O noua saptamina...curata ca lacrima. Depinde si de noi cum o sa fie de frumoasa sau de mizgalita la sfirsitul ei. Sint din nou in drum spre scoli...si sint sigura ca o sa fiu frustrata iara la maxim. Dar trebuie sa invat si cu ajutor de sus poate se prinde ceva de mine.
Doamne da-mi rabdare ca sint sigura ca rabdarea ma va ajuta. Oh...sa nu-mi dai situatii complicate care sa-mi puna rabdarea la incercare asa cum o faci de cite ori iti cer rabdare...Eu iti cer produsul final si nu centrifuga in care se creeaza starea de rabdare...
Ok...si sa-mi mai dai Doamne si intelepciune. Stiu ca ea vine de la Tine si stiu ca frica de Tine este inceputul ei...dar eu vreau inteligenta sa inteleg procesele astea complicate cu care va trebui sa lucrez...Da...da...stiu ca orice lucru incepe cu inceputul...dar poti face Doamne o exceptie pentru mine?
Si mai vreau pace...sa nu ma tulbure nimic in timp ce invat. Ok...mi-ai mai spus ca si pacea vine tot de la Tine, ca avindu-Te pe Tine am pace...dar stii cum e Doamne...este ora 7:25 si trebuie sa plec de la hotel sa fiu la timp la clasa si nu am vreme sa stau sa ma tirguiesc cu Tine...Ai si Tu rabdare cu mine si fii mai intelegator Doamne, ca eu sint pe pamint aici si Tu esti in cer unde nu sint nevoi si nemultumiri de loc...
Oh...ai trimis pe Fiul Tau si deja se stie cum este pe aici? Da...inteleg...stiu...am aflat...Da...trebuia sa stau de vorba cu Tine mai devreme, dar stii...am mai intirziat in pat...Ok...si mai puteam sa iau mai putin timp cu imbracatu si aranjatu...da...si puteam sa renunt la micul dejun care a ajuns pina la urma sa fie un "mare" dejun...
Oh Doamne...uite e tare tirziu acuma...te rog sa ma ierti. Miine...miine promit sa incep ziua asa cum trebuie. Promit ca Tu ai sa fii primul si ultimul...pe lista mea...
..............................................
Sa aveti cu toti o zi buna...si Domnul sa ne dea intelepciune sa punem lucrurile din viata noastra intr-o perspectiva corecta...
2 comments:
Ce de rugaminti! Te alinti Rodico!
Si eu am inceput saptamana azi! Sigur nu ma duc la scoala... dar imi propusesem sa ies in parc sa fac miscare. Cu chiu si vai m-am hotarat sa ma urnesc si cand m-am vazut afara si am vazut cerul si aerul si faptul ca am facut ce mi-am propus... am inceput sa-i multumesc lui Dumnezeu si sa-mi cer scuze ca tare sunt lenesa si eram sa nu ma tin de cuvant adica sa nu ies la plimbare desi nu lui Dumnezeu i-am promis ci mie...
Dar ai dreptate, Dumnezeu luase cunostinta de dorinta mea de a avea vointa si a luat masuri! M-a ajutat !
Chiar ca ma alint cherie...Sa-mi fie rusine. In loc de nemultumiri ar trebui sa aduc multumiri. Imi amintesc cind cumparam 50 de grame de cafea...ca n-aveam bani mai multi si chiar si atit mi se parea asa un tratament grozav...Sa nu mai vorbesc ca o prajitura si un suc erau chestii de zile mari. Si acuma strimb din nas la atitea lucruri...ba le vad si le vreau pe toate- sa fie la rind si la dispozitia mea. Si nu numai dar uite ca il fac pe Dumnezeu responsabil si de rabdarea mea...Chiar sa-mi fie rusine...
In alta ordine de idei...cred ca ar trebui sa ma plimb si eu mai mult ca se asaza placintele pe la mijloc...si nu arata prea bine...
:)
Post a Comment