E miez de noapte si m-a trezit o rugaciune. Poate a fost o durere mai intii dar pe urma s-a transformat in rugaciune. Si dupa ce am spus-o, Domnul mi-a pus in minte un vers dintr-un Psalm pe care l-am purtat ca pe niste incaltari vechi si uzate dar si comode...ani de-arindul.
"Imi ridic ochii spre munti...De unde imi vine ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul. Da...El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul!!!" Si ajungind aici in recitarea noptii m-am oprit...ca tare bine era sa stau la versul asta. Era liniste in el si era caldut...si nu mai durea.
Mi-am frecat ochii si a zburat somnul speriat. Si m-am gindit sa-i scriu sa vina inapoi. Dar am gasit ca altcineva scrisese mult mai frumos. Si m-am oprit sa admir durerea lui...care razbeste peste ani si se armonizeaza asa de bine cu durerea din mine...
imprumutata de pe www.ciresari.com
No comments:
Post a Comment