IN RETROSPECTIVA...

     Ieri a fost nunta lui Ruthy, sora mai mica a lui Danny, ginerele meu. A fost imposibil sa nu privesc ieri aceasta “preafrumoasa” tinara in rochita ei de mireasa…delicios de eleganta, si sa nu-mi amintesc fetita blonda cu ochi vioi care se aseza linga Debora oridecite ori cinta la pian -  si nu-si lua ochii de la ea parca era hipnotizata. Cind era mica ii facea mamica ei o codita mica in virful capului si ii punea o fundita . La orice miscare facea Ruthy, codita aia mica salta vesela…parca s-ar fi jucat singura in virful capului nestingherita de nimeni. Ruthy isi invata intotdeauna cu sirguinta toate versetele si cinta tare si frumos. Atenta la instructiuni, politicoasa…unul dintre copiii aia care compenseaza pentru restul copiilor obraznici, dezordonati si neascultatori pe care ii gasesti din abundenta peste tot.

     O observatoare harnica, Ruthy a reusit sa adune cu rabdare informatie dupa informatie si sa organizeze aseara o ceremonie minunata pentru ea si pentru noi. A delegat misiuni precise la persone de incredere, a participat activ si in detaliu la fiecare aspect al acestei ceremonii…asa incit, cred ca in afara cintarii fratelui Emil…care cred eu a fost un dar neasteptat, nimic n-a fost in plus sau in minus.

    Astazi insa, Ruthy pleaca catre un alt camin , impreuna cu toate rugile si lacrimile si binecuvintarile parintilor si fratilor si prietenilor ei…Drum bun Ruthy si Kyle. Drum bun cu Domnul Isus. Sa nu va despartiti de El niciodata ca El este garantia oricarei binecuvintari in viata voastra!

     Parintii lor, ca toti parintii, cu ochii plini de adoratie au urmarit ultimele miscari in spatiul lor intim a celor ce au fost parte din ei, parte din viata, parte din visele lor. Momentul acesta  unic este moment de bucurie si multumire Domnului dar si un moment de tristete pentru parintii sau parintele ramas cu un cuib gol, parasit…in care striga  o tacere ca de mormint…cu o libertate, un calm si o abundenta de timp cu care nu sint obisnuiti si cu care nu stiu ce sa faca.

    

     Si acuma ce m-a pus pe ginduri…

     Si cuibul meu, casuta mea…asa a ramas acum 8 ani…un loc parasit. Degeaba am incercat eu sa fac si sa dreg…sa-mi ocup timpul cu ceva productiv, pozitiv, ceva care sa satisfaca si sa umple golul din mine. Ma opream mereu din treburi si ma uitam la cite un obiect ramas in urma …cite o haina care nu mai trebuise fetei mele…o carte citita de ea cu notite pe margini…un jurnal parasit…un sticker cu un verset de aur, un biletel de dragoste pentru Danny sau de la Danny pentru ea…Si una dupa alta au trecut asa multe zile lungi de contemplare… pline de amintiri dulci …hranite de lacrimi abundente si seri lungi si singuratice…Multa singuratate… Si…prea multe erau de gindit…mult prea multe …

    Atunci am cazut greu … pe ginduri … Si dupa cum vedeti nici acuma nu mi-a  trecut inca, dupa 8 ani…

    Stiind ca imi place scrisul si dind viata unei dorinte ale mele mai vechi, Debora m-a cadorisit la putin timp dupa ce s-a mutat afara din casa cu acest blog. De atunci scriu…si va spun si voua ce-mi trece prin cap… ma pling, ma vaiet, ma mingai, va cer sa va rugati cind e prea mult si prea greu…incerc sa fac acelasi lucru si pentru voi cei care imi cereri acest lucru…si cred eu ca …in mare masura, ne intelegem de minune.

     Asta cel putin am descoperit  ieri cind, printre imbratiseri si lacrimi am aflat cit de mult aveam nevoie sa aud ca unele dintre prietenele mele au si ele nevoie de mine cel putin tot atit de mult cit am si eu nevoie de ele. Am imbratisat-o pe Tuchi si mi-am amintit ca ultima data era cu Nicu. Am incercat s-o incurajez sa reviziteze amintirile, si sa multumeasca Domnului ca are astfel de amintiri minunate cu sotul ei. Mare lucru…Am imbratisat-o pe sora Emilia Saracu si i-am multumit pentru incurajari…Am fost ca o sugativa care absoarbe albastrul nobil de cerneala – numai ca eu am absorbit dragostea prietenelor mele. Ati avut vreodata pielea uscata si ati dat cu crema si parca ati simtit ca incepeti sa respirati prin piele? Asa m-am simtit eu de reimprospatata ieri…Thanks Ruthy pentru ocazie…Si multumesc tuturora acelora care citesc rindurile mele stingace, imi ingaduie gramatica si imi tolereaza greselile . Ma folosesc de acest prilej sa va spun ca sinteti o mare binecuvintare pentru mine…Binecuvintari sfinte tuturor acelora care va rupeti din timpul vostru si-mi oferiti si mie din el cu darnicie…Mi-ati oferit in cursul anilor un praznic imbelsugat…