Maria Magdalena ...poate a doua femeie ca importanta din noul Testament dupa Maria mama Domnului Isus. Prezenta la doua din cele mai importante evenimente din viata Domnului nostru: crucificarea si invierea. Numele ei apare in cele patru evanghelii mai mult decit numele ucenicilor. Ma uitam la un film cu Maria Magdalena in dupa amiaza asta. https://www.youtube.com/watch?v=Gpcja7XIZQQ Unele scene amintesc evenimente biblice dar este si multa fictiune in film. Imi plac insa in filmenle acestea religioase imaginile acelor vremuri cu 2000 de ani in urma si uneori prind si inteleg situatii pe care doar citind nu le-as savura in intregime.
De pilda scena aceea cind Maria ii spala picioarele Domnului Isus cu lacrimile ei si le sterge cu parul capului ei. Incerc sa-mi imaginez asa o lepadare de sine. Am fost de multe ori batuta de vinturile acestei vieti si m-am simtit la punctul 0. Dar parca si acolo jos mai avem uneori tresariri de mindrie. Oare cum ar fi sa fim total dedicati Lui Christos in asa fel incit sa nu mai ramina nici un gind pentru noi...sa nu ne gindim sa ne protejam, sa nu ne gindim ca ne pierdem demnitatea in fata Lui...sa putem sa renuntam cu usurinta la eul nostru...la mindria noastra. Parca si in cele mai umilitoare clipe ale vietii mele n-am putut sa am o astfel de atitudine. Poate chiar mai mult decit in societatea de astazi imaginea aceea a unei femei prezenta la o cina acum 2000 de ani, la o masa in jurul careia erau numai barbati pare o scena aproape imposibila - in special in contextul acelor vremuri; imaginati-va ca numai ciinii mai aveau o pozitie mai umila decit a Mariei Magdalena...ciinii care mincau firimiturile de la masa stapinilor lor.
Nu degeaba la inviere Maria Magdalena care a ramas in gradina asteptind si cautind dupa Domnul are privilegiul sa-L vada prima pe Domnul ei. As vrea asa de mult sa pot exprima exact sentimentul pe care l-am avut uitindu-ma la actrita din filmul asta cum joaca rolul Mariei Magdalena. Imaginea aceasta m-a facut sa vad cit de mult "eu" am pastrat in relatia mea cu Domnul Isus. Biblia ne invata sa renuntam la noi si sa-L lasam pe El sa traiasca in noi. Pai unde sa intre "El" daca n-are loc de mine...de "eu"-l asta al meu pe care in loc sa-l izgonesc l-am pus la ingrasat?
Parca mi-e si frica sa ma rog ce trebuie sa ma rog...adica sa pot sa-L las pe El sa creasca si eu sa scad. Mi-e frica pentruca metodele Lui de lucru sint diferite de cele pe care le-as folosi eu. Numai ca metodele Lui sint bune si au succes pe cind ale mele le folosesc de ani multi fara nici un rezultat...Domnul cu mila!
6 comments:
Eu cred ca Maria Magdalena nu a simtit niciodata umilinta pe care o descrii tu in fata lui Iisus. Iisus a respectat-o cu toate pacatele ei. Maria Magdalena a aratat dragoste pana la lepadarea de sine fata de mantuitorul ei nu umilinta pana la lepadarea de sine...
Eu cred ca biserica a denaturat dragostea fata de Iisus in umilinta.
Pertinent commentul tau. De fapt aceeasi dragoste a aratat-o Domnul Isus fata de noi - pina la moarte. Ce grei de cap sintem...Ai dreptate. A fost dragostea care se transforma in orice ...dupa nevoie...
ÎNTR-ADEVĂR, nu ştim care sunt pârghiile lui...dar e bine să mă las în voia Sa spre transformarea mea..
Si in sprijinul acestei idei mai adaug gestul lui Iisus de a spala picioarele apostolilor. Prin acest gest si prin indemnul de a face si ei intre ei, la fel, dupa parerea mea, voia sa inlature sentimentul de umilinta in relatiile reciproce dintre oamenii care se iubesc. Asa iubea el pe apostoli si pe oameni in general.... Nu se simtea umilit in dragostea lui, orice ar fi facut....
Amin Elena!
Cherie...numai cineva care are duhul Dumnezeului Celui viu poate avea perspectiva pe care ne-ai impartasit-o prin cele doua commenturi. Nu pot decit sa aprob si sa ma bucur de gindurile tale inspirate. Domnul Isus sa te inspire in continuare si sa impartasesti cu noi aceste ginduri sfinte!
O spun cu toata sinceritatea si cu toata dragostea pe care mi-a dat-o El pentru copiii Lui si fratii mei printre care te consider si pe tine.
Post a Comment