“Cintati Domnului, voi cei iubiti de El,
mariti prin laudele voastre Numele Lui cel Sfint! Caci minia Lui tine numai o
clipa, dar indurarea Lui tine toata viata: seara vine plinsul, iar dimineata
veselia.”
Psalm 30:4-5
Vi s-a intimplat vreodata ca dupa o seara de lacrimi sa vina o dimineata de veselie? Ati trait vreodata acele momente uimitoare cind Dumnezeu a luat din mina voastra un faras de cioburi si a creiat El din cioburi ceva nou si frumos si mult mai folositor decit obiectul spart pe care-l aveam in mina?
Dumnezeu este un Creator. De fapt…singurul
Creator…ca tot ce facem noi este facut la a doua mina. Daca facem o oala din
pamint…El a creiat pamintul. Daca pictam ceva dupa natura…El a creiat culorile,
natura si tot ce exista. Chiar si imaginatia noastra – pentruca ne-a facut dupa
chipul si asemanarea Lui.
E dimineata acuma
cind scriu…mai corect este ora 6 si jumatate. Si pot spune ca am gustat si
lacrimile serii si ca ma lupt cu firea ca in loc de lene sa incep sa practic veselia
diminetii. Ca atunci cind am probleme ma lamentez ; dar cind mi se ia greutatea
uit sa fiu recunoscatoare. Am considerat ca versetul de mai sus este un fel de
incurajare – ca sa imi amintesc macar din politete sa dau laude Celui ce merita
toata lauda si sa dau cinste Celui ce a cules lacrimile seara si le-a
transformat in bucurie – dimineata.
Binecuvintat sa
fie in veci Cel ce culege lacrimile noastre si le transforma in pace si
bucurie. Binecuvintat sa fie Cel ce ne da indurarea Lui pentru tot parcursul
vietii. Sa-I cintam o cintare noua…sa ne acompaniem cu harfa sufletului nostru…
