Traim sau doar...existam?

“Caci dupacum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine” Ioan 5:26…”Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata!” Ioan 5:40

     Ioan scrie niste lucruri foarte complicate in capitolul asta. Poate nu complicate…dar adinci si foarte consistente. Fiecare verset este o alta idee in sine si totodata un component al unui subiect mult mai vast. Ce poate fi mai complicat, mai vast si mai necesar de inteles decit subiectul…”viata”? Ca fara viata nu sintem decit un pumn de tarina. Asa spune Biblia si asa au ajuns sa spuna si oamenii de stiinta dupa ce au verificat in cite elemente ne descopunem.

     De ce m-am oprit la versetele astea? Nu pentruca as intelege asa de bine Biblia …ci pentruca ma intereseaza viata si am ajuns la concluzia ca si daca ai tot ce-ti trebuie ca sa traiesti…poti sa n-ai viata. Poti sa fi atit de preocupat de o durere, un necaz, o nelamurita, o nemultumire, un pacat, un regret, o ingrijorare…ca nu poti trai. Da…respiri, maninci, mergi si vi – dar esti departe de a avea viata - esti mai mult un robot. Si poate ar fi acceptabil sa traiesti si ca un robot; uneori ar fi mai placut decit sa-ti porti durerile de suflet ca o naluca prin lume. Dar …nu-i alegerea noastra; sau macar asa pare de inceput.

     Dar sa va spun ce-am inteles eu din versetele astea doua. Am inteles ca viata are un component dumnezeiesc care este absolut necesar ca sa poti sa traiesti cu adevarat. Acel component vine de la Tatal la Fiul care El insusi primeste astfel viata in “Sine”. Zic eu…ca asta este ca o mostenire de care poate dispune Domnul Isus cum doreste. La inceput poate a existat doar viata Tatalui (in Sine). Domnul Isus a primit insa si El de la Tatal aceasta viata in “Sine”. Si pentruca o are, o si poate da…si ne-o si ofera daca “venim la El”. Inteleg eu ca noi nu avem viata in Sine…ci doar in El. Si ca sa existam in El trebuie sa Il acceptam in noi… Mi-am imaginat o sursa de lumina si o oglinda. Sursa de lumina are lumina in sine. Oglinda este doar o reflexie, si asa sintem si noi daca vrem viata- depindem de sursa de viata ( ca si oglinda de lumina).

     Si de-acuma mi-este clar ca buna ziua de ce cind fac ceva nepotrivit, viata mea nu mai are smeag…Ma duc si vin, si circul de-mi sfiriie calciiele dar nu am viata. Nimic nu are gust…nimic nu face sens, nimic nu ma bucura, nimic nu ma satisfice. Dar cind fac voia Lui, simt ca traiesc, simt ca am viata…pina si durerile si necazurile astea trecatoare ajung sa aiba scop ( si chiar au).

    Uitindu-ma din nou peste aceste versete nu pot sa nu inteleg “secretul” vietii…care-i pus  chiar la indemina . Un verset ultracunoscut exprima chemarea Lui si mai evident…”Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si va voi da viata vesnica!!!”