ODATA PE AN...(58)

Psalmul 139

Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cind stau jos si cind ma scol, si de departe imi patrunzi gindul. Stii cind umblu si cind ma culc, si cunosti toate caile mele. Caci nu-mi ajunge cuvintul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul. Tu ma inconjuri pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mina peste mine. O stiinta atit de minunata este mai pe sus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde. Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta?

Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mina Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca. Daca voi zice:"Cel putin intunericul ma va acoperi , si se va face noapte lumina dimprejurul meu!" Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul ca lumina.

Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pintecele mamei mele: Te laud ca sint o faptura asa de minunata. Minunate sint lucrarile Tale , si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine cind am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat , ca in adincimile pamintului. Cind nu eram decit un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rinduite, mai dinainte de a fi fost vreuna din ele. Cit de nepatrunse mi se par gindurile Tale Dumnezeule, si cit de mare este numarul lor. Daca le numar sint mai multe decit boabele de nisip.
.........................
Cerceteaza-ma Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gindurile! Vezi daca sint pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!