MAI MULT DECIT...

"Mai mult face putinul celui neprihanit, decit belsugul multor rai." Psalm 37:16

   

Am avut o seara placuta. Ma pregatesc pentru simbata cind doamnele de la mine de la biserica vor veni iarasi sa pregatim pachete pentru Romania. Nu e mult ce facem si nu e mare scofala...dar o facem cu bucurie si dragoste si avem o partasie minunata de fiecare data. Ca sa trimitem pachete, am facut un "garaj sale" urias la biserica acum citeva saptamini, unde am vindut lucruri pe care le aveam in plus pe la casele noastre. Acuma trebuie sa stiti ca majoritatea acestor doamne sint pensionare si unele trebuie sa  aiba grija unde se duce fiecare dolar ca sa poata supravietui de la o luna la alta si sa-si plateasca intretinerea.
     Stateam in apartamentul din spatele casei mele unde de obicei avem aceste intruniri, cu o farfurie de ciorba calda in fata si ma gindeam cu placere la faptul ca Dumnezeu mi-a purtat de grija dintotdeauna si am avut intotdeauna "destul". Destul ca sa fiu multumita. Destul ca sa-mi ajunga si chiar destul sa dau si la altii. Mi-am amintit ca pina la 25 de ani cind am plecat din Romania nu am avut nici macar un scaun pe care sa ma asez si de care sa spun ca este al meu.
     Era in seara asta o liniste si o adiere placuta la mine acasa. Stateam cu usa deschisa - ca toamna a venit si in California si focul soarelui s-a mai domolit, asa ca nu mai e nevoie de aer conditionat ca sa poti sa respiri si ma bucuram de priveliste. Mare lucru este multumirea...si mult bine face inimii noastre. As vrea sa-I spun Domnului ca binecuvintarile Lui materiale mi-au usurat si inbunatatit viata...ca pacea Lui mi-a linistit sufletul astazi si in multe alte rinduri...as vrea sa-I spun ca vad si recunosc mina Lui in tot ce este in jurul meu. N-as vrea sa ma bucur de nici o zi din viata si de nici un prilej binecuvintat fara sa-I multumesc.
     Psalmii sint plini de laudele lui David si ale altor cintareti care au recunoscut nu numai maretia dar si bunatatea Lui Dumnezeu revarsata in viata lor. Ma uit uneori la cei mai instariti care au din abundenta de toate- cit sint de lipsiti de bucurie cind ajung la apogeu si stiu ca nu mai au unde urca...nu mai au ce sa-si dea, ce sa-si mai doreasca?!De aceea putinul celor neprihaniti aduce bucurie, pentruca acolo este crestere, avansare, perspectiva de viitor- in timp ce belsugul altora a produs saturatie si nu mai produce nici o satisfactie . Au ajuns la tavan si nu mai au unde sa mearga decit in jos. Sigur ca e trist...ca s-au plafonat...s-au oprit intr-un punct mort care nu le mai produce nici o bucurie.
     Doamne da-ne multumire in putinul care ni L-ai dat ca sa cunoastem bucuria zilelor ce le traim...Rinduielile Tale sint dincolo de priceperea noastra...Da-ne intelepciune ca sa le pricepem! Ca nu sint multumitori cei care sint fericiti...ci sint fericiti cei care sint multumitori!!!