MERGEM SAU NU MAI STAM?

(poza asta am copiat-o de undeva- si nu-mi mai aduc aminte de unde...)
   

Este sfirsit de zi de duminica. Am auzit inca o data astazi despre Iona si cum Dumnezeu l-a trimis la Ninive. Am inteles inca o data ca Dumnezeu ne trimite si pe mine, si pe tine... sa mergem sa le spunem oamenilor ca este putina vreme... foarte putina vreme - si va veni judecata. Iona s-a culcat sub brusture, apoi s-a culcat in corabie si noi la fel ca el dormim care pe unde apucam. Nici gind sa ne incadram in planul Lui Dumnezeu. Si pentru unii vine sfirsitul negresit.
     Citeam in seara asta pe facebook o marturisire a lui Rachel Jefferson, o fetita dulce care a crescut in Biserica Romana Baptista din Modesto. Povestea ea ca a avut un servici acum vreo doi ani si sefa ei era o femeie tare capricioasa si se purta urit cu toata lumea. Rachel a hotarit ca sa se razbune pe ea si... sa o trateze cu bunatate (ca la Carte) si cautind sa faca acest lucru, la un moment dat, a intrat in vorba cu ea. Dupa 45 de minute de discutie a ajuns sa inteleaga de ce era fiinta asta asa de minioasa si neplacuta - nu fusese iubita niciodata si nimeni nu se purtase cu gentilete cu ea. Rachel a crezut in acel moment ca a cucerit-o pe sefa ei. Dar... din nefericire, sefa ei a continuat sa fie uricioasa si rea din cale-afara si Rachel in cele din urma a parasit acel serviciu din acest motiv.
    Cu vreo doua saptamini in urma insa, fara nici un motiv i-a aparut in minte din nou fosta ei sefa... ca apoi ieri sa auda ca fosta ei sefa a murit intr-un accident de masina. Acum Rachel se simtea cumva mustrata in sinea ei ca nu a incercat mai mult... sa fi incercat ea sa faca ceva sa schimbe viata celeilalte. Eu zic ca si faptul ca a incercat sa o asculte este atit de minunat. Noi nu putem sa schimbam de cele mai multe ori viata oamenilor, dar putem sa-i ascultam, si mai mult decit atit, putem sa le facem cunostinta cu Dumnezeu... si El poate sa faca mai mult pentru ei. El poate sa schimbe circumstantele vietii lor.
     Sintem sau nu ca si Iona? Sintem trimisi la oameni, dar nu prea avem chef sa mergem? Schimbam directia intocmai ca el? Domnul ne trimite intr-o parte si noi mergem exact in directia opusa. Si apoi ne miram ca pe furtuna sintem aruncati in adincul marii si ne inghite vreo balena...
    Dupa cum vedeti predica de dimineata s-a exemplificat acu' seara in marturia lui Rachel. Ce ziceti... vrea Dumnezeu sa-mi trimita vreun mesaj sau este pura intimplare? Si voi... cei care dati pe aici si cititi ce scriu; credeti ca cititi din intimplare sau Dumnezeu vrea sa intelegeti ca aveti si voi ca si mine o menire pe lumea asta si o slujba? Sint oameni la voi la lucru, vecini pe unde locuiti, colegi de clasa, oameni peste tot ...si acesti oameni au nevoie sa auda vestea mintuirii, ca odata cind vor fi in fata Judecatorului sa nu spuna ca v-au fost rude, prieteni, colegi ....dar nu le-ati spus nimic despre Dumnezeu. Mare raspundere avem! Mare... Trebuie sa mergem sa le spunem Vestea Salvarii... Trebuie!!! Neaparat...