R.B. said...
Multumirile sunt un capitol pe care multi dintre noi il ignoram, ne lasam parca dusi de valul gandirii contemporane in care doar executarea sarcinilor (task-urilor) este prioritara. Am uitat sa multumim copiilor nostri daca si-au facut treaba, am uitat sa multumim sotiilor (sotilor) noastre cand si-au realizat TODO-urile, am uitat sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi. Avem mintea conectata doar pe what's next, what's new TODO, de parca intreaga lume este formata doar din what's next-uri.
Motive de multumire pentru 2013 as avea multe, desi a fost cel mai greu an din cele patru decenii de viata. Un an de cumpana, un an in care m-am despartit de cei dragi, au vrut sa il intalneasca pe Dumnezeu inaintea mea, un an la limita, un an in care Dumnezeu a stat pe ganduri daca sa ne vedem fata in fata sau nu, dar totodata un an care a atins culmea maxima a binecuvantarilor spirituale. Nu, inca nu a fost momentul sa il vad asa cum este, dar am vazut o fata a Sa, pe care 20 de ani am cautat-o cu sirguinta. Avem un Dumnezeu Mare, dar revelatia este progresiva, trebuie sa urcam pas cu pas, dar pasii foarte mari ii facem doar cand trecem prin incercari. Il descoperim pe Dumnzeu mai mult ca oricand in mijlocul incercarilor pentru ca atunci il cautam cu intensitate maxima, confortul cotidian parca ne face lenesi in cautarea Lui.
Nu am siguranta mantuirii pentru ca asa scrie in Sfintele Scripturi, ci pentru ca m-am convins inca o data si inca o data ca realitatea scrisa este identica cu realitatea obiectiva.
Ar fi multe de spus legat de multumiri, dar ma opresc aici.
Motive de multumire pentru 2013 as avea multe, desi a fost cel mai greu an din cele patru decenii de viata. Un an de cumpana, un an in care m-am despartit de cei dragi, au vrut sa il intalneasca pe Dumnezeu inaintea mea, un an la limita, un an in care Dumnezeu a stat pe ganduri daca sa ne vedem fata in fata sau nu, dar totodata un an care a atins culmea maxima a binecuvantarilor spirituale. Nu, inca nu a fost momentul sa il vad asa cum este, dar am vazut o fata a Sa, pe care 20 de ani am cautat-o cu sirguinta. Avem un Dumnezeu Mare, dar revelatia este progresiva, trebuie sa urcam pas cu pas, dar pasii foarte mari ii facem doar cand trecem prin incercari. Il descoperim pe Dumnzeu mai mult ca oricand in mijlocul incercarilor pentru ca atunci il cautam cu intensitate maxima, confortul cotidian parca ne face lenesi in cautarea Lui.
Nu am siguranta mantuirii pentru ca asa scrie in Sfintele Scripturi, ci pentru ca m-am convins inca o data si inca o data ca realitatea scrisa este identica cu realitatea obiectiva.
Ar fi multe de spus legat de multumiri, dar ma opresc aici.
No comments:
Post a Comment