http://www.viralnova.com/womans-amazing-obituary/
Mai sus este un link interesant si care m-a inspirat. Nu stiu cuvintul in romaneste asa ca am sa il scriu pe englezeste- este un obituary- adica o lectura mica, care insumeaza in mare cine a fost persoana care este in cosciug - si ce a reprezentat ea pentru cei ramasi in urma - un scurt istoric a persoanei defuncte.
Acest scurt istoric a fost scris de copiii si nepotii acestei doamne de 83 de ani care a trait atit de frumos si de simplu si a lasat o impresie puternica celor care au cunoscut-o.
Cei care stiu engleza o sa inteleaga. Acest istoric este foarte, foarte frumos.
Dar ...pe mine istoria acestei femei m-a facut doar sa ma gindesc cum va fi propriul meu obituary. Stiu ca Dumnezeu are in arhiva Lui o versiune corecta a tot ceea ce am facut. Dar este cumva important pentru noi si ce lasam in urma celor care au trait cu noi sau linga noi. Cind linia vietii va fi trasa si toate socotelile incheiate ...si cei ramasi in urma vor trebui sa umple o foaie de maculator cu impresiile lor despre noi si viata noastra... oare ce vor scrie?
5 comments:
Pe romaneste se numeste "necrolog"...
Dar suna sinistru.In engleza suna mai frumos.
La noi necrologul nu prea il face familia iubitoare. Este mai mult o formalitate de "bonton", se publica in revistele de specialitate si are rol de "formalitate".
Asta este impresia mea despre necrolog nu despre termenul englezesc.
Eu la inmormintarea lui Buna mea am citit necrologul- acuma ca ai zis mi-am amintit cuvintul .De 33 de ani nu l-am mai rostit...
Si am hotarit eu atunci ca despre Buna mea noi stim mai mult si mai bine decit oricine. A vrut o alta persoana din biserica sa-l citeasca dar am refuzat politicos. Am scris si as fi vrut fratele meu sa il citeasca dar era prea emotionat si a zis sa-l citesc eu. Si eu m-am emotionat dar am considerat ca despre Buna mea nu poate nimeni sa spuna mai bine si mai drept decit noi- si a fost un fel de a-mi lua ramas bun de la cea care mi-a facut copilaria si adolescenta frumoasa iar atunci cind am ramas o mamica singura, ea a stat linga mine si m-a ajutat sa-mi cresc copilele. Eu zic ca merita efortul ca cineva apropiat sa spuna ultimele cuvinte inainte de plecare...nu crezi?
Ai dreptate, este frumos asa, dar tu ai fost o "occidentala" inca de cand erai in Romania !
neconformista...ai dreotate. Si acuma fac lucrurile dupa capul meu nu dupa regulile altora...
Post a Comment