El mai spunea ca virtutile se cultiva. Si mi s-a parut asa de proaspat gindul, asa de plin de indemnul de a cultiva tot ceea ce Dumnezeu ne reaminteste cind citim Cuvintul Lui. Sintem de multe ori dornici sa facem voia Lui dar ne scapa din vedere lucruri esentiale. In rivna noastra de a fii ceva sau cineva - ne si credem acolo.
Petru este asa un exemplu clar. El a crezut ca poate sa faca si sa fie si El ca Domnul...si poate sa mearga cu El si la moarte - si a ajuns sarmanul sa se lepede de El de trei ori chiar in noaptea ce-a urmat. Si Petru nu este un oarecare...el este o piatra tare nu un manunchi de cilti. Nu sintem noi mai breji ca Petru - dar Doamne ce dorinta avem sa parem ceea ce nu sintem!? Am destule pacate de contemplat ca sa mai adaug si sclifoseala asta...si totusi de cite ori ma prezint oamenilor altfel de cum sant? Vi se intimpla si voua, sau numai mie?
In special pentruca scriu pe blog as vrea sa stiti ca toate gindurile bune ce le am sint dorinte...uneori neimplinite inca. As dori sa fiu ceea ce trebuie sa fiu dar nu sint inca. Daca n-ar fi fost El, Domnul meu sa ma ridice oridecite ori am cazut , as fi fost de mult istorie...desi au trecut multi oameni cumsecade si religiosi pe linga mine. E greu sa te apleci... e greu sa te murdaresti...e greu sa pierzi din timpul tau pretios...e si mai greu sa te asociezi cu oamenii cazuti...Si e la fel de greu sa fii autentic atunci cind nu te poti apleca, cind nu te poti murdarii pe miini, cind nu vrei sa risipesti din timpul tau sau sa te asociezi cu cei cazuti dar vrei sa fii vazut ca si samariteanul milostiv, vrei sa fii vazut ca un crestin de o inalta tinuta religioasa.
Domnul Isus patrunde straturile noastre de pretentii si falsitati. El doreste sa gaseasca undeva inauntru inima noastra ...in starea ei reala si sa o cultive...El iubeste o inima zdrobita...
No comments:
Post a Comment