“Cine iubeste
certarea, iubeste stiinta; dar cine uraste mustrarea, este prost…”Proverbe 12:1
Sint la lucru si
beau un ceai. As vrea sa renunt la cafea…sa vad cit ma tine. Un lucru trebuie
sa fac astazi; sa ma tin treaza si atenta . Jobul meu este – printre altele sa
corectez lucrarile colegilor mei de breasla, sa nu las o gresala sa treaca
neobservata. O mica gresala pe o harta electrica poate provoca un accident cu
pierdere de vieti sau o intrerupere de curent costisitoare sau poate dauna
instalatiilor electrice care nu sint deloc ieftine. Asa ca dupa ce o lucrare
este complecta , o mai iau odata la scarmaneala sa vad daca nu s-a facut vreo
gresala – nu au interpretat baietii gresit vreo schema…etc…si apoi ma semnez.
Adica raspund de ea.
Asa ca sint vigilenta…si
mai intotdeauna gasesc cite o gresala sau mai multe si reintorc jobul la
proprietar. Oricit ai incerca sa fii de finut, si daca umblii pe poante ca
balerinele si tot ai sa fii tratat ca si cind ai fii intrat in bocanci cu noroi
pe presul de plus al celui caruia trebuie sa-i reintorci hirtiile si sa-i spui
ce mai are de facut, ce-a uitat, ce-a gresit…
Dat fiind faptul
ca-mi gasesc adesea greseli de-ale mele mai vechi, incerc sa fiu cit se poate
de calma si sa ma port normal- ca si cind nimic deosebit nu s-a intimplat. Inca
o gresala…bine ca am gasit-o…important este sa corectam, nu? Dar am un tip aici
care de cite ori primeste o lucrare inapoi sa o corecteze , face ce face si isi
arata indispozitia, nemultumirea, si alte lucruri din astea care te fac sa dai
cu toate de pamint.Nu conteaza cum te porti cu el, el are rutina lui urita cu
care iti raspunde de fiecare data. Altii
sint plini de gratie; isi cer scuze ca au uitat un lucru sau altul si zimbesc
politicos si repara ce trebuie reparat si toata lumea este multumita. E asa o
placere sa lucrezi cu oamenii care sint modesti si intelegatori si stiu ca e
omeneste a gresi si nu fac taraboi ca ai gasit ceva gresit in lucrul lor. Ce
diferenta…Acu’ o saptamina am avut un schimb de cuvinte destul de uritel cu cel
care are o asa atitudine proasta cind ii dai lucrul inapoi sa-l corecteze. Si a
stricat ‘mnealui atmosfera pentru toata lumea din office; ca si cind intreaga
lume era responsabila ca face el greseli…
M-am gindit la
versetul de mai sus. Trebuie sa-l caut in engleza si sa-l pun aici la mine pe
birou. Noi toti gresim - si tehnicienii din grupa mea gresesc si ei in diferite
feluri in diferite lucrari. Dar ce diferenta face comportamentul…?! Exista un
motiv pentru care lucrarile trebuie reexaminate- motivul este acela ca
omenescul nostru nu e perfect si intentia este sa incercam sa nu lasam nici o
eroare in sistemul electric de care beneficiaza aici la noi 8 orase. Si
singurul lucru pe care il putem face in sensul pozitiv al lucrurilor este sa
avem intelepciunea sa acceptam cind gresim si sa acceptam mustrarea si sa reparam
gresala daca se poate. Asta este singurul mod de a arata intelepciune . Acoperirea
unei greseli sau o atitudine de nepasare este considerata pe drept o crima.
Ma gindeam ca tot
asa este si la Dumnezeu. El ne mustra pentruca gresim. O face de nevoie, din
dragoste, compasiune. Atitudinea cu care primim mustrarea poate insemna intelepciune
sau prostie. Si asta mai ales cind greselile noastre ne pot fi noua si celor
din jur daunatoare. Dumnezeu ne are pe noi in vedere pina si in certari…se
cearta cu noi…pentru noi. Ne mustra pentruca vrea mai mult si mai bine tot
pentru noi…Si noi ce facem? Urim mustrarea, nu iubim certarea…si implicit nu
dam doi bani pe propria noastra viata…nu facem corecturile necesare - mai
degraba vrem sa acoperim greselile… Nu este acest act, prostesc?
……………………………………..
Si trebuie sa
marturisesc acuma…doua ore mai tirziu…mi-am facut o ceasca de cafea. Naravurile
rele nu mor usor… Mai incerc si miine…
No comments:
Post a Comment