Este a patra zi de "scolarizare" fortata...Toate ar trebui sa fie bine si frumoase ca s-ar parea ca n-am nici o grija alta decit sa-mi vad de "invatatura" dimineata si apoi sa ma relaxez. V-ati uitat vreodata la vreun film unde arata un personaj intr-un hotel dragut sau un restaurant bun...aratind "important" si ca si cind ar fi fost parasutat in bratele norocului? Eu m-am uitat de multe ori cu admiratie la tipii astia...
Ei bine...eu sint acel personaj astazi cu exceptia importantei- aia imi lipseste - nu mi-a dat-o nimeni pina acuma. Dar am un card al companiei in poseta si ala plateste pentru tot ce as consuma zilele astea ...dar deja ma simt din ce in ce mai grabita sa ma duc acasa. M-am dus din nou la Cheesecake Factory ca e peste drum de hotel...Nu mi-a fost foame deloc- si daca eram acasa nu mincam- dar asa ca plateste Compania...m-am simtit obligata sa-i mai usurez de citiva dolari. M-am asezat cind am fost poftita la masa cu fata la o oglinda sa vad ce este in jur fara sa arat curioasa - ca n-aveam ce altceva sa fac sau cu cine sa conversez. La masa vecina erau trei cupluri de pensionari- dar nu din cei ca la noi in Romania, saraci si necajiti...sau cu o droaie de nepoti dupa ei. Nu...astia erau din cei care au dus o viata buna in America si au resurse sa se plimbe acuma de la soare la racoare dupa cum le este gustul. Doamnele in virsta dar elegante...bronzate de la ultima vacanta . Dinsii in pantaloni scurti si bluze colorate...aratind ca si cind au venit de pe terenul de golf...Altii mai tineri, altii mai in virsta...altii mai veseli altii mai chipesi...altii mai zgomotosi...
"Mai"... mi-am zis eu in gind...eu nu apartin de nici una din grupele astea de oameni. Pai stati sa va zic de ce...Neam de Pacala cum sint...m-am gindit ca ce-oi face eu serile la hotel?! Asa ca mi-am cautat cel mai mare geamantan ce-l avui in casa si l-am burdusit cu haine de calcat. Asa am pornit la drum duminica seara...si...precum mi-am stabilit- saptamina asta am calcat toate rufele din geamantan. Ba mi-am mai luat si o punga de corespondenta nedesfacuta. Aproape gata si cu aia...Cum sa stea "Pacala" degeaba?
Cind am ajuns insa la hotel, rezervatiile au fost la etajul doi. Nu ca m-ar fi deranjat asta...cu exceptia ca liftul tocmai s-a stricat si...a trebuit Rodica sa care geamantanul ala urias sus pe scari...Pacala...va spun eu...
Am ajuns la concluzia ca desi ma acomodez si inteleg viata unora...eu ma pot bucura numai de stilul meu de viata simplu. Nu simt nevoia sa-mi faca nimeni patul...nu ma dau in vint dupa mincarea de la restaurant...drept sa zic...dupa saptamina asta de mincat "afara"...cred ca toate mincarile seamana una cu alta- si mi-e dor de ceva facut pe soba mea...chiar daca ar fi un simplu oatmeal ...
De cite ori jinduim la viata altora o facem din prostie...ca Dumnezeu stie exact ce-i mai bun pentru noi. Eu sint doamna si regina in cocioaba mea...dar cind ma preumplu prin lume cum fac acuma...ma simt ca Pacala - vesnic calcind in strachini...vesnic cu cojocu-ntors pe dos...vesnic stinghera...
Dar miine...ma duc acasa pentru doua zile. Casa...dulce casa...Multumesc Doamne pentru coltul meu de rai...
2 comments:
Post a Comment