Bea...ca este apa de izvor!

     Zilele astea a fost inmormintarea Silviei Tarniceriu. Eu n-am cunoscut-o personal dar despre corul din Iasi si despre ea si sora Sfatcu s-a auzit mult si des in cercurile noastre bisericesti. Iar cintarile corului copiilor din Iasi s-au cintat peste tot...mici si mari am fredonat la nesfirsit aceste cintari.
    M-am uitat un pic pe internet la programele de inmormintare si am ramas ...pe ginduri. Cred ca nici la

un mare predicator nu s-au facut atitea deplasari de atitia oameni care au vrut sa fie acolo la plecarea Silviei. S-au dus sa-si aduca ultimul omagiu de respect pentru aceasta femeie singura care a impartasit in jur cu sinceritate si generozitate ceea ce Domnul i-a pus pe inima.
     Citeam astazi despre Isus apa vietii, si versetul urmator m-a facut sa ma gindesc la Silva, si eventual la noi...Domnul Isus spune..."Cine crede in Mine, din inima lui vor curge riuri de apa vie, cum zice Scriptura."Ioan 7:38
      Si m-am gindit la Silvia si la izoarele ei de apa. Izvoare care au tisnit cu voiosie si dragoste si s-au revarsat peste tot pe unde a umblat ea...si Silvia a fost ascultatoare de cuvintul care zice..."mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia". Ea a umblat cit a putut si pe unde a fost chemata sau trimisa...si cu zimbetul pe buze desi de multe ori cu durerea in suflet...si-a revarsat izvoarele si a adus multa bucurie si voiosie celor ce au ascultat-o. Si m-am gindit la noi ceilalti si la izvoarele noastre de apa...Ce dam afara din noi, ce iasa din izvorul gindirii noastre?
     In Romania erau renumite anumite izvoare. Oamenii poposeau la locuri de ei stiute si chiar daca nu le era sete tot beau cite o gura de apa - ca stiau ca apa este buna. Ba mai luau si rezerve sa aiba pe mai tirziu. Mai dau si la altii...carora le recomandau sa bea..."Bea...ca este apa de izvor!"

    Cum sint izvoarele mele? Amare? Dulci? Curate? Limpezi? Cum sint izvoarele tale? Se opreste cineva sa bea din ele? Le pretuieste cineva?