nemultumitul...

     In curind vom sarbatori si noi aici in America “Ziua Multumirii”. De fapt, saptamina viitoare joi si vineri; 28-29 Noiembrie. Ce subiect vast este multumirea?! Ai putea vorbi despre multumire fara sa te mai opresti citeva zile. Dar ca si credinta…vorbaria goala nu face doi bani daca nu exista un strop de esenta - de traire.

    

Gindindu-ma sa scriu ceva nou si deosebit despre multumire am realizat ca spun mai mult daca vorbesc despre …nemultumire. De fapt…ca sa va imaginati ce m-a determinat sa scriu ceea ce scriu, va provoc la un fel de exercitiu mintal ce l-am facut si eu. Faceti o lista in mintea voastra cu numele a citorva persoane nemultumite pe care le-ati cunoscut. Apoi ginditi-va la momentele acelea neplacute in care persoanele respective si-au aratat nemultumirea – mai ales daca nemultumirea dumnealor a fost nejustificata; mai ales!!! Pina si un copil mic care da din picioare nemultumit si zbiara cit il tine gura ca a primit altceva decit ceea ce si-a dorit - pina si acel micut oricit ar fi de dragut si oricit ne-ar fi de drag, ne poate provoca un sentiment de repulsie momentana. Darmite un om matur care ar trebui sa stie mai mult si sa se comporte mai bine.

    Exista oameni pe care am incercat in viata sa-i multumim - uneori ne-am facut un scop in viata de ai multumi - dar fara nici un success; pentru ca nici nu ajungi sa atingi tinta sau scopul pe care ti l-ai propus cind dumnealor schimba scena fara nici un gind de regret fata de eforturile tale…ca si cind eforturile si uneori sacrificiile pe care le faci nu au absolut nici o valoare.

     Este tare urit tabloul ce-l descriu…dar am un scop cind pictez toate scenele astea obtuse. Exact asa sintem noi in fata eforturilor facute de Dumnezeu in dreptul nostru. Nu bagam de seama niciuna din binecuvintarile pe care le primim zilnic. Sintem orbi la bunatatea Lui si nesimtitori la dragostea Lui. Sint lucruri pe care nu le stim ca le-am avut decit dupa ce le-am pierdut. Sanatatea este unul dintre ele. Si abia dupa ce nu mai sintem sanatosi realizam ca am posedat binecuvintari pentru care nu am multumit niciodata.

     N-am sa fiu lunga in expunerea acestui subiect. Am doar un exercitiu pe care as vrea sa-l fac orideciteori ma asalteaza sentimental de nemultumire. As vrea sa-mi amintesc de oamenii pentru care am facut ceva in viata si care mi-au raspuns cu nepasare sau nemultumire. Si imaginea acelor caracteristici si apucaturi urite sa ma opreasca sa devin si eu membru al acestui club nefast…As vrea mai degraba sa-mi amintesc zilnic de “piinea noastra cea de toate zilele” si de “iarta-mi Doamne greselile mele”…Si "a Ta este Imparatia si Slava in veci”( nu a mea)…ca sa nu mai am nici un gust sau gind ca cineva undeva imi datoreaza mie ceva, si sa fiu nu numai multumitoare – dar uimita si plina de bucurie in multumirile mele fata de El.