TRECIND PRIN MULTIME...

     Astazi am avut o experienta diferita. Este vineri si este si Ramadan. De obicei sora mea si cu mine luam micul dejun pe la 7 dimineata si plecam imediat de la hotel - dar astazi ne-am trezit mai tirziu ca am stat si am petrecut pe Danny si Deb aseara - ei sint acuma deja aproape de casa...in avion de la Seattle catre Fresno.
     Asadar cind am iesit afara din Hotel, am dat de o multime de oameni care aproape alergau...femei, copii si barbati. Hotelul unde stam este in partea musulmana - afara din vechiul oras  - la poarta Damascului. De fapt orasul vechi Ierusalim este impartit in patru parti( sferturi) : partea musulmana, evreiasca, crestina si cea a armenilor. Ca sa ajungem de la Poarta Damascului in sectorul evreiesc, trebuie sa trecem prin partea musulmana. Orasul este mai mult subteran...ziduri de piatra si arcade numeroase peste care treci...stradute strimbe si intortochiate ( cind ajung acasa am sa pun si poze).
     Ce m-a impresionat a fost multimea care alerga la moskee...barbatii cu covorasul sub brat, femeile imbracate pe caldura asta cu pardesie pe deasupra hainelor ce le au si bineinteles legate la cap si unele si cu manusi negre pe miini si unele chiar cu fata acoperita. Si toti se grabeau la inchinaciune. O imbulzeala de n-ai mai vazut asa ceva. Abia am razbit sa trecem prin portiunea  lor .
     Sint multe de spus aici dar pe altadata...Sora mea insa mi-a spus ginditoare...
-Vezi...cam asa a fost probabil in Bethleem cind Maria si Iosif bateau din poarta in poarta sa gaseasca un loc de gazduire. Si va spun eu ca nebunia de astazi trebuie sa fi fost similara cu inghesuiala de atunci. Trebuie neaparat sa pun poze ca sa ma intelegeti pe deplin. Apoi, undeva pe o strada am dat de locul care se presupune ca a fost locul de judecata - unde Pilat s-a spalat pe miini..."Iata omul"...este o inscriptie pe cladirea respectiva. Si undeva intr-un alt colt pe strada Via Dolorosa este locul unde Domnul Isus a cazut sub cruce si Simon a fost obligat de soldatii romani sa-i care crucea mai departe.
     Cind spun orasul vechi, nu va imaginati orasele in care locuiti intinse la nesfirsit- imaginati-va un mall mai mare un pic care daca n-ar fi asa de aglomerat l-ati putea cu usurinta strabate de la un capat la altul intr-un timp relativ scurt ( cu conditia sa nu va rataciti - si asta este foarte posibil).
     Fiind Ramadan si Vineri pe deasupra , soldati evrei si politie de tot felul stau la toate colturile...cel putin cite doi. Dar astazi am vazut si 6 si 8; si calare si pe jos...Unul dintre ei la un colt aglomerat s-a asezat in fata noastra si ne-a oprit. M-am mirat de ce...ne-a intrebat unde ne ducem si ne-a redirectionat. Ne-a vazut doua turiste pierdute in multimea aia de musulmani si cred ca s-au luat de-o grija. De fapt ne-a facut un bine pentruca in conditia in care era orasul de aglomerat ei au inchis citeva porti. Si cind le inchid, ramii blocat acolo - nu mai ai unde sa te duci pina nu se deschid din nou portile. Un alt musulman intr-unul din magazinele lor ne-a spus sa ne grabim sa iesim inainte de ora 6pm ca va fi atit de aglomerat ca o sa fim blocate acolo. Asa am si facut...
     Dar lectia a fost buna. Am vazut pe sarmanele femei musulmane cum fac gauri la sticlele de apa si-si toarna apa in cap...sau poarta la ele mici stergare pe care le uda si si le pun in cap. Pentru noi a fost cald dar cu mineci scurte si imbracate de vara, n-am simtit nici pe departe fierbinteala pe care au trebuit ele sa o sufere. Si am inteles si cum a fost cind Domnul Isus a trebuit sa duca crucea...Drumurile merg in sus si este obositor. El a trebuit sa o urce pina in dealul Capatinii. Iar crucea , dupa obiceiul roman a fost asezata undeva linga drum ca s-o vada toti- nu exact asa izolata cum ni se pare noua. Multimea de astazi mi-a dat prilejul sa inteleg cit de publica a fost crucificarLui. Nu degeaba ucenicii dupa inviere cind li s-a aratat Domnul Isus pe drumul Damascului i-au zis...
- Tu esti singurul strain care nu stii ce s-a intimplat in Ierusalim? - pentruca daca situatia a fost ca cea de astazi- nu cred ca a existat cineva care a ramas acasa si toata lumea a fost acolo...partasa la evenimente.
OK...nu prea am scris ordonat- dar scriu asa cum imi amintesc. Vacanta este pe terminate...mai miine nu este poimiine si... inapoi acasa...inapoi la lucru.
     Inca odata va trebui ca o concluzie sa multumesc Domnului pentru ceea ce am, pentru ceea ce sint si pentru ceea ce stiu. Pentru dragostea si grija Lui, pentru promisiuni, pentru fiecare amanunt cit ar fi el de marunt al vietii mele. Cu cit vad mai multe cu atit imi casc ochii mai bine...ci atit am mai multe motive de multumire!