MULTUMIRILE MAGDALENEI...

Magdalena said...

Am invatat de ceva vreme sa stau cu mine de vorba in prezenta Mintuitorului meu. Doamne, cate pacate mari si mici imi revad in trecutul meu. Toate sint pacate si au pus un zid de despartire intre noi. Intre mine si Dumnezeu. Ce viitor ma asteapta si aici pe pamint, dar mai ales in vesnicii. Atunci I-am marturisit Lui totul si am fost eliberata de marea povara ce o purtam in sufletul meu. Azi sint un rob netrebnic, dar Ii multumesc cu lacrimi ca a sters tot trecutul si mi-a dat pace in suflet. Mai alerg ,mai gresesc, dar prin marturisire primesc iertare. Aceasta este multumirea mea din anul acesta si cei ce vor urma fata de Mintuitorul meu.

MULTUMIRILE LUI F.B.M.

 F.B.M. said...

     Ma stiu dintotdeauna naiva si neajutorata. Nimic din ce am azi nu mi se datoreaza mie, destoiniciei sau harniciei mele: nimic, nimic,ci numai harului nespus de mare al Dumnezeului meu. Asa ma bucur sa am un acoperis deasupra capului, mana zilnica si niste copii minunati. 

     La porunca Domnului, vaduva din Sarepta a facut din putina faina si ulei pe care le avea o paine pentru Ilie. Eu am experimentat acest lucru si marturisesc acum ca a fost destul de greu, adeseori m-am si razvratit, dar porunca era porunca, un om al Domnului avea nevoie de ele; si uleiul, si faina, desi putine, nu s-au terminat niciodata. Ba chiar s-au inmultit. 

     Azi, in anul de indurare al Domnului - 2013, pe care nu credeam sa il traiesc, azi Ii multumesc Domnului pentru dragostea, ingaduinta, iertarea si binecuvintarea Lui. Stau muta cand vad modul in care El stie sa trimita binecuvintarea Lui.

MULTUMIRILE LUI CU

C.U. said...

Daca as avea motive de multumire ? Ma surprinde intrebarea. Binecuvintarile Domnului sint multe si nu sint la capat, amintesc doar citeva:

-Vad - ce minunat a intocmit El ochiul. 

-Aud -,natura freamata de bucuria slavei Sale. 

-Vorbesc - pot comunica si-L pot slavi pe Creatorul meu.

-Am picioare - pot alerga sa fac bine sau rau, la alegerea mea, pe care Dumnezeu mi-a lasat-o.

- Am miini si, mai ales, am o Inima cu care pot iubi.

- Pot gandi - mare har! Si lista poate continua mult, mult, dar ma opresc aici si-I multumesc cu reverenta. EL MERITA MULTUMIRILE.

MULTUMIRILE LUI RB

 R.B. said...

Multumirile sunt un capitol pe care multi dintre noi il ignoram, ne lasam parca dusi de valul gandirii contemporane in care doar executarea sarcinilor (task-urilor) este prioritara. Am uitat sa multumim copiilor nostri daca si-au facut treaba, am uitat sa multumim sotiilor (sotilor) noastre cand si-au realizat TODO-urile, am uitat sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi. Avem mintea conectata doar pe what's next, what's new TODO, de parca intreaga lume este formata doar din what's next-uri.

Motive de multumire pentru 2013 as avea multe, desi a fost cel mai greu an din cele patru decenii de viata. Un an de cumpana, un an in care m-am despartit de cei dragi, au vrut sa il intalneasca pe Dumnezeu inaintea mea, un an la limita, un an in care Dumnezeu a stat pe ganduri daca sa ne vedem fata in fata sau nu, dar totodata un an care a atins culmea maxima a binecuvantarilor spirituale. Nu, inca nu a fost momentul sa il vad asa cum este, dar am vazut o fata a Sa, pe care 20 de ani am cautat-o cu sirguinta. Avem un Dumnezeu Mare, dar revelatia este progresiva, trebuie sa urcam pas cu pas, dar pasii foarte mari ii facem doar cand trecem prin incercari. Il descoperim pe Dumnzeu mai mult ca oricand in mijlocul incercarilor pentru ca atunci il cautam cu intensitate maxima, confortul cotidian parca ne face lenesi in cautarea Lui.

Nu am siguranta mantuirii pentru ca asa scrie in Sfintele Scripturi, ci pentru ca m-am convins inca o data si inca o data ca realitatea scrisa este identica cu realitatea obiectiva.

Ar fi multe de spus legat de multumiri, dar ma opresc aici. 

ORI...ORI...

“Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este taiat si aruncat in foc.” Matei 7:17-19

   

 Conceptul este clar si eficient in orice situatie. Textul din care am luat versetele vorbeste despre prorocii mincinosi, dar tot atit de usor ar putea vorbi despre tine si despre mine, si despre invatatorul dela Scoala Duminicala sau vinzatorul de la aprozar. Pentru oricine intentionam sa facem o analiza, experimentul acesta al roadelor lucreaza. Tragem linie si adunam, sau analizam fructele, roadele… si vom sti cu cine avem de-a face.

     Dar oare stim noi sa analizam corect? In magazinele alimentare din America, fructele si legumele stau aranjate in cutiile lor ca la expozitie. Lucioase si viu colorate… sa le maninci din ochi. Si ar fi si bine uneori sa le putem minca cu ochii, pentru ca ochiul nu are celule gustative, iar fructele si legumele acelea aratoase nu au decit frumusete, si nici un pic de gust. Sint tare tantose si bune de decorat… dar atit. Iei in mina sa zicem un mar mare, rosu, lucios, si gura se pregateste intens si saliveaza in asteptare… doar ca sfirseste prin a se strimba dezamagita… Daca intentia ta a fost sa decorezi cu acele fructe, decorul iese minunat. Daca doreai sa te hranesti cu roadele de care vorbesc… slaba nadejde.
     Cind am fost vara asta in Israel, in Tel Aviv de exemplu am avut in pretul hotelului inclus si micul dejun - Continental breackfast. La hotelul unde am stat erau niste bucatarese rusoaice care intr-adevar isi cunosteau meseria. Intr-o dimineata, am vazut niste mere mici si pricajite pe o fructiera si am luat unul – nici eu nu stiu prin ce minune, ca nu mi-au facut deloc cu ochiul, ci doar pentru ca atunci cind ma arde in piept, un mar imi linisteste arsurile. Si am muscat din marul asta marunt, si ce sa vezi? O intreaga gama de arome si mirosuri mi-au bucurat toate simturile; si gustul si mirosul au avut o experienta nemaipomenita. Mai putin ochiul… care n-a prea avut o impresie grozava despre marutul respectiv.

     Lectia mea de aici a fost ca nu tot ce arata bine este si bun. Cam asa sta analiza asta a roadelor. Pe multi oameni ii vedem cu ochiul si ii judecam simplu dupa exterior. Asta este o judecata slaba si superficiala. Unii se casatoresc pe asemenea considerente doar ca sa sfirseasca tragic muscind din te miri ce fruct otravit… Ce simplu este si ce adevarat! Pomul bun nu poate face roade rele. Obliga pe un om cumsecade sa faca o nedreptate, o rautate… si poti sa-l calci in picioare, si n-o sa faca asa ceva…

     Chestia de la urma este si ea importanta. Pomul care nu face roada… trebuie si el sa isi justifice existent - asa ca devine lemn de foc. Dupa cite vad, nu avem de ales prea mult… si orice alta explicatie va fi de prisos… Asa ca… Ori-ori…

LIA CORBU MULTUMESTE ...( pentru concurs)

Multumirile mele pentru cele pamantesti catre Bunul Dumnezeu.

Am atat de multe motive de multumire inaintea LUI DUMNEZEU cat tot atatea minute cat traiesc, si inca o vesnicie. 

Dar, am sa scriu cateva multumiri ale vietii mele, asa cum le-am trecut eu, prin ani. 
Prima mea multumire este adresata mereu pentru ca am fost infiata de o familie iubitoare, ca am avut o copilarie lipsita de griji.

Dupa ce m-a lasat in familia iubitoare, Dumnezeu m-a trecut prin proba de foc la modul cel mai real si imposibil de imaginat unui pompier. Ma lasase mama dormind, si a plecat pana la magazinul din apropierea casei. Era o iarna groasa cu ger. Dorea sa-si cumpere o pereche de ciorapi de lana foarte grosi. Pe cand statea la "coada",  o VOCE i-a vorbit efectiv spunandu-i sa mearga acasa. De cate ori imi povestea mama episodul asta, lacrimile ii curgeau pe obraji si nu contenea a repeta: "Vocea era langa mine, clara si ferma". Ma trezisem din somn si, la cei 3 ani si jumatate, am avut ideea grozava sa iau cateva cutiute de carton sa le arunc in soba... una din ele probabil s-a intors pe podea... Casa, odaia de sus, ardea cu valvatai cand mama s-a intors dupa doar cateva minute de absenta. Vecinii i-au spus ca trebuie sa astepte sa se linisteasca focul. Fara sa ezite, a urcat, a trecut prin flacari. Undeva, pe un colt de pat, stateam ghemuita fara sa scot un sunet privind la tot ce era in jurul meu. Doar locul in care ma aflam nu ardea. M-a luat in brate, m-a scos afara spre uimirea tuturor. Nici macar nu miroseam a fum. Mama acum e SUS si, acolo, ea multumeste Domnului pentru Soapta LUI. Apoi, pe la 7 ani , a urmat proba de apa. Eram pe malul helesteului de la marginea orasului. Cum mama avea obiceiul sa ma imbrace in alb din cap pana in picioare, stateam si admiram copiii mai mari cum se balaceau si inotau. Sandalutele nu au vrut sa ma mai asculte si au lunecat cu mine cu tot, de pe malul plin de mazga si ierburi, direct in helesteu. Fara a sti inota, evident, m-am dus la fund. Parul lung, prins in codite cu fundite albe a facut ca acestea sa fi ramas cumva la suprafata apei. Unul din baieti, Gigi ,fiul doamnei Dobrita, a zarit funditele si ...si m-a scos, mi-a salvat viata. Nu exista vreme de vara cu soare, nu exista data cand inot in mare sau in strand sa nu multumesc lui Dumnezeu ca Gigi a fost trimis de El in acea zi, acolo... la helesteul de la marginea orasului. Cand a venit proba de sange... a fost greu. M-am impiedicat ducand o sticla cu apa unor muncitori insetati... Am scris aici ce-a patit copilul din sticla de lapte  >  HYPERLINK "http://lianacorbu.wordpress.com/2013/07/21/copilul-din-sticla-de-lapte/  " http://lianacorbu.wordpress.com/2013/07/21/copilul-din-sticla-de-lapte/
  Apoi... dupa toate incercarile cate au fost, am plecat in tulburata lume, prea mare pentru un copil de tara cu teluri mari.  Am terminat studiile si niciodata nu am luat meditatii, nu am platit pentru acest lucru, ba... am primit si bursa mereu. Sunt multumitoare ca atunci cand a venit vremea, pe cand eu eram insarcinata cu primul copil, mama a plecat linistita la ceruri, nu a suferit la pat, nu s-a chinuit.  Sunt multumitoare pentru batranul meu tata ce uneori se poarta precum un copil, caci varsta isi spune cuvantul. Sunt multumitoare pentru copiii mei, pentru ca s-au nascut sanatosi cum am spus si aici > HYPERLINK " http://lianacorbu.wordpress.com/2013/03/19/7-ani-de-ingerit-laptos-gangurit-raset-de-copil-noris/  "  http://lianacorbu.wordpress.com/2013/03/19/7-ani-de-ingerit-laptos-gangurit-raset-de-copil-noris/  pentru ca EL le poarta de grija si in zilele cand raman fara bani in buzunar, ne da painea in mod miraculos. Sunt multumitoare chiar si pentru lipsa mea de job si invat sa o transform in bucuria de a veghea peste copiii mei, de a-i ajuta la lectii, de a ma dedica treburilor casnice. Sunt multumita ca sotul meu l-a primit pe EL chiar daca pentru asta a trebuit sa treaca 8 ani cu umilinte si violente, zile pline cu lacrimi. Sunt multumitoare ca acum pot sa scriu si pot sa comunic cu oameni la distanta, ca am picioare, ochi, maini si viata, ca nu a lasat sa progreseze boala, ca in ciuda tuturor predictiilor medicilor, EL m-a tinut si ma tine in viata, imi da forta sa zambesc, sa fiu frumoasa pe dinauntru, iar pe dinafara sa radiez si sa zambesc cu sufletul in fata copiilor mei, sa-mi iubesc sotul.

    Multumesc LUI Dumnezeu Tatal in numele Lui Isus Hristos ca am harul ca, dintre TOATE cele pamantesti multumiri, CEA dintai multumire sa fie ACEASTA: ca m-a numit copil al Sau, ca desi eu sunt pacatoasa, ca nu am niciun merit, pot avea speranta in ziua aceea, la Pragul cel mare, voi vedea lumina Fetei Lui impreuna cu toti Sfintii Sai, ca acolo, intr-un colt de Cer, voi putea umila sa-i soptesc: MULTUMESC Doamne ca sunt Aici langa Tine in Rai.

Lia.

CINE IUBESTE CERTAREA?...CINE?

“Cine iubeste certarea, iubeste stiinta; dar cine uraste mustrarea, este prost…”Proverbe 12:1

     

 Sint la lucru si beau un ceai. As vrea sa renunt la cafea…sa vad cit ma tine. Un lucru trebuie sa fac astazi; sa ma tin treaza si atenta . Jobul meu este – printre altele sa corectez lucrarile colegilor mei de breasla, sa nu las o gresala sa treaca neobservata. O mica gresala pe o harta electrica poate provoca un accident cu pierdere de vieti sau o intrerupere de curent costisitoare sau poate dauna instalatiilor electrice care nu sint deloc ieftine. Asa ca dupa ce o lucrare este complecta , o mai iau odata la scarmaneala sa vad daca nu s-a facut vreo gresala – nu au interpretat baietii gresit vreo schema…etc…si apoi ma semnez. Adica raspund de ea.

    Asa ca sint vigilenta…si mai intotdeauna gasesc cite o gresala sau mai multe si reintorc jobul la proprietar. Oricit ai incerca sa fii de finut, si daca umblii pe poante ca balerinele si tot ai sa fii tratat ca si cind ai fii intrat in bocanci cu noroi pe presul de plus al celui caruia trebuie sa-i reintorci hirtiile si sa-i spui ce mai are de facut, ce-a uitat, ce-a gresit…

     Dat fiind faptul ca-mi gasesc adesea greseli de-ale mele mai vechi, incerc sa fiu cit se poate de calma si sa ma port normal- ca si cind nimic deosebit nu s-a intimplat. Inca o gresala…bine ca am gasit-o…important este sa corectam, nu? Dar am un tip aici care de cite ori primeste o lucrare inapoi sa o corecteze , face ce face si isi arata indispozitia, nemultumirea, si alte lucruri din astea care te fac sa dai cu toate de pamint.Nu conteaza cum te porti cu el, el are rutina lui urita cu care iti raspunde de fiecare data.  Altii sint plini de gratie; isi cer scuze ca au uitat un lucru sau altul si zimbesc politicos si repara ce trebuie reparat si toata lumea este multumita. E asa o placere sa lucrezi cu oamenii care sint modesti si intelegatori si stiu ca e omeneste a gresi si nu fac taraboi ca ai gasit ceva gresit in lucrul lor. Ce diferenta…Acu’ o saptamina am avut un schimb de cuvinte destul de uritel cu cel care are o asa atitudine proasta cind ii dai lucrul inapoi sa-l corecteze. Si a stricat ‘mnealui atmosfera pentru toata lumea din office; ca si cind intreaga lume era responsabila ca face el greseli…

     M-am gindit la versetul de mai sus. Trebuie sa-l caut in engleza si sa-l pun aici la mine pe birou. Noi toti gresim - si tehnicienii din grupa mea gresesc si ei in diferite feluri in diferite lucrari. Dar ce diferenta face comportamentul…?! Exista un motiv pentru care lucrarile trebuie reexaminate- motivul este acela ca omenescul nostru nu e perfect si intentia este sa incercam sa nu lasam nici o eroare in sistemul electric de care beneficiaza aici la noi 8 orase. Si singurul lucru pe care il putem face in sensul pozitiv al lucrurilor este sa avem intelepciunea sa acceptam cind gresim si sa acceptam mustrarea si sa reparam gresala daca se poate. Asta este singurul mod de a arata intelepciune . Acoperirea unei greseli sau o atitudine de nepasare este considerata pe drept o crima.

     Ma gindeam ca tot asa este si la Dumnezeu. El ne mustra pentruca gresim. O face de nevoie, din dragoste, compasiune. Atitudinea cu care primim mustrarea poate insemna intelepciune sau prostie. Si asta mai ales cind greselile noastre ne pot fi noua si celor din jur daunatoare. Dumnezeu ne are pe noi in vedere pina si in certari…se cearta cu noi…pentru noi. Ne mustra pentruca vrea mai mult si mai bine tot pentru noi…Si noi ce facem? Urim mustrarea, nu iubim certarea…si implicit nu dam doi bani pe propria noastra viata…nu facem corecturile necesare - mai degraba vrem sa acoperim greselile… Nu este acest act, prostesc?

……………………………………..

    Si trebuie sa marturisesc acuma…doua ore mai tirziu…mi-am facut o ceasca de cafea. Naravurile rele nu mor usor… Mai incerc si miine…

HOTUL...

N-am auzit in viata mea o explicatie mai buna...
http://video.bzi.ro/video/show/iti-sta-mintea-in-loc-daca-auzi-ce-declara-acest-tanar-acuzat-de-furt-45940

CEZARIANA...

Din “The rest of the story”
By Paul Aurandt
Tradus – Rodica Botan

Noi am crezut ca Caesar a fost primul. Dar nu a fost. Ma refer la aducerea pe lume a copiilor prin procedura pe care noi o numim astazi Cezariana, procedura prin care un nou nascut este stramutat din pintecele mamei lui si scos la lumina zilei.

Traditia ne spune ca Julius Caesar a fost nascut in acest fel; dar nici un istorian nu-i sigur si nu-si pune reputatia in risc ca sa sustina acest lucru.

Prima cezariana care a fost raportata, in care atit mama cit si copilul au supravietuit, a fost performata in Elvetia in 1500 de un barbat cu numele Iacob.

Performanta lui a fost o piatra de inceput in medicina, si priceperea lui a fost considerata remarcabila pentru acele zile. Necesitatea a fost mama acestei inventii, pentru ca omul a acceptat un caz pe care nimeni in aceea vreme nu l-ar fi acceptat. Din ce ne spune Mitologia greaca, Aesculapius a fost taiat din trupul mamei lui moarte de catre dumnezeul soare, Apollo. Acesta a fost singurul precedent al cezarianei, care a fost repetat inainte de evenimentul de care vorbim in fabule si legende.

Pina in 1500 insa , Cezariana era o operatie doar pe jumatate de succes. Chiar daca copilul ajungea sa fie salvat, mama, ca sa se califice pentru operatie, trebuia sa fie deja moarta.

1500…si numai cu 8 ani inainte de acest an, lumea credea ca pamintul este turtit ca o placinta…si pluteste pe ape…si iata ca acuma o procedura medicala moderna era sa fie demonstrata. Numele subiectului este Frau Nufer. Mrs Nufer este o doamna atragatoare de origine elvetiana, aparent foarte sanatoasa din toate privintele. Nu se gasise nici o indicatie in prealabil ca o sa aiba o nastere grea. Dar… exact asta s-a intimplat. Data la care trebuia sa nasca deja trecuse si Mrs Nufer era in pat in agonie de citeva zile. Moasele erau in panica si au chemat doctorii. Dar, in acord cu practicile medicale ale secolului al XVI-lea, fizicienii, doctorii Doamnei Nufer au refuzat sa accepte sa performeze operatia care i-ar fi salvat viata, pe motiv ca… inca nu era moarta. Era mai bine asa, au spus ei. Cel putin copilul ei va avea o sansa.

In mijlocul celor ce priveau acest tablou sinistru era insa unul care nu era de acord cu ei. Numele lui era Iacob.

D-na Nufer nu trebuia sa moara, le-a spus celorlalti… Ea era tinara si puternica. O operatie ar trebui sa aiba loc inainte ca aceasta criza sa se incheie tragic si operatia va salva atit mama, cit si copilul…

Neconvinsi de argumente si nevrind sa fie invinuiti ca au omorit-o pe D-na Nufer, ceilalti doctori au parasit incaperea bolnavei. Iacob a ramas singur cu moasele ingrozite si cu mama insarcinata care delira din cauza durerilor. Ce avea sa faca era o operatie care nu se mai facuse inca niciodata in lume pina atunci.

Iacob a incercat sa-si ascunda teama si sa arate incredere in timp ce isi aranja sculele din straita. Stia ca daca va avea succes, va fi un erou, daca nu… va fi declarat un asasin.

Intr-o ora insa… Iacob a iesit din camera bolnavei ca… erou. Pacienta lui era in viata si se odihnea confortabil, si la fel si noul-nascut. Succesul in aceasta operatie pe care l-a avut Iacob in 1500 nu va fi insa repetat frecvent si cu succes decit mai tirziu odata cu dezvoltarea medicinii moderne si a anesteziei si antisepticelor. Asa ca Doamna Nufer a fost foarte norocoasa.

A trait sa mai aiba si alti copii, fara nici o complicatie si a murit la virsta de 77 de ani.

Dincolo de priceperea lui Iacob si de norocul pacientei lui, mai era un factor de retinut. Un alt lucru care a determinat aceasta remarcabila operatie, si prima Cezariana care exista ca document. Caci Iacob…nu era doctor…El era sotul acestei femei si tatal noului-nascut. Si instrumentele lui Iacob nu erau altceva decit cutitele si instrumentele lui de macelar… caci asta era ocupatia lui Iacob…

CUM AS PUTEA SPUNE CA NU EXISTA DUMNEZEU?

http://www.godvine.com/Most-Stunning-Video-of-God-s-Amazing-Creation-3105.html

CE FACE ABUZUL...

Astazi am auzit la News ca Antibioticele nu mai au nicio valoare ca medicament. Se pare ca noi oamenii ne-am indopat cu antibiotice si am facut astfel ca sa nu mai aiba niciun efect asupra virusilor care s-au obisnuit si au devenit rezistenti la medicament. Cind Biblia ne indeamna sa nu abuzam chiar de un lucru bun, este pentru ca Dumnezeu cunoaste mai bine ca noi ce va urma... Iacata ca am ramas in epoca cea mai dezvoltata (zicem noi) a omenirii fara unul dintre cele mai grozave medicamente descoperite de om... Oare de ce altceva mai putem abuza? Ca nu vad sa ne inteleptim, ci dimpotriva!!!

COADA LA ULEI...

“Fiindca mirele zabovea, au atipit toate si au adormit.” Matei 25:5

     Imparatia Lui Dumnezeu se mai aseamana cu zece fecioare …adormite? Asa zice Scriptura.  Domnul ISUS, Mirele intirzie ca sa ne dea sansa la citi mai multi sa ne trezim la realitatea eternitatii si sa ne intoarcem din calea noastra si sa pasim pe urmele Lui. Iar cei treji adorm pentru ca… El zaboveste si probabil ne-am plictisit asteptind. Mai pricepe ceva!!!…Dar treji sau adormiti…tot atita…avem o scapare in El. Unii abia au inceput sa calce pe urmele Lui si n-au nevoie de nimic atita vreme cit stau aproape de El …iar ceilalti…sint ok daca au suficient ulei in candela.

     Intreaga lume este preocupata de citiva ani cu pregatirile in caz de situatii critice. Poti sa cumperi mincare dehidratata la galeti cu tot ce-ti trebuie pentru supravietuire – ai nevoie doar sa adaugi apa si ai portiile pregatite gata pentru o luna, doua, un an. Pentru o persoana sau mai multe- totul calculate la gram. De eternitate n-au vreme sau interes. Totul este pentru aici, si acum.  

     Si uite ca Domnul Isus a prevazut acum 2000 de ani un plan de salvare nu pentru citeva zile sau citiva ani ci pentru eternitate. Si nu numai pentru cei treji dar …chiar si pentru cei adormiti.  Candela arde si daca motai tu… ea arde atita vreme cit este ulei in ea. Si Cuvintul Lui este uleiul care arde si  da lumina. Numai ca nu stiu cum se face dar sintem bombardati de atita informatie in fiecare zi si nu prea ramine timp pentru procurarea uleiului de…candela. Este si asa un proces arhaic sa faci lumina cu candela, nu-i asa? Sintem oameni moderni si obisnuiti cu tehnologia.

     Numai ca tehnologia asta nu ne ajuta la nimic daca se intimpla o avarie la centrala electrica sau la transmisie. Pur si simplu distributia nu mai are ce distribui. Eram saptamina trecuta intr-un magazin si ma grabeam ca mergeam la doctor. Aveam nevoie neaparata de ceea ce cumparam – dar pe cind am ajuns la casa ca sa platesc s-a luat curentul. De cum s-a luat curentul s-au oprit toate tranzactiile. Am stat citeva minute…de obicei intreruperile sint scurte aici la noi- dar de data asta am asteptat degeaba. M-am dus la caserie si i-am spus doamnei ca-i platesc dublu pretul de pe obiectul respectiv- dar n-a vrut in ruptul capului sa mi-l dea- a zis ca trebuie sa astept sa vina curentul. Asa ca nu e rau sa fim pregatiti cu ulei si lampa chiar pentru nevoile fizice de aici, darmite pentru intunericul spiritual?! Mare lucru sa fii pregatit pentru orice eventualitate… Si oamenii intelepti se pregatesc chiar si pentru vesnicie. Sau…MAI ALES pentru vesnicie…

CITITI MULTUMIRILE LUI A.DAMA, AICI:

http://adamaica.wordpress.com/2013/08/11/cerc-de-foc/

http://adamaica.wordpress.com/2013/05/18/jurnalul-unei-minuni-6-tu-m-ai-ridicat/

VARA PE ULITA- PARODIE

1. Vara pe uliță
   parodie BAC (dupa G. Cosbuc) de Vali Slavu - profesor pentru învăţământul primar,
   membră a Uniunii Epigramiştilor din România.

   (Multumesc Tusa Marta pentru poezie...)
   
   Ne-aşteptam, la bac, să cadă
   Vreun elev, acolo, doi,
   Însă, ca după război,
   Au picat elevi, grămadă…
   Vai de noi!
   
   Li s-a dus în lume vestea
   Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
   Ascultaţi acum, de vreţi,
   Cum s-a derulat povestea!
   Să vedeţi…
   
   Patru ani au dus-o bine,
   Lenevind şi petrecând,
   Fără să le dea prin gând
   Că năvalnic vuiet vine
   În curând.
   
   Nici măcar în lună-o dată
   Un caiet n-au răsfoit,
   Şi-un liceu au absolvit,
   Însă ziua mare, iată,
   A sosit!
   
   Dintr-un jeep, la bac, răsare
   Un băiat al… ştim noi cui,
   Arogant cum altul nu-i
   Şi e plin de îngâmfare
   Chipul lui.
   
   Blugii peticiţi i-atârnă,
   Cinci ca el încap în ei,
   Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
   Că şi-a-nfipt în nara cârnă
   Trei cercei.
   
   Uite-i buzunarul, frate,
   Mare cât o zi de post
   Şi croit c-un singur rost:
   Au fiţuicile-adunate
   Adăpost!
   
   Îşi aruncă ochii, roată,
   Prin lentile fumurii
   Şi se-ndreaptă, să te ţii,
   Către zgomotoasa gloată
   De copii.
   
   Cum se-apropiase bacu’,
   Tatăl său, descurcăreţ,
   Pregătise-un plan măreţ,
   Ca examenul să-l ia cu
   Orice preţ.
   
   Profitând de-mprejurare,
   Pe băiat îl doare-n cot,
   Dar, la bac, surpriză mare:
   Camere de spionare
   Peste tot.
   
   Inhibat din cale-afară
   Şi mizând pe portofel,
   Nu s-a descurcat defel,
   Dar noi ştim c-au fost, în ţară ,
   Mulţi ca el.
   
   De va şti să dea din coate,
   Peste ani, nimic de spus,
   La catedră fi-va pus,
   La inspectorat sau, poate,
   Chiar mai sus!
   
   Că, la noi, acela care
   Se târăşte-abia, abia,
   Cu o pilă în dotare,
   Poate să ajungă mare,
   Doar să vrea.
   
   Poţi preda la grădiniţă
   Chiar de n-ai habar să scrii;
   Te cruceşti când la „copii”
   Pune-o bravă dăscăliţă
   Doar un „i”.
   
   Autori de perle crase
   Din păcate, nu sunt rari,
   Dezacorduri, faze tari
   Se-ntâlnesc şi pe la case…
   Mult mai mari.
   
   Şcoala-i navă în furtună
   Ce de-un timp a eşuat,
   Echipaju-i speriat,
   Şi-ar fi cazul să se pună…
   Pe-nvăţat !

   
   

AUTENTICITATE...

Fii cine esti; ca daca nu esti cine esti, nu esti cine esti!!!
   

     Chuck Swindol spunea astazi in predica ca aceasta este o zicala populara ...Si desi n-am recunoscut zicala, am recunoscut intelesul ei .
     El mai spunea ca virtutile se cultiva. Si mi s-a parut asa de proaspat gindul, asa de plin de indemnul de a cultiva tot ceea ce Dumnezeu ne reaminteste cind citim Cuvintul Lui. Sintem de multe ori dornici sa facem voia Lui dar ne scapa din vedere lucruri esentiale. In rivna noastra de a fii ceva sau cineva - ne si credem acolo.
     Petru este asa un exemplu clar. El a crezut ca poate sa faca si sa fie si El ca Domnul...si poate sa mearga cu El si la moarte - si a ajuns sarmanul sa se lepede de El de trei ori chiar in noaptea ce-a urmat. Si Petru nu este un oarecare...el este o piatra tare nu un manunchi de cilti. Nu sintem noi mai breji ca Petru - dar Doamne ce dorinta avem sa parem ceea ce nu sintem!? Am destule pacate de contemplat ca sa mai adaug si sclifoseala asta...si totusi de cite ori ma prezint oamenilor altfel de cum sant? Vi se intimpla si voua, sau numai mie?
     In special pentruca scriu pe blog as vrea sa stiti ca toate gindurile bune ce le am sint dorinte...uneori neimplinite inca. As dori sa fiu ceea ce trebuie sa fiu dar nu sint inca. Daca n-ar fi fost El, Domnul meu sa ma ridice oridecite ori am cazut , as fi fost de mult istorie...desi au trecut multi oameni cumsecade si religiosi pe linga mine. E greu sa te apleci... e greu sa te murdaresti...e greu sa pierzi din timpul tau pretios...e si mai greu sa te asociezi cu oamenii cazuti...Si e la fel de greu sa fii autentic atunci cind nu te poti apleca, cind nu te poti murdarii pe miini, cind nu vrei sa risipesti din timpul tau sau sa te asociezi cu cei cazuti dar vrei sa fii vazut ca si samariteanul milostiv, vrei sa fii vazut ca un crestin de o inalta tinuta religioasa.
     Domnul Isus patrunde straturile noastre de pretentii si falsitati. El doreste sa gaseasca undeva inauntru inima noastra ...in starea ei reala si sa o cultive...El iubeste o inima zdrobita...

CINTATI DOMNULUI O CINTARE NOUA!!!

http://www.youtube.com/watch?v=e-M9f6kNXe0&feature=share

http://www.youtube.com/watch?v=IxX3sF8UsMg

http://www.youtube.com/watch?v=Cj7j4xhiIEw

http://www.youtube.com/watch?v=oz3wuvyT06Q

PRACTICA MA OMOARA...

    Este simbata seara. Am muncit toata ziua si acum spre seara cind sa ma odihnesc...incep sa ma munceasca gindurile. Uneori prea multe ginduri ma obosesc si ma incurca. Trebuie poate curatenie si in dulapul cu ginduri. Am eu obiceiul de adun tot felul de lucruri si ma aglomerez. Am dulapuri pline... Biblia spune mereu...aruncati...eu in schimb ...tot adun. Ce-ar fi sa mai dau din ele...???

   

CEVA DESPRE...ALTCEVA...FRANCOMANIA DE EXEMPLU SI ORDINUL MONDIAL...STIRI VECHI? STIRI NOI? ...

http://cultural.bzi.ro/teorii-sau-dezvaluiri-cutremuratoare-marturiile-unui-francmason-de-grad-33-video-357

Tinerilor amishi inainte de a fi botezati li se da voie sa experimenteze ...lumea. Interesante pelicule despre aceasta perioada din viata lor si cum si cit din educatia primita ii influenteaza in aceasta experienta.

UNA... PROASPATA!!!

Fata mea cea mica se plingea adineauri intr-un e-mail ca este obosita si ca miine trebuie sa mearga la lucru (in weekend) sa termine o lucrare. Mama din mine a cautat imediat un cuvint de imbarbatare pentru ea… si mi-a venit in minte faptul ca Tatal Ceresc ne da in fiecare zi piinea noastra cea de toate zilele ,asa ca ii va da miine Portia de energie de care are nevoie. Dupa care mi-a picat fisa si am inteles de ce… Ne da piinea in fiecare zi, ca sa fie proaspata si sa n-o mincam mucegaita!!!