OCHII LA... LINIA DE PLUTIRE

   

Am citit undeva ca in secolul 19 multe corabii s-au scufundat; motivul fiind incarcatura. Transportul fiind scump, oamenii incarcau corabiile la refuz, mult peste “linia de plutire”. In 1875 ca sa remedieze aceasta practica periculoasa, un politician englez se zbate si reuseste sa faca o lege prin care corabiile nu se puteau incarca peste o anumita limita si acea limita era demarcate de o linie pe stomacul corabiei pina unde corabia putea sa se scufunde in apa – numita linia de plutire.

     Deseori vorbim si noi despre linia noastra de plutire.  Eu adaug atita “cargo” in corabioara mea incit linia de plutire se inmoaie undeva in adincimile unei mari infuriate si plina de pericole- viata zilnica. Nu e nimeni vinovat ca noi adaugam intr-una preocupari si activitati care ne rapesc timpul, energia, si in final viata. Sint putine lucruri care sint necesare si o multime de ocupatii care doar ne tin…ocupati.

     Vina mea personala este ca cele de suflet nu sint intotdeauna in capul listei de prioritati. Cind stau si ma gindesc …vad ca  pina si cele 10 porunci ne-au fost date cu scopul de a ne organiza si orienta viata. Dumnezeu vrea totul sau nimic. El este in capul listei. Ne-a spus asta si totusi listele noastre il ignora. Ce zic? Sa vorbesc de lista mea ca-mi sta mai bine…

     Cindva am ascultat la o emisiune despre cum trebuie sa faci economii. Secretul era in a pune deoparte de la bun inceput ceea ce trebuia pus deoparte, asa cum ceea ce dam Lui Dumnezeu trebuie sa fie pus deoparte de la inceput, inainte de a ne plati alte datorii. Daca nu fac treaba asta nu mai ajung sa pun nimic deoparte niciodata. Exista o succesiune corecta in importanta in tot ceea ce facem zilnic. Si cind ajungem la linia de plutire, trebuie sa ne oprim fara regrete si fara pareri de rau. Sintem oameni si ziua e facuta doar din 24 de ore. Nu sintem omniprezenti si nici omnipotenti. Si nu posedam nici pletele lui Samson…Si mai este ceva: Dumnezeu stie exact cit putem duce si nu ne cere mai mult. Iar restul de fumuri pe care le avem citeodata sint doar…goana dupa vint. Asa ca…ochii la linia de plutire daca nu vrem sa ne regasim la fundul oceanului cu tot cu cargo…