur. La unele scria..."aur solid" ...si asta m-a facut sa inteleg ca restul erau doar spoite cu aur. Dupa ce am vazut citeva vitrine intregi cu toate solnitele regilor...m-am simtit ca si la Versaille cind pur si simplu ma plictisisem de atitea birbrizuri si oglinzi...Oamenii astia nu au stiut cind si cit este indeajuns. M-am intors si i-am spus sorei mele...
-Si cind te gindesti ca in cer strazile or sa fie de aur curat...si astia s-au omorit unii pe altii pentru inca o solnita de aur...
Asta este locul unde si-au sfirsit zilele peste o mie si ceva de oameni care erau in calea celor care mai vroiau o solnita de aur...sau inca o piatra la coroana...
Pe vremea cind capul putea sa-ti stea unde iti erau picioarele ...era important cum erai inmormintat...sau daca. Oamenii dadeau tot ce aveau ca sa termine bine calatoria pe acest pamint. Vorbesc ca dadeau averi si construiau catedrale si plateau bani grei ca sa fie inmormintati undeva in catedrala. Am calcat in the Abbey pe sute de morminte. Si m-am gindit ca si atunci ca si acum oamenii sint dispusi sa dea orice dar sa nu dea din timpul lor. Plateau calugarilor si preortilor sa se roage pentru ei, dar nu erau dispusi sa dea din timpul lor...sa caute ei o relatie cu Dumnezeu. Nu sintem cu nimic mai diferiti astazi...am vrea si azi sa putem cumpara mintuirea care se da de gratis...
No comments:
Post a Comment