M-am asezat pe marginea patului si am deschis Biblia...versetul de la Marcu 8:25 m-a oprit in transa. De cite ori n-am citit acest pasaj? De cind il stiu? De cind ma duceau ai mei de mina pina la biserica.
"Isus i-a pus din nou miinile pe ochi; i-a spus sa se uite tinta; si cind s-a uitat, a fost tamaduit, si a vazut toate lucrurile deslusit."
Am citit din nou...si din nou...Miinile Domnului nostru sint asupra noastra de multa vreme. Ne uitam insa tinta la El? Adica...de ce sa fiu vaga in ceea ce spun si sa vorbesc la general? Ma uit eu tinta la El sau...il am in viziunea periferica? Ca tamaduirea complecta nu vine decit daca ne uitam tinta, altfel vedem ca si orbul si confundam oamenii cu pomii.
Textul mai spune ca abia dupa aceea vom vedea toate lucrurile deslusit. Un singur verset...si unul uzat pina la epuizare...si uite cit mi-a dat de gindit pe ziua de astazi...
Eu am ramas blocata pe uitatul tinta la El. Voi unde sinteti in formula asta de viata?
1 comment:
Ma uit si uit unde trebuie sa ma uit ...
Post a Comment