DEZLEGATI... DE URGENTA!

“Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: ”luati Duh Sfint!” Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, vor fi tinute.” Ioan 20:22-23

  

  Era in seara in care, dupa inviere, ucenicii stateau cu usile inchise, si Domnul Isus a intrat in odaie si le-a spus “Pace voua!”. Nu cred ca exista multi care sa nu cunoasca textul acesta. Este un text bogat in idei. Una insa care ma consuma mai mult decit oricind inainte este ”Celor ce le veti ierta pacatele, le vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, le vor fi tinute.” Daca pui acest gind linga “si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” …realizezi ca sintem dependenti unii de altii intru iertarea pacatelor. Ca “iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti” este o reteta spirituala excelenta pentru rezolvarea oricaror conflicte, oricit de puternice ar fi. Si hai sa fim seriosi… conflicte exista!

    Din experienta stiu cita mizerie poate aduce in viata un conflict neterminat, neincheiat… unul din care nu poti sa iesi pentru ca fiecare persoana care este parte din conflict simte ca are dreptate. Toti sint nevinovati si toti au dreptate. Cum te descurci intr-un asemenea conflict?

   Sa va spun ce am facut eu… Bineinteles ca la inceput m-am rugat ca Dumnezeu sa deschida inima si bineinteles mintea celorlalti sa priceapa. Ei... nu eu!!! Nu stiu ce a facut Dumnezeu si ce a deschis sau inchis ca situatia nu s-a schimbat. Dar… am simtit dupa o vreme nevoia sa imi schimb rugaciunea. Si m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi ia simtamintele ucigatoare pe care le purtam in mine: resentimente, nevoia sa mi se faca dreptate (dupa mintea si intelegerea mea), si alte sentimente ravasite si in mare neorinduiala care imi faceau viata o durere continua si care nu ma lasau sa ma bucur de absolut nimic. Si, minunea minunilor… rugaciunea mi-a fost ascultata. Nu ca gindesc altfel… nu ca simt altfel… dar aceste sentimente nu mai au putere sa ma subjuge, si sa fie galagioase, si sa imi ocupe timpul si spatiul din inima asa cum o faceau inainte. Stau undeva pitite in umbra si vin doar daca sint chemate - nu-mi mai ordona ce sa fac.

     Noi toti stim ca pacatuim nu numai fata de Dumnezeu, dar adesea unii fata de altii. Dar avem un cintar diferit cind ne masuram greselile noastre si un alt cintar pentru pacatele altora. In lumina textelor de mai sus…trebuie sa ne administram cu mare grija acest sector din viata. Mintuirea o primim cadou – de gratis - Domnul nostru a murit pentru noi; dar o judecata intre noi ,copiii Lui, tot o sa fie. Si nu stiu de ce…dar cit imi place mie sa fiu in centrul atentiei, am asa o dorinta puternica sa fiu mai degraba spectatoare la judecata aceea… sa stau pe scaun si sa vad si sa aud numele altora – si sa-I multumesc Domnului de conflictele rezolvate pe pamint. Pentru ca… daca nu gresesc, mai exista un text care zice ca tot ce legam pe pamint va fi legat, si tot ce dezlegam va fi dezlegat in cer… si eu acuma sint asa de dispusa sa dezleg ...ca imi vine sa dezleg pina si nodurile care nu-mi apartin…