IMI RIDIC OCHII...

   

Era in ziua de ajun de Craciun. Compania mea ne da cadou de Craciun jumatate de zi libera. Plecasem de la servici devreme - era miezul zilei, caldut...si lumina. Iarna pare ca umblu tot pe noapte.
     Cerul mi s-a parut mai frumos ca altadata si ma mir acuma ca m-am uitat in sus. Nu vi se pare ca dam asa de putina importanta la tot ce nu sta sub picioarele noastre? Unde sint magii din Orient care cercetau noaptea cerul sa cunoasca mersul vremilor? "Fiindca nu aveau internet" mi-ar raspunde vreun destept mai tinar...Numai ca magii au inteles ce se va petrece in viitor pe cind internetul ne spune doar ce s-a intimplat in trecut - si asta doar din perspectiva unor oameni - si nu neaparat cei mai destepti.
      Important este ca mi-am ridicat ochii in sus si m-am simtit coplesita de ginduri si de simtaminte. Mi-era inima grea si cu cit ma uitam mai mult la cer cu cit mi se deschidea inima mai mult sa vorbesc cu Domnul meu. I-am spus ieri la Deb..."Am avut o discutie cu Domnul"...si s-a uitat la mine piezis..."adica cum ai avut o discutie cu ...El?"
      Si, chiar? Cum am avut o discutie cu El? Am stat sa ma gindesc sa pun in vorbe exact cum a fost. Greu de exprimat pentru ca atunci am avut cuvintele gata insiruite in ordine...si au venit, si au venit...sigure si corecte si de o sinceritate de care m-am speriat si eu. Mi-am stiut din instinct pozitia in relatia asta si mi-am plecat inima umil in fata Lui fara nici un efort. Nu a trebuit sa-mi aleg cuvintele pentru ca erau acolo inauntru si doar am deschis usa sau fereastra inimii, sau amindoua...si din inima au navalit grabite toate gindurile si simtamintele mele...toate armonizate cu realitatea...cu starea mea; toate adresate cu respect si multumire...
      Am avut un timp atit de minunat...ca si Ana cind isi varsa focul inimii in Templu. Sau cel putin asa am simtit eu. Si am primit la urma o pace...ca raspuns la tulburarea inimii mele. Parca Domnul mi-ar fi spus "...stai linistita...ti-am ascultat ruga..."
      Asta a fost insa ieri...
      Astazi... este o noua zi...cu noi ginduri, tulburari, ingrijorari. Poate e timpul sa-mi ridic ochii spre cer din nou. Oare mai indraznesc? Oare merit? Oare ma asculta? Si gasesc raspuns tot in Scriptura..."El a venit sa caute si sa mintuiasca tot ce era pierdut". Asta-i categoria mea...