Cind s-a apucat Dumnezeu sa faca lumea, primul lucru pe care l-a facut a fost lumina. Si uite astazi e luni si sint iarasi la lucru si inca nu-i lumina afara. Eu zic ca nici n-ar trebui sa plecam de acasa decit dupa ce s-a luminat de ziua. Are si lumina asta un rost. Nu cred ca Dumnezeu a planuit sa lucram noi si noaptea sau sa ne sculam cu noaptea-n cap…Si mai schimba oamenii astia si fitiie si ora; cind n-ainte, cind n-apoi… asa incit parca nu esti sigur niciodata nici pe ce meridian esti. Bineinteles ca-s catranita ca-s iara la lucru. Si da…mi-am baut si cafeaua - sint la a doua deja – si ce-i cu asta?
Nu va luati de dispozitia mea ca s-ar putea ca sa mi-o schimb cu una si mai “placuta”. Exact!!! Stati la distanta ! Atentie, Dumnezeu nu si-a terminat lucrul cu mine si pe ici si colo inca zgirii, tai, impung, si iasa scintei. S-ar zice ca blindetea si bunatatea ar trebui sa ma caracterizeze dar cautati-le mai incolo pe dupa amiaza. Eram cindva entuziasmata de lucrurile pe care am sa le fac pe lumea asta …dar nu stiu ce s-a intimplat intre timp ca…m-as bucura din suflet sa nu mai trebuiasca sa le fac. Si m-am uitat in oglinda sa vad cum arat cind zimbesc ( vroiam sa ma prezint un pic mai bine in fata voastra) – dar s-a dus tineretea si dulceata din zimbet s-a dus si ea si parca m-am ... acrit…Am zimbit asadar un fel de zimbet otetit…deci... nu va asteptati nici sa ma uit frumos la voi.
Ok…ma bucur ca am stabilit niste trasee si coordonate in dimineata asta…Sa stim cu totii cum stam…
…………………………………………
Ohhh …Nu-i nici o gluma… exact asa ma simteam azi dimineata. Nu va mint. Mi-era necaz si pe pasta de dinti…nici hainele nu stateau bine pe mine…si parca si pantofii ma stringeau. Si nu sint singura cu dispozitia asta minunata…mai stiu pe citiva.
Cineva imi povestea nu demult despre un individ pe care-l vedea zilnic la GYM - si care raspundea la “buna dimineata” tot asa de frumos ca si cind l-ai fi calcat pe picior. A speculat mult uitindu-se la el…si in mintea lui s-a tot intrebat - oare cu ce se ocupa omul asta – de pururea umbla cu norul dupa el ?!
Si intr-o zi si-a luat inima in dinti si l-a intrebat care ii este meseria. Raspunsul a venit ca un fulger…
- Sint pastor…la una din bisericile din oras...de ce intrebi? Omul a ramas blocat: probabil citeva meserii i-au trecut prin minte...dar nicidecum pastor...
.........
Nu-i asa ca ati fost indispusi si voi de scena de mai sus? Dar si el- pastorul este tot un om ca noi si ca si noi omul s-a trezit coplesit si sufocat de viata. Cel mai adesea ne facem vise si ne-o ia imaginatia inainte si cind nu se intimpla viata asa cum am visat-o sau programat-o noi...ne suparam pe sat.
Cind vedem insa lumea si viata in lumina Cuvintului Lui, avem toate motivele sa ne invioram. Da...vom trece prin valea umbrelor- dar El ne tine de mina. Da, vom avea necazuri dar Donul Isus ne spune sa indraznim pentruca El a biruit in locul nostru. Si cind stii cum se termina filmul...nu-ti mai faci atitea probleme uitindu-te la citeva scene mai greu de privit- ca stii ca lucrurile se vor intoarce ...spre bine.
Sintem in lume cu un scop...ca lumea sa ne vada si sa-l vada pe Domnul Isus prin noi. Ce vede insa lumea in noi? In felul nostru de traire? Ce vede?
No comments:
Post a Comment