Eu una...renunt la vise...

     Plina de invataturi este Scriptura. Mereu invat altceva , chiar daca citesc acelasi lucru. Uite de pilda...cine nu stie povestea lui Iosif? Iosif este favoritul tatalui sau Iacov. Unul dintre motive este pentru ca este fiul lui Rahela, mult iubita sotie a lui Iacov care a murit si altul este faptul ca Iosif este un copil bun si ascultator. Tatal lui ii face o haina colorata foarte frumoasa- haina care il deosebeste de ceilalti fii ai lui. Asta ii umple de gelozie pe ceilalti frati ai lui. Pe linga asta, Iosif este si un piricios , si spune tatalui absolut tot ce faceau fratii lui.
     La un moment dat are si niste vise care interpretate ar da impresia ca el Iosif o sa fie ridicat deasupra fratilor lui, ba chiar si deasupra parintilor lui. Bineinteles ca asta nu-l pune bine cu fratii lui care si asa ii purtau pica.
     Dar asta este doar povestea...succesiunea unor evenimente. Poate Iosif trebuia sa tina visele pentru el si nu ar fi atitat pe fratii lui la ura care i-a determinat sa-l vinda unor negustori de sclavi. Dar Dumnezeu avea un plan cu el si asa ajunge in Egipt si pina la urma cei care stiu povestea vietii lui stiu ca a ajuns sa fie mina dreapta a lui Faraon si astfel sa ajunga sa-i scape de foamete pe fratii si pe familia tatalui sau.
     Dar nu asta este ce m-a pus pe mine pe ginduri. Am auzit ieri ceva ce mi s-a parut asa de important de stiut. Si anume. Inainte de a trece prin necazurile prin care a trecut, Iosif are o promisiune de la Domnul. Acel vis repetat cu acelasi inteles este promisiunea pe care Dumnezeu i-o face , promisiune care il tine pe Iosif pozitiv si credincios si senin si perseverent mai mult de 30 de ani, daca nu ma insel.
     Si acuma ce am invatat eu de aici. Biblia este plina de promisiuni pe care Dumnezeu ni le face noua. Ar trebui sa avem incredere si perseverenta si sa putem sa fim stabili si liniari in mersul nostru prin lume, stiind ca undeva, la timpul hotarit, Dumnezeu isi va aduce la indeplinire hotaririle lui cu privire la noi. Si gindurile Lui sint ginduri bune si constructive, dorind sa ne ridice, sa ne creasca, sa ne prefaca dintr-o mina de tarina neinsemnata in ceva superior...in copii ai Lui, in fapturi eterne.
     Doar ca...pentru nimic in lume nu-l pot pricepe pe Iosif. Da...il admir. Dar nu-mi pot imagina ce fel de om poate sa treaca peste faptul ca a fost vindut de frati, invinuit pe nedrept, aruncat in temnita...Aproape sau mai bine de 30 de ani de suferinta...si la sfirsitul acestor ani sa poti ierta si sa poti accepta voia Domnului - sa poti accepta faptul ca Dumnezeu a folosit durerea ta de 30 de ani ca sa scape intreaga ta familie de foamete si mizerie...Si nu pot intelege - ca daca as intelege pe Iosif asta ar insemna sa inteleg si necazurile mele si sa cred ca Dumnezeu mi le-a dat cu un scop si eu trebuie sa fiu multumitoare pentru ele...Cum sa inteleg asa ceva? Cind rugaciunea mea zilnica este sa ma scape de orice durere?!
     Si iara, daca ma uit bine si incerc sa judec cu putina mea minte si iesind undeva in afara din ecuatia asta - uitindu-ma doar la situatie...asta este ce vrea Dumnezeu de la noi. Sa-L credem pe cuvint, sa asteptam interventia Lui- atunci cind El considera necesar- dar mai ales sa invatam sa avem rabdare si sa credem ca El o sa rezolve fiecare situatie din viata noastra intr-un mod deosebit si minunat. Intrebarea mea este...cine are atita rabdare? Cine?  Si de cerut rabdare n-am sa cer - ca oridecite ori o cer dau numai de necazuri. E ca si cum as vrea sa fac muschi la miini si trebuie sa ma apuc de exercitii cu greutati. Nu...am tras doar concluzia sa pricep ce se petrece si nu mai vreau nimic...Sint multumita cu situatia asa cum este.
     Mare este mila Ta Doamne si pentru ...astia mai mici si mai slabi ca mine. Traiesc din mila Ta, prin mila Ta si ma multumesc cu atit. Exercitiie cu greutati...da-le altora mai viteji!!!