"Un nume bun este mai de dorit decit o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decit argintul si aurul."
Prov 22:1
31 January 2014
Cuvintul de azi...
"Un nume bun este mai de dorit decit o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decit argintul si aurul."
Prov 22:1
30 January 2014
LACOMIE SAU...POFTA DE MINCARE?
M-a intrebat Tusa Marta ce mai citesc. Si a trebuit sa-i spun ca mai nimic. Timpul asta cit stau acasa sa-mi refac mina ar fi un timp minunat sa ma mai cultiv un pic - dar n-am stare sa stau locului si sint ca un leu in cusca. Ba ma doare , ba ma plictisesc, ba n-am pozitie , ba ma bat gindurile sau pur si simplu nu-s multumita cu nimic si nici n-am idee ce m-ar multumi.
Am inceput totusi sa citesc o carte aparuta recent - scrisa de pastorul Rick Warren si inca doi doctori. Cartea se numeste "Planul lui Daniel", si am sa va spun motivul pentru care am cumparat cartea.
Pastorul Rick marturiseste ca intr-o zi in care a botezat 827 de persoane s-a pomenit cu un gind nu prea spiritual ...si anume ca ...toata lumea e grasa. El i-a botezat pe toti acesti oameni prin scufundare in apa si a facut el socoteala ca in ziua respectiva a ridicat nici mai mult, nici mai putin de 145.000 de pounts. Am sa traduc acum o portiune din introducerea acestei carti , care poate va va pune si pe voi pe ginduri, asa cum m-a pus si pe mine.
........................................
"Acel servici de botez a fost o revelatie - ca si cind am fost trezit din somn in privinta problemelor de sanatate din viata mea si din viata membrilor comunitatii bisericii mele. Am inteles ca avem nevoie de schimbari drastice, asa ca m-am apucat sa ma educ in directia sanatatii preventive. Si ceea ce am invatat m-a socat.
-Pentru prima data in istoria omenirii , omenirea sufera in masura egala de malnutritie sau de abuz de mincare.
-Sapte din zece americani sint obezi.
-Diabetul, bolile de inima si alte boli datorate modului de viata ales de omenire omoara mai multi oameni decit bolile infectioase din intreaga lume.
In duminica ce a urmat am stat in fata bisericii si am facut urmatoarea marturisire:
"Prieteni, am fost un rau administrator al sanatatii mele si un exemplu negativ pentru voi. In timp ce am ajutat pe multi peste tot in lumea asta, noi am ignorat unele probleme pe care le avem aici, acasa la noi.
Asa ca astazi imi recunosc gresala in mod public, si-mi cer iertare!. Dumnezeu ne cere ca sa avem grija de trupurile noastre pe care ni le-a dat, dar eu pina acuma n-am facut-o. Stiu ca am pus pe mine doar 2 sar 3 pounts in fiecare an dar am fost pastor aici de 30 de ani. Asa ca am de slabit 90 de pounts. Mai vrea careva dintre voi sa devina mai sanatos?"
Audienta a raspuns prin aplauze. Sincer sa fiu m-am asteptat ca vreo citeva sute dintre ei sa ma insoteasca in batalia asta a mea pentru o viata mai sanatoasa, asa ca am fost coplesit cind mai bine de 12.000 de membrii au semnat ca vor sa participe la planul nostru. Si acuma chiar ca aveam nevoie de un plan. Trebuia sa fie un plan simplu, ieftin, si usor de urmat. Si cum tocmai predicam in ziua respectiva despre Daniel, care a refuzat sa manince mincarea nesanatoasa si intr-un fel l-a concurat pe imparat in privinta unui meniu sanatos si potrivit pentru o dezvoltare fizica armonioasda, am numit acest plan...planul lui Daniel."
....................
Pina aici am citit si pentru cei care stiu istoria lui Daniel - el si cei trei prieteni ai lui s-au hranit doar cu verdeturi, demonstrind ingrijitorului ca hrana aceasta le furnizeaza tot ce au nevoie pentru o crestere si o dezvoltare armonioasa. Imi pot doar imagina cum va urma restul cartii. Am s-o citesc...dar pina atunci m-am dus astazi la cumparaturi si am fost mai cu bagare de seama la ce pun in cos. Ca de mincat trebuie sa mincam si uneori ne otravim noi insine cu tot felul de mincari nepotrivite sau chiar abuzindu-ne si inhalind prea multa mincare. Si lacomia este un pacat...chiar daca noi o alintam si ii zicem mai dragut..."pofta de mincare".
Am inceput totusi sa citesc o carte aparuta recent - scrisa de pastorul Rick Warren si inca doi doctori. Cartea se numeste "Planul lui Daniel", si am sa va spun motivul pentru care am cumparat cartea.
Pastorul Rick marturiseste ca intr-o zi in care a botezat 827 de persoane s-a pomenit cu un gind nu prea spiritual ...si anume ca ...toata lumea e grasa. El i-a botezat pe toti acesti oameni prin scufundare in apa si a facut el socoteala ca in ziua respectiva a ridicat nici mai mult, nici mai putin de 145.000 de pounts. Am sa traduc acum o portiune din introducerea acestei carti , care poate va va pune si pe voi pe ginduri, asa cum m-a pus si pe mine.
........................................
"Acel servici de botez a fost o revelatie - ca si cind am fost trezit din somn in privinta problemelor de sanatate din viata mea si din viata membrilor comunitatii bisericii mele. Am inteles ca avem nevoie de schimbari drastice, asa ca m-am apucat sa ma educ in directia sanatatii preventive. Si ceea ce am invatat m-a socat.
-Pentru prima data in istoria omenirii , omenirea sufera in masura egala de malnutritie sau de abuz de mincare.
-Sapte din zece americani sint obezi.
-Diabetul, bolile de inima si alte boli datorate modului de viata ales de omenire omoara mai multi oameni decit bolile infectioase din intreaga lume.
In duminica ce a urmat am stat in fata bisericii si am facut urmatoarea marturisire:
"Prieteni, am fost un rau administrator al sanatatii mele si un exemplu negativ pentru voi. In timp ce am ajutat pe multi peste tot in lumea asta, noi am ignorat unele probleme pe care le avem aici, acasa la noi.
Asa ca astazi imi recunosc gresala in mod public, si-mi cer iertare!. Dumnezeu ne cere ca sa avem grija de trupurile noastre pe care ni le-a dat, dar eu pina acuma n-am facut-o. Stiu ca am pus pe mine doar 2 sar 3 pounts in fiecare an dar am fost pastor aici de 30 de ani. Asa ca am de slabit 90 de pounts. Mai vrea careva dintre voi sa devina mai sanatos?"
Audienta a raspuns prin aplauze. Sincer sa fiu m-am asteptat ca vreo citeva sute dintre ei sa ma insoteasca in batalia asta a mea pentru o viata mai sanatoasa, asa ca am fost coplesit cind mai bine de 12.000 de membrii au semnat ca vor sa participe la planul nostru. Si acuma chiar ca aveam nevoie de un plan. Trebuia sa fie un plan simplu, ieftin, si usor de urmat. Si cum tocmai predicam in ziua respectiva despre Daniel, care a refuzat sa manince mincarea nesanatoasa si intr-un fel l-a concurat pe imparat in privinta unui meniu sanatos si potrivit pentru o dezvoltare fizica armonioasda, am numit acest plan...planul lui Daniel."
....................
Pina aici am citit si pentru cei care stiu istoria lui Daniel - el si cei trei prieteni ai lui s-au hranit doar cu verdeturi, demonstrind ingrijitorului ca hrana aceasta le furnizeaza tot ce au nevoie pentru o crestere si o dezvoltare armonioasa. Imi pot doar imagina cum va urma restul cartii. Am s-o citesc...dar pina atunci m-am dus astazi la cumparaturi si am fost mai cu bagare de seama la ce pun in cos. Ca de mincat trebuie sa mincam si uneori ne otravim noi insine cu tot felul de mincari nepotrivite sau chiar abuzindu-ne si inhalind prea multa mincare. Si lacomia este un pacat...chiar daca noi o alintam si ii zicem mai dragut..."pofta de mincare".
PLOUA LA MODESTO...
Ma lamentam ieri dimineata ca nu ploua in California... dar de aseara si pina azi dimineata, a tot plouat. Multumesc Doamne pentru ploaie... pomii mei iti datoreaza viata! Tot la fel si eu...
Dumnezeu tine cont si de cele mai mici nevoi. Doar ca era cit pe ce sa ma bucur de ploaie si sa nu imi amintesc ca m-am rugat pentru ea si sa-I multumesc ca a trimis-o. Si nu... nu m-am uitat la buletinul meteo cind m-am rugat.
Nu merg la munca acuma pentru o vreme si am timp sa ma odihnesc... sa ma relaxez si sa ma innebunesc cu tot felul de ginduri. Umblam cu capul printre stele si facem tot felul de filozofii, cind, de fapt, sintem pina la urma legati de simplele noastre nevoi de supravietuire. Hrana, apa, lumina, caldura, sanatate, relatii omenesti. Am zis deunazi ca am venit in America pentru o viata mai buna... dar nu ne-am definit in minte cum va fi viata aia mai buna... Am vrut sa scpam poate de "grija zilei de miine." Am vrut guma de mestecat cu alt gust... si blugi... Ok... nu mai stam la rind pentru piinea neagra sau intermediara, sau pentru osul cu putina carne... sau uleiul cu masura; dar asta nu ne-a scapat de " grija zilei de mine, "si nici blugii sau masina care o conducem pare ca nu ne-au asigurat sau inlaturat grijile...
Din ce trec mai mult prin viata, din ce realizez ca unele lucruri pe care le-am dorit sau altele dupa care am tinjit atita nu imi erau necesare. Ba unele pe care le-am dobindit mi-au dat mai multa bataie de cap si m-au si dezamagit.
Biblia ne explica ce este o viata buna chiar numai cu referire la cele materiale. "Daca aveti ce minca si cu ce va imbraca" ...zice Cuvintul... ca ar trebui sa fim multumiti. Dar sintem?
Chiar ma intereseaza cum vad altii o viata buna. Lasind la o parte problema sufletului chiar si discutind strict omeneste despre viata asta fizica pe pamint. Ca pe mine nu pare sa ma mai satisfaca nimic. Am un pic de entuziasm in fiecare vara cind ma vintur prin lume doua saptamini cheltuind economiile de peste an - si cam atit. Oglinda nu imi face complimente oricit as fi dat pe haine. Stomacul nu se mai bucura de mincarea pentru care s-a cheltuit mult si mai degraba e satisfacut cu un pumn de faina de malai si o bucata de brinza. Televizorul are numai stiri urite, glume proaste si emisiuni timpite. Daca n-ar fi promisiunile Domnului care sa ma invioreze ...as muri de inima rea!
Dumnezeu tine cont si de cele mai mici nevoi. Doar ca era cit pe ce sa ma bucur de ploaie si sa nu imi amintesc ca m-am rugat pentru ea si sa-I multumesc ca a trimis-o. Si nu... nu m-am uitat la buletinul meteo cind m-am rugat.
Nu merg la munca acuma pentru o vreme si am timp sa ma odihnesc... sa ma relaxez si sa ma innebunesc cu tot felul de ginduri. Umblam cu capul printre stele si facem tot felul de filozofii, cind, de fapt, sintem pina la urma legati de simplele noastre nevoi de supravietuire. Hrana, apa, lumina, caldura, sanatate, relatii omenesti. Am zis deunazi ca am venit in America pentru o viata mai buna... dar nu ne-am definit in minte cum va fi viata aia mai buna... Am vrut sa scpam poate de "grija zilei de miine." Am vrut guma de mestecat cu alt gust... si blugi... Ok... nu mai stam la rind pentru piinea neagra sau intermediara, sau pentru osul cu putina carne... sau uleiul cu masura; dar asta nu ne-a scapat de " grija zilei de mine, "si nici blugii sau masina care o conducem pare ca nu ne-au asigurat sau inlaturat grijile...
Din ce trec mai mult prin viata, din ce realizez ca unele lucruri pe care le-am dorit sau altele dupa care am tinjit atita nu imi erau necesare. Ba unele pe care le-am dobindit mi-au dat mai multa bataie de cap si m-au si dezamagit.
Biblia ne explica ce este o viata buna chiar numai cu referire la cele materiale. "Daca aveti ce minca si cu ce va imbraca" ...zice Cuvintul... ca ar trebui sa fim multumiti. Dar sintem?
Chiar ma intereseaza cum vad altii o viata buna. Lasind la o parte problema sufletului chiar si discutind strict omeneste despre viata asta fizica pe pamint. Ca pe mine nu pare sa ma mai satisfaca nimic. Am un pic de entuziasm in fiecare vara cind ma vintur prin lume doua saptamini cheltuind economiile de peste an - si cam atit. Oglinda nu imi face complimente oricit as fi dat pe haine. Stomacul nu se mai bucura de mincarea pentru care s-a cheltuit mult si mai degraba e satisfacut cu un pumn de faina de malai si o bucata de brinza. Televizorul are numai stiri urite, glume proaste si emisiuni timpite. Daca n-ar fi promisiunile Domnului care sa ma invioreze ...as muri de inima rea!
29 January 2014
BUCURIA OASELOR...
Astazi era gata, gata sa cad dn nou. M-am impiedicat. Si, dintr-odata m-am gindit ca pe drept, toata vina accidentului meu o poarta picioarele. Mina, saraca, a incercat doar sa ma prinda, sa nu ma zdrobesc chiar de tot, sa nu-mi lovesc capul... Si mi-a sarit mie asa tandara gindindu-ma la Trupul Lui Christos si cum smintelile unor madulare pot fi pricina suferintei pentru alte madulare. Ca se poate, nu?
V-a trecut vreodata prin minte ca ceva ce faceti gresit, cu sau fara vointa voastra va avea urmari in viata altcuiva? Ori ca sintem un exemplu rau, ori pricini de poticnire, ori, ori... exemple pot fi suficiente... Numai gindindu-ne la copiii nostri care ne privesc sau ne-au privit adesea neputinciosi , invatind viata sau experimentind-o prin exemplul sau conditiile pe care le-am creat... si este suficient sa ni se ridice parul in cap.
Cind Biblia zice ca vom da socoteala de toate faptele... oare la ce se refera? Ca socotelile astea vor sta marturie, evidenta ...a neglijentei, slabiciunilor, indiferentei noastre. Cutremurator!...
Ma gindesc in fiecare zi ca lectiile mele de mina dreapta sint pe sfirsite doar s-o iau de la capat in ziua urmatoare cind altceva imi sare in ochi...
Vreau acuma sa experimentez si altceva. Cum este vindecarea?... Ca doctorii mi-au adunat cioburile oaselor si le-au pus la loc in forma initiala. Le-au legat cu suruburi si bare de fier dar... vindecarea vine de la Domnul. Doctorii nu vindeca... Domnul vindeca. El poate vindeca orice... Si eu astept si lectia vindecarii...
"Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura."
Psalm 51:8
V-a trecut vreodata prin minte ca ceva ce faceti gresit, cu sau fara vointa voastra va avea urmari in viata altcuiva? Ori ca sintem un exemplu rau, ori pricini de poticnire, ori, ori... exemple pot fi suficiente... Numai gindindu-ne la copiii nostri care ne privesc sau ne-au privit adesea neputinciosi , invatind viata sau experimentind-o prin exemplul sau conditiile pe care le-am creat... si este suficient sa ni se ridice parul in cap.
Cind Biblia zice ca vom da socoteala de toate faptele... oare la ce se refera? Ca socotelile astea vor sta marturie, evidenta ...a neglijentei, slabiciunilor, indiferentei noastre. Cutremurator!...
Ma gindesc in fiecare zi ca lectiile mele de mina dreapta sint pe sfirsite doar s-o iau de la capat in ziua urmatoare cind altceva imi sare in ochi...
Vreau acuma sa experimentez si altceva. Cum este vindecarea?... Ca doctorii mi-au adunat cioburile oaselor si le-au pus la loc in forma initiala. Le-au legat cu suruburi si bare de fier dar... vindecarea vine de la Domnul. Doctorii nu vindeca... Domnul vindeca. El poate vindeca orice... Si eu astept si lectia vindecarii...
"Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura."
Psalm 51:8
IN DRICUL NOPTII... PE GINDURI...
...inca o zi lunga s-a sfirsit; cel putin asa sper. In jurnalul asta de betesug, am prins multe zile lungi si pline de crize de tot felul. Afara e placut... un fel de primavara venita mult prea devreme in California. Daca mai sta vremea asa, pomii vor inflori inainte de vreme; n-a plouat aproape deloc anul asta, si apa care trebuia sa ne asigure viata agriculturii in California a scazut anul asta si avem la ora actuala doar 18 % din minimul necesar. Inca nu e criza vizibila, dar ea exista. Si culmea este ca toata lumea vorbeste de seceta, dar nimeni nu se roaga pentru ploaie. Doamne, da-ne un duh de rugaciune, care sa discearna pina si nevoia asta de apa pe care o avem si s-o aducem inaintea Ta. Asa fac copiii tai. Si da o ploaie binecuvintata peste noi!
Nu numai apa ne lipseste. Ne lipseste intelepciunea la toate nivelele. Astazi eram in cabinetul doctorului si ascultam o discutie intre doi doctori pe coridor. Ziceau dumnealor ca 65 la suta din populatia mexicana are diabet; si ca oamenii nu sint educati cum sa manince, ca le lipsesc informatiile cele mai de baza.
Ca nici noi, romanii, nu sintem departe... mi-am facut eu socoata in gind. Am emigrat majoritatea dintre noi pentru o piine mai alba. Sa fim sinceri! Daca am avut si pretentii sau intentii religioase, majoritatea am uitat de ele si ne-am complacut intr-un trai bun, si pretentii din ce in ce mai inalte din punct de vedere material. Unii dintre emigranti si-au pierdut copiii... altii s-au pierdut pe ei insisi. O viata mai buna... asa am zis noi cind am plecat din Romania. Oare ce inseamna o viata buna? Sa maninci pina faci diabet? Nu... nu intentionez sa arat pe nimeni cu degetul. Noi, cei care nu avem diabet inca, avem doar organisme mai puternice sau metabolisme mai bune, si asta nu ni se datoreaza noua. Eu una imi amintesc ca in primii ani dupa ce am venit in America n-am mai baut apa deloc, ci numai pepsi sau coke. Si acuma stau sa ma crucesc de asa o prostie...
Mina mea nu prea vrea sa se vindece asa cum ar trebui, si asta ma face sa am tot felul de ginduri... Imi fac noi socoteli... vad alte fatete ale vietii, pe care n-am putut sau am refuzat sa le vad inainte. Imi dau seama ca, din punct de vedere material, tot ce ai muncit intr-o viata de om poate fi pierdut intr-o clipita. Biblia vorbeste adesea despre datorii si datornici si avertizeaza sa ne platim datoriile cit de repede posibil... si acuma vad de ce... pentru ca nu poti garanta ziua de miine. Dar daca nu mai poti munci?
Nu sint in pozitia de a pierde nimic deocamdata, dar asta numai pentru ca nu m-am aventurat prea sus sau prea departe. Dar daca m-as fi luat dupa cit de multe mofturi am avut si eu? Mereu mai mult, si mai bun, si mai nou?
Tot ce investim aici, in valuta de aici... eventual se pierde sau in cel mai fericit caz ramine aici, ramine altora care vor sti sau nu, vor fi disciplinati sau nu sa se foloseasca cu succes de investitiile noastre. Ceea ce investim dincolo insa, nu numai ca nu se pierde, dar are o rasplata vesnica. Nu-i mare lucru ce spun, si nici un secret ascuns. Am vazut compatrioti de-ai nostri care au urcat scara pina sus, sus ...la ruina.
Doamne, da-ne intelepciune sa stim trai frumos si sa facem investitii intelepte pentru trup si pentru suflet. Si, rogu-Te, grabeste vindecarea miinii mele drepte, ca stinga este tare nepriceputa si-mi da mai mult de lucru decit sa ma ajute. Iti multumesc ca mi-ai dat o mina dreapta... ca nu stiu ce m-as fi facut cu doua stingi... Pretuiesc tot ce ai facut pentru mine si promit sa lucrez de-acum incolo cu mai multa rivna pentru lucrurile care isi merita osteneala si mai putin pentru cele trecatoare... Amin!
Nu numai apa ne lipseste. Ne lipseste intelepciunea la toate nivelele. Astazi eram in cabinetul doctorului si ascultam o discutie intre doi doctori pe coridor. Ziceau dumnealor ca 65 la suta din populatia mexicana are diabet; si ca oamenii nu sint educati cum sa manince, ca le lipsesc informatiile cele mai de baza.
Ca nici noi, romanii, nu sintem departe... mi-am facut eu socoata in gind. Am emigrat majoritatea dintre noi pentru o piine mai alba. Sa fim sinceri! Daca am avut si pretentii sau intentii religioase, majoritatea am uitat de ele si ne-am complacut intr-un trai bun, si pretentii din ce in ce mai inalte din punct de vedere material. Unii dintre emigranti si-au pierdut copiii... altii s-au pierdut pe ei insisi. O viata mai buna... asa am zis noi cind am plecat din Romania. Oare ce inseamna o viata buna? Sa maninci pina faci diabet? Nu... nu intentionez sa arat pe nimeni cu degetul. Noi, cei care nu avem diabet inca, avem doar organisme mai puternice sau metabolisme mai bune, si asta nu ni se datoreaza noua. Eu una imi amintesc ca in primii ani dupa ce am venit in America n-am mai baut apa deloc, ci numai pepsi sau coke. Si acuma stau sa ma crucesc de asa o prostie...
Mina mea nu prea vrea sa se vindece asa cum ar trebui, si asta ma face sa am tot felul de ginduri... Imi fac noi socoteli... vad alte fatete ale vietii, pe care n-am putut sau am refuzat sa le vad inainte. Imi dau seama ca, din punct de vedere material, tot ce ai muncit intr-o viata de om poate fi pierdut intr-o clipita. Biblia vorbeste adesea despre datorii si datornici si avertizeaza sa ne platim datoriile cit de repede posibil... si acuma vad de ce... pentru ca nu poti garanta ziua de miine. Dar daca nu mai poti munci?
Nu sint in pozitia de a pierde nimic deocamdata, dar asta numai pentru ca nu m-am aventurat prea sus sau prea departe. Dar daca m-as fi luat dupa cit de multe mofturi am avut si eu? Mereu mai mult, si mai bun, si mai nou?
Tot ce investim aici, in valuta de aici... eventual se pierde sau in cel mai fericit caz ramine aici, ramine altora care vor sti sau nu, vor fi disciplinati sau nu sa se foloseasca cu succes de investitiile noastre. Ceea ce investim dincolo insa, nu numai ca nu se pierde, dar are o rasplata vesnica. Nu-i mare lucru ce spun, si nici un secret ascuns. Am vazut compatrioti de-ai nostri care au urcat scara pina sus, sus ...la ruina.
Doamne, da-ne intelepciune sa stim trai frumos si sa facem investitii intelepte pentru trup si pentru suflet. Si, rogu-Te, grabeste vindecarea miinii mele drepte, ca stinga este tare nepriceputa si-mi da mai mult de lucru decit sa ma ajute. Iti multumesc ca mi-ai dat o mina dreapta... ca nu stiu ce m-as fi facut cu doua stingi... Pretuiesc tot ce ai facut pentru mine si promit sa lucrez de-acum incolo cu mai multa rivna pentru lucrurile care isi merita osteneala si mai putin pentru cele trecatoare... Amin!
27 January 2014
GINDUL DE AZI DIMINEATA...(11/13/09)
Azi dimineata dupa aproape o ora de condus am iesit la exitul catre serviciul meu. Masina din fata mea avea ceva scris pe parprizul din spate…am mers mult in urma ei fara sa citesc. Trebuie sa fii destul de treaz ca sa iti folosesti creierul. Citeodata ma intreb cind ajung la destinatie…cum am calatorit in starea aia de somnolenta? Nu pot explica. Cert este ca m-am obisnuit…ca si magarul cu povara. Mi se pare ceva obisnuit.
Dar sa revin…ceea ce scria pe geamul din spate al masinii din fata mea…m-a trezit. Scria…"Toti sfintii au un trecut si…toti pacatosii un viitor". Ce gind minunat pentru o noua zi…mi-am zis. Si gindul ala m-a facut sa-mi amintesc cine sint, in marea schema a lucrurilor…sa-mi cer iertare Domnului pentru trecut si sa-i multumesc pentru viitor .
Mi-am amintit despre vierul care a iesit in piata sa angajeze oameni dis de dimineata…apoi pe la prinz si inca odata mai pe seara…si a platit tuturora aceeasi simbrie; chiar daca cei de dimineata au zis ca este o nedreptate. Unii dintre noi sintem chemati mai tirziu…e aproape seara. Dar stapinul viei este bun si inca cheama…inca rasplateste - si rasplata este mare, nemeritata, neasteptata…
Treziti-va oameni buni! Nu stati cu miinile in sin. Ziua este pe sfirsite…pamintul asta batrin e si el satul de pacatele ce se infaptuiesc pe el. Si natura insasi se razvrateste impotriva rautatii oamenilor. Sintem invrajbiti unii cu altii, nemultumiti si nemultumitori…fara dragoste…Tot ce-i rau in omenire parca se asaza in frunte. Nu mai este nici macar rusine pentru unele pacate, ci mai degraba mindrie.
Au iesit din dulapuri de la naftalina toate rautatile…si se poarta…asta este moda zilei. Nepoata mea spunea ca la liceu este un trend…o moda…ca elevii sa spuna ca sint gay si lesbiene . Chiar si cei care nu sint spun ca sint, doar sa fie inclusi…sa fie in ton cu…moda.
De aia m-am gindit sa va amintesc ca pina se zice astazi, putem sa lasam in urma starea de pacat si sa ne intoarcem la El care nu oboseste iertind. Cu El, cu Domnul Isus, poti construi un viitor chiar si in ceasul al unsprezecelea…si ne asteapta o rasplata... Nu amina, ca nu mai este timp…cind ziua asta se sfirseste…timpul nostru s-a dus si trecem in eternitate. Esti pregatit pentru ea?
Dar sa revin…ceea ce scria pe geamul din spate al masinii din fata mea…m-a trezit. Scria…"Toti sfintii au un trecut si…toti pacatosii un viitor". Ce gind minunat pentru o noua zi…mi-am zis. Si gindul ala m-a facut sa-mi amintesc cine sint, in marea schema a lucrurilor…sa-mi cer iertare Domnului pentru trecut si sa-i multumesc pentru viitor .
Mi-am amintit despre vierul care a iesit in piata sa angajeze oameni dis de dimineata…apoi pe la prinz si inca odata mai pe seara…si a platit tuturora aceeasi simbrie; chiar daca cei de dimineata au zis ca este o nedreptate. Unii dintre noi sintem chemati mai tirziu…e aproape seara. Dar stapinul viei este bun si inca cheama…inca rasplateste - si rasplata este mare, nemeritata, neasteptata…
Treziti-va oameni buni! Nu stati cu miinile in sin. Ziua este pe sfirsite…pamintul asta batrin e si el satul de pacatele ce se infaptuiesc pe el. Si natura insasi se razvrateste impotriva rautatii oamenilor. Sintem invrajbiti unii cu altii, nemultumiti si nemultumitori…fara dragoste…Tot ce-i rau in omenire parca se asaza in frunte. Nu mai este nici macar rusine pentru unele pacate, ci mai degraba mindrie.
Au iesit din dulapuri de la naftalina toate rautatile…si se poarta…asta este moda zilei. Nepoata mea spunea ca la liceu este un trend…o moda…ca elevii sa spuna ca sint gay si lesbiene . Chiar si cei care nu sint spun ca sint, doar sa fie inclusi…sa fie in ton cu…moda.
De aia m-am gindit sa va amintesc ca pina se zice astazi, putem sa lasam in urma starea de pacat si sa ne intoarcem la El care nu oboseste iertind. Cu El, cu Domnul Isus, poti construi un viitor chiar si in ceasul al unsprezecelea…si ne asteapta o rasplata... Nu amina, ca nu mai este timp…cind ziua asta se sfirseste…timpul nostru s-a dus si trecem in eternitate. Esti pregatit pentru ea?
26 January 2014
CE-MI MAI TRECE PRIN CAP 01/09/2009
Citeodata comentez pe cite un blog... si reusesc sa imi pun o parte din minte, din inima sau din suflet acolo. Pastrez din cind in cind cite un fragment din asta care mi se pare ca ma reprezinta si ...le adaug la categoria... "ce-mi mai trece prin cap" ...ca sa nu uit. E un fel de :
Oglinda, oglinjoara mea...
Uite ca-i buna si batrinetea la ceva!...
......................
Citeodata pierdem in viata… uneori ni se pare ca pierdem doar pentru ca am crezut ca am avut…
....................
Eu zic ca cine este nepasator fata de altii, de fapt este nepasator fata de el insusi. Cu cit un om gindeste mai mult, cu atit are mai multe reactii… uneori nu le arata, pentru ca nu vrea sa se expuna, ori nu are incredere in cei din jur, ori vrea sa controleze reactiile celor care-l privesc…
Pentru mine, indiferenta, ca lipsa a sensibilitatii sufletesti… este opusul dragostei, si nu ura.
Ce mai inseamna pentru mine indiferenta, daca o analizez dupa reperele mele? Poate fi… lene intelectuala; poate fi prostie; poate fi nesimtire…
Eu am o anumita toleranta la temperaturi inalte de cind am fost electrocutata si o parte din nervi au fost arsi. Faptul ca nu simt caldura este rezultatul lipsei unei sensibilitati, a unor nervi care sint morti. Aplic asta la discutia noastra si imi dau seama ca oamenii indiferenti poarta in ei ceva mort… si de-aia nu reactioneaza.
Cind doi se casatoresc, desi stiu bine ca persoanei celelalte ii lipseste o anumita sensibilitate pe care ei si-ar dori-o, si cind se gindesc ca, in timp, respectivul se va sensibiliza de dragul lor… ce gogoasa mare!… (Nu ma intrebati de unde stiu.)
Solomon zicea pe drept cuvint: ce nu este sa nu pui la socoteala. Sintem toti diferiti? Sintem. Uneori este bine sa fim diferiti. Daca toata lumea s-ar speria de paianjeni, cine ne-ar apara granitele? Si daca toata lumea ar vomita la vederea singelui, cine ar face operatii?
Nepasarea cred ca este indiferenta sufletului; pe cind indiferenta are mai mult aplicatie fizica…
Dar astea sint sensibilitatile mele fata de acest subiect… si doar v-am spus ca nu simt nici apa fierbinte…
.........................
Cred dimpotriva… ca sa traiesti mai bine si sa ai pace si liniste, trebuie sa faci ceva. Nepasarea iti va da un sentiment de vinovatie (asta bineinteles daca esti in posesia unui suflet si daca nu ti-ai ucis constiinta).
E obositor cind nu esti indiferent, pentru ca implica actiune. Dar cind obosesti din cauza asta, dormi bine. De ce? Pentru ca nu te urmaresc gindurile.
Uite, o batrinica nu poate urca in autobuz… esti grabit… o impingi, tu urci, ea cade …autobuzul pleaca, tu te uiti inapoi si ea este undeva pe jos. Ma intreb cum se simte indiferenta ta? Ma intreb daca mai vrei sa fii indiferent? Ma intreb daca iti mai doresti o asemenea atitudine… ca, la urma urmei, indiferenta este o reactie fata de viata… a mea, a ei… a lor…
Acelasi scenariu… alta atitudine… de data asta “pasare”… O ajuti pe batrinica sa urce… ai intirziat un pic… a intirziat si autobuzul… sau autobuzul pleaca fara tine… Sint sigura ca am intirziat si din alte motive alta data… intirzierea nu este o crima… si n-o sa ai dureri de suflet.
Pentru ca asta se intimpla. Chiar daca acuma indiferenta iti tine mintea adormita, constiinta adormita. E posibil ca in viitor sa se trezeasca …si anumite greseli facute din indiferenta, acuma te vor haitui la infinit, fara sa-ti dea sansa sa le rezolvi… trecutul este de mai multe forme gramaticale… doar ca toate sint inca in… trecut…
Ca si datoriile, asa se aduna anumite lucruri. Cine este destept nu-si face nici datorii …finante… si nici datorii prin indiferenta…
Viata e ciudata. Ca regula generala, ne intilnim cu tot ce am facut in viata mai devreme sau mai tirziu… te poti intilnii cu indiferenta pe care o practici acuma in copiii tai… si ei iti vor arata o indiferenta pe care numai tu o vei intelege… pentru ca va fi o copie a ceea ce le arati astazi, si posibil ca obiectul indiferentei lor sa fii chiar tu…
...................
Citeodata tacerea vorbeste mai mult decit ar putea rosti cuvintele. O tragedie intreaga intr-o lacrima, dorinti, si vise, si pareri de rau intr-un suspin… zimbetrul este mai siret ca el se plimba intre bucurie, stare de vis si ironia cea mai crunta. La fel si risul… ori nebunia fericirii …ori fericirea nebuniei, a sarcasmului si chiar a urii…
Din ce traiesc mai lung dintr-aia mi se pare ca oamenii folosesc cuvintele mai mult sa se ascunda, sa incurce si sa redirectioneze atentia de la ceva… sa traga pe sfoara si sa ii manipuleze pe cei care ii asculta.
Poate de la capatul de viata unde sint eu, se vede altfel…
Oglinda, oglinjoara mea...
Uite ca-i buna si batrinetea la ceva!...
......................
Citeodata pierdem in viata… uneori ni se pare ca pierdem doar pentru ca am crezut ca am avut…
....................
Eu zic ca cine este nepasator fata de altii, de fapt este nepasator fata de el insusi. Cu cit un om gindeste mai mult, cu atit are mai multe reactii… uneori nu le arata, pentru ca nu vrea sa se expuna, ori nu are incredere in cei din jur, ori vrea sa controleze reactiile celor care-l privesc…
Pentru mine, indiferenta, ca lipsa a sensibilitatii sufletesti… este opusul dragostei, si nu ura.
Ce mai inseamna pentru mine indiferenta, daca o analizez dupa reperele mele? Poate fi… lene intelectuala; poate fi prostie; poate fi nesimtire…
Eu am o anumita toleranta la temperaturi inalte de cind am fost electrocutata si o parte din nervi au fost arsi. Faptul ca nu simt caldura este rezultatul lipsei unei sensibilitati, a unor nervi care sint morti. Aplic asta la discutia noastra si imi dau seama ca oamenii indiferenti poarta in ei ceva mort… si de-aia nu reactioneaza.
Cind doi se casatoresc, desi stiu bine ca persoanei celelalte ii lipseste o anumita sensibilitate pe care ei si-ar dori-o, si cind se gindesc ca, in timp, respectivul se va sensibiliza de dragul lor… ce gogoasa mare!… (Nu ma intrebati de unde stiu.)
Solomon zicea pe drept cuvint: ce nu este sa nu pui la socoteala. Sintem toti diferiti? Sintem. Uneori este bine sa fim diferiti. Daca toata lumea s-ar speria de paianjeni, cine ne-ar apara granitele? Si daca toata lumea ar vomita la vederea singelui, cine ar face operatii?
Nepasarea cred ca este indiferenta sufletului; pe cind indiferenta are mai mult aplicatie fizica…
Dar astea sint sensibilitatile mele fata de acest subiect… si doar v-am spus ca nu simt nici apa fierbinte…
.........................
Cred dimpotriva… ca sa traiesti mai bine si sa ai pace si liniste, trebuie sa faci ceva. Nepasarea iti va da un sentiment de vinovatie (asta bineinteles daca esti in posesia unui suflet si daca nu ti-ai ucis constiinta).
E obositor cind nu esti indiferent, pentru ca implica actiune. Dar cind obosesti din cauza asta, dormi bine. De ce? Pentru ca nu te urmaresc gindurile.
Uite, o batrinica nu poate urca in autobuz… esti grabit… o impingi, tu urci, ea cade …autobuzul pleaca, tu te uiti inapoi si ea este undeva pe jos. Ma intreb cum se simte indiferenta ta? Ma intreb daca mai vrei sa fii indiferent? Ma intreb daca iti mai doresti o asemenea atitudine… ca, la urma urmei, indiferenta este o reactie fata de viata… a mea, a ei… a lor…
Acelasi scenariu… alta atitudine… de data asta “pasare”… O ajuti pe batrinica sa urce… ai intirziat un pic… a intirziat si autobuzul… sau autobuzul pleaca fara tine… Sint sigura ca am intirziat si din alte motive alta data… intirzierea nu este o crima… si n-o sa ai dureri de suflet.
Pentru ca asta se intimpla. Chiar daca acuma indiferenta iti tine mintea adormita, constiinta adormita. E posibil ca in viitor sa se trezeasca …si anumite greseli facute din indiferenta, acuma te vor haitui la infinit, fara sa-ti dea sansa sa le rezolvi… trecutul este de mai multe forme gramaticale… doar ca toate sint inca in… trecut…
Ca si datoriile, asa se aduna anumite lucruri. Cine este destept nu-si face nici datorii …finante… si nici datorii prin indiferenta…
Viata e ciudata. Ca regula generala, ne intilnim cu tot ce am facut in viata mai devreme sau mai tirziu… te poti intilnii cu indiferenta pe care o practici acuma in copiii tai… si ei iti vor arata o indiferenta pe care numai tu o vei intelege… pentru ca va fi o copie a ceea ce le arati astazi, si posibil ca obiectul indiferentei lor sa fii chiar tu…
...................
Citeodata tacerea vorbeste mai mult decit ar putea rosti cuvintele. O tragedie intreaga intr-o lacrima, dorinti, si vise, si pareri de rau intr-un suspin… zimbetrul este mai siret ca el se plimba intre bucurie, stare de vis si ironia cea mai crunta. La fel si risul… ori nebunia fericirii …ori fericirea nebuniei, a sarcasmului si chiar a urii…
Din ce traiesc mai lung dintr-aia mi se pare ca oamenii folosesc cuvintele mai mult sa se ascunda, sa incurce si sa redirectioneze atentia de la ceva… sa traga pe sfoara si sa ii manipuleze pe cei care ii asculta.
Poate de la capatul de viata unde sint eu, se vede altfel…
UN GIND...
Ne spune Biblia ca noi, cei ce care formam Biserica, formam impreuna Trupul Lui Christos. Ca sintem madulare aceluiasi Trup si ca trebuie sa simtim unii pentru altii si sa lucram impreuna la implinirea Evangheliei care este pina la urma scopul final al existentei noastre.
Si este destul de pe intelesul oricui imaginea de mai sus. Dar daca imaginea este vie cind madularele sint sanatoase, atunci devine si mai clara cind unul din madulare este bolnav. Pai nenorocitul asta de os rupt de la mina mea dreapta a reusit sa chinuie tot corpul. Dispozitia lui a devenit dispozitia mea... Parca mi-am pierdut si interesul in altceva decit sa ma ocup constant de confortul lui.
Acuma ma gindesc paralel la Trupul Lui Christos - Biserica... si la cum actionam sau reactionam cind unul dintre madulare se betegeste. Cit de usor renuntam la el sau cit de indurerati sau preocupati sintem de problema lui!?...
Hm... mult de gindit...
Si este destul de pe intelesul oricui imaginea de mai sus. Dar daca imaginea este vie cind madularele sint sanatoase, atunci devine si mai clara cind unul din madulare este bolnav. Pai nenorocitul asta de os rupt de la mina mea dreapta a reusit sa chinuie tot corpul. Dispozitia lui a devenit dispozitia mea... Parca mi-am pierdut si interesul in altceva decit sa ma ocup constant de confortul lui.
Acuma ma gindesc paralel la Trupul Lui Christos - Biserica... si la cum actionam sau reactionam cind unul dintre madulare se betegeste. Cit de usor renuntam la el sau cit de indurerati sau preocupati sintem de problema lui!?...
Hm... mult de gindit...
25 January 2014
JURNAL DE MINA STINGA
Ce scriu zilele astea este un fel de "jurnal de mina stinga". Dar nu numai scris cu stinga... ci parca si perspectiva este de stinga. Remarca asta nu se potriveste pentru cei la care stinga este mina dominanta - ideea este ca altfel vezi viata si lucrurile de pe pozitia unui neputincios... si in ultimele doua saptamini asta este perspectiva ce o am.
Cit ma pot plinge de durerea fizica si de alte lucruri care ma depasesc la ora asta ...atit, si poate si mai mult, ma chinuie neputinta de a implini atitea functii marunte, si care pina mai ieri pareau neinsemnate. Astazi, intr-o discutie cu pastorul meu, imi spunea ca el crede ca Dumnezeu cu siguranta are un mesaj pentru mine (daca nu mai multe) si ca poate printre altele vrea sa-mi spuna sa o iau mai usor... sau poate ma determina sa practic si cum este cind primesti ajutor, nu numai cind dai... si la concluzia asta au ajuns si alti prieteni care m-au confruntat cu aceleasi ginduri.
Nu-ti vine sa crezi unde se cuibareste mindria. Pot sa spun ca pastorul a atins un nerv... si ca intr-adevar am fost mai intotdeauna pentru independenta... si un pic mindra de mine ca ma descurc sau nu am nevoie de ajutorul nimanui. La chestiile astea rumegam azi, cind mi-am varsat cafeaua pe haine si pe jos. Si la chestii similare ieri, cind am intins ceva ciorba prin bucatarie sa vad cita suprafata pot acoperi...
Astazi ma uitam la terapista cum misca fiecare falanga a degetelor mele batucite si innegrite... cu cita grija, incercind sa-i aminteasca fiecarui deget care ii este functia - sa n-o uite. Ca sa iau ceasca cu cafea sa o duc la gura, mii si poate milioane de celule trebuie puse in miscare - si nu orice miscare aiurea -, ci toate coordonate ca sa dea in final ca rezultat miscarea pe care o dorim, actiunea pe care vrem s-o facem. Cind David spune in Psalm ca e facut in chip minunat... pai fratii mei... mai minunat si mai complex de-atita nu se poate.
Un mic accident a reusit sa ma demonteze intr-un asa hal, ca nu pot sa-mi revin din mirare! Pur si simplu ma trezesc in fiecare dimineata la o noua confuzie... nu stiu ce am de facut, nimic nu mai este dupa vechiul program... pina si prioritatile sint schimbate. Si totusi, in confuzia asta trebuie sa existe, si sint sigura chiar ca exista o taina; Dumnezeul meu care ma ciopleste de multa vreme are inca ceva major de schimbat la mine de mi-a luat macar (si sper) pentru o vreme folosinta miinii drepte.
.............
Aici m-am oprit ieri din scris, si acum e aproape 3 in noapte, si nici chip de-a dormi. Ma osindesc sa iau mai putine medicamente de durere, ca sa echilibrez alte functii ale organismului ce par sa nu agreeze medicamentele astea. Zilele nu par mai usoare, desi tot asta as vrea sa raportez... si mina dreapta nu numai ca n-o pot folosi, dar ma incurca si mai tare sa nu o pot folosi pe cealalta - ca e mereu in cale. Cred ca e una sa te nasti complet, si alta sa pierzi din ceea ce stii ca esti. Ma gindesc la Joni Eareckson Tada, care a paralizat de la git in jos in adolescenta si, dintr-o sportiva energica, a ajuns o paraplegica. Noi ii zicem tragedie, dar in vocabularul cerului poate asta este o binecuvintare. Fata asta a reusit sa atinga o portiune de populatie tinuta prin dulapuri si locuri ascunse... si sa le spuna despre Christos. Nici un om sanatos n-ar fi putut sa faca lucrarea pe care a facut-o ea.
Monica, sotia pastorului, mi-a adus citeva carti, printre care si "A place of healing" scrisa de Joni. Cred ca ma apuc de citit... poate ma ajuta sa aflu raspuns la unele intrebari ce imi obosesc mintea... poate ajung sa fac sens in unele lucruri. De inceput... si fara multa intelepciune pot sa vad cu ochii mei ce poate sa-ti faca in viata o mica alunecare. Fizic ...alunecarea mea din baie mi-a distrus incheietura miinii, si acuma suport consecintele. Nu sint inca sigura cit si care vor fi consecintele permanente ale acestei usoare alunecari.
Dar din punct de vedere spiritual... de cite ori alunecam? Oare in directia aia nu sint consecinte?
Unii reusim performante neinchipuite in a tine alunecarile sau consecintele alunecarilor un secret. Singurul lucru vizibil este... roada. Sintem verzi, dar nu sintem vii... pentru ca nu aducem roada.
Stiam eu ca undeva pe-aici se gaseste si concluzia la ce am scris... si concluzia asta este diferita pentru fiecare care citeste. Daca Duhul Lui este inca cu noi, El o sa ne ajute sa clarificam misterul din noi.
Cit ma pot plinge de durerea fizica si de alte lucruri care ma depasesc la ora asta ...atit, si poate si mai mult, ma chinuie neputinta de a implini atitea functii marunte, si care pina mai ieri pareau neinsemnate. Astazi, intr-o discutie cu pastorul meu, imi spunea ca el crede ca Dumnezeu cu siguranta are un mesaj pentru mine (daca nu mai multe) si ca poate printre altele vrea sa-mi spuna sa o iau mai usor... sau poate ma determina sa practic si cum este cind primesti ajutor, nu numai cind dai... si la concluzia asta au ajuns si alti prieteni care m-au confruntat cu aceleasi ginduri.
Nu-ti vine sa crezi unde se cuibareste mindria. Pot sa spun ca pastorul a atins un nerv... si ca intr-adevar am fost mai intotdeauna pentru independenta... si un pic mindra de mine ca ma descurc sau nu am nevoie de ajutorul nimanui. La chestiile astea rumegam azi, cind mi-am varsat cafeaua pe haine si pe jos. Si la chestii similare ieri, cind am intins ceva ciorba prin bucatarie sa vad cita suprafata pot acoperi...
Astazi ma uitam la terapista cum misca fiecare falanga a degetelor mele batucite si innegrite... cu cita grija, incercind sa-i aminteasca fiecarui deget care ii este functia - sa n-o uite. Ca sa iau ceasca cu cafea sa o duc la gura, mii si poate milioane de celule trebuie puse in miscare - si nu orice miscare aiurea -, ci toate coordonate ca sa dea in final ca rezultat miscarea pe care o dorim, actiunea pe care vrem s-o facem. Cind David spune in Psalm ca e facut in chip minunat... pai fratii mei... mai minunat si mai complex de-atita nu se poate.
Un mic accident a reusit sa ma demonteze intr-un asa hal, ca nu pot sa-mi revin din mirare! Pur si simplu ma trezesc in fiecare dimineata la o noua confuzie... nu stiu ce am de facut, nimic nu mai este dupa vechiul program... pina si prioritatile sint schimbate. Si totusi, in confuzia asta trebuie sa existe, si sint sigura chiar ca exista o taina; Dumnezeul meu care ma ciopleste de multa vreme are inca ceva major de schimbat la mine de mi-a luat macar (si sper) pentru o vreme folosinta miinii drepte.
.............
Aici m-am oprit ieri din scris, si acum e aproape 3 in noapte, si nici chip de-a dormi. Ma osindesc sa iau mai putine medicamente de durere, ca sa echilibrez alte functii ale organismului ce par sa nu agreeze medicamentele astea. Zilele nu par mai usoare, desi tot asta as vrea sa raportez... si mina dreapta nu numai ca n-o pot folosi, dar ma incurca si mai tare sa nu o pot folosi pe cealalta - ca e mereu in cale. Cred ca e una sa te nasti complet, si alta sa pierzi din ceea ce stii ca esti. Ma gindesc la Joni Eareckson Tada, care a paralizat de la git in jos in adolescenta si, dintr-o sportiva energica, a ajuns o paraplegica. Noi ii zicem tragedie, dar in vocabularul cerului poate asta este o binecuvintare. Fata asta a reusit sa atinga o portiune de populatie tinuta prin dulapuri si locuri ascunse... si sa le spuna despre Christos. Nici un om sanatos n-ar fi putut sa faca lucrarea pe care a facut-o ea.
Monica, sotia pastorului, mi-a adus citeva carti, printre care si "A place of healing" scrisa de Joni. Cred ca ma apuc de citit... poate ma ajuta sa aflu raspuns la unele intrebari ce imi obosesc mintea... poate ajung sa fac sens in unele lucruri. De inceput... si fara multa intelepciune pot sa vad cu ochii mei ce poate sa-ti faca in viata o mica alunecare. Fizic ...alunecarea mea din baie mi-a distrus incheietura miinii, si acuma suport consecintele. Nu sint inca sigura cit si care vor fi consecintele permanente ale acestei usoare alunecari.
Dar din punct de vedere spiritual... de cite ori alunecam? Oare in directia aia nu sint consecinte?
Unii reusim performante neinchipuite in a tine alunecarile sau consecintele alunecarilor un secret. Singurul lucru vizibil este... roada. Sintem verzi, dar nu sintem vii... pentru ca nu aducem roada.
Stiam eu ca undeva pe-aici se gaseste si concluzia la ce am scris... si concluzia asta este diferita pentru fiecare care citeste. Daca Duhul Lui este inca cu noi, El o sa ne ajute sa clarificam misterul din noi.
23 January 2014
PE LA VOI...NU SUNA SIRENELE?
M-am hotarit sa iau mai putine medicamente de durere noaptea asta. Am niste motive foarte ...sanatoase. Si cum stam asa cu mina atirnata de o chestie de burete cu niste gauri ca si o bucata de cascaval uriasa, ma tot gindeam la ultimele doua saptamini, sau cit o fi trecut de cind ma tot canonesc sa scriu pe blog cu mina stinga...
Cite nu s-au intimplat!... Si poate ca e timpul sa vi le spun. Fiica mea cea mare si nepoata mea se hotarisera sa faca o mica vacanta in California in weekendul lui Martin Luther King, ca sa ne prinda pe mine si Deb intr-o perioada de pauza de la munca. Dar cum eu m-am grabit sa ma arunc pe jos inainte de vreme, ele au schimbat biletele de avion sa vina mai devreme si sa stea cu mine primele zile dupa operatie. Emanuel si Joshua erau cu truckul intr-un transport care aducea marfa tocmai in Modesto. Emanuel se imbolnaveste de ceva ce noi am crezut ca este gripa si Laura rezolva ca lodul de intoarcere sa fie anulat si Emanuel si Josh vin sa stea la mine acasa pina cind Emanuel se face bine. Numai ca la doua zile, adica a doua noapte, trebuie sa chemam ambulanta. Doctorii au zis ca daca mai aminam vreo ora, Emanuel ar fi fost ajuns deja la 'cele tarmuri.
Sint multe detalii ale acestui weekend trecut la care nu pot sa ma gindesc decit a mirare. Unul dintre ele fiind ca asigurarea medicala a lui Emanuel a fost aprobata la ora 12.00 in aceea seara si serviciile medicale vor fi platite de polita de asigurare aprobata cu o ora jumatate inainte de a fi nevoie de ea. Zack vine si el cu tinerii din Portland la Biserica din Sacramento si astfel poate sa fie si el linga ai lui in acest moment dificil...
La spitalele din Modesto, cel putin in noaptea in care l-au dus pe Emanuel, salvarile au stat la rind la Urgenta sa lase pacientii. Toata noaptea aia am auzit masinile salvarilor tiuind pe strazi ca si cind ar fi fost vreo avarie, ceva...
Si ma gindesc acuma... daca nu sint vremile atit de aproape, incit Duhul sa faca tot posibilul sa ne avertizeze sa ne trezim din amorteala, ca vine Domnul si nu sintem inca impacati cu El ...sau unii cu altii... Ma gindesc si eu... ca miine nu trebuie sa ma duc la munca si am vreme de gindit acuma. Nu am sa pot sa ma scuz ca n-am avut timp sa ma gindesc...Pe voi nu va tine nimic treji? Toate problemele rezolvate? Sinteti gata de rapire daca va fi sa fie la noapte? Da... stiu ca sint un pic prea personala...d ar asa am citit sau asa am inteles eu din Biblie... si Biblia este o carte extrem de personala... Oricum... ma gindesc ca or mai fi si altii ca mine care ar trebui sa se arunce pe jos ca sa-si procure ceva timp de gindire. Uneori in necazuri gasim raspunsuri la multe intrebari foarte grele...la care nu am gasi raspuns in conditii obisnuite.
Pe la voi ...nu suna sirenele?
22 January 2014
MINGAIEREA...
Ce sa scriu zilele astea, si despre ce? Orice as vrea sa fac are pe undeva o portiune de actiune unde folosirea miinilor - si deci a miinii drepte este necesara. Si eu nu o pot folosi. Teoretic am realizat dintotdeauna cita folosinta am de mina dreapta, dar cind treci la practica este absolut covirsitor...
Practic nu poti face nimic...sau nimic calumea. Ca sa ocolesti folosinta miinii drepte trebuie sa te duci pina in China si inapoi pentru fiecare lucrusor. Ahhhhhhh...imi vine sa dau cu pumnu...dar cum?
Noaptea mai ales ma doare de ma innebuneste . Am incercat sa imi masez mina. E mai mult o mingaiere- m-am uitat sa vad ce face terapista, si am facut si eu acelasi lucru. Interesant...era ca si cum as fi mingiiat un copil care plinge si incet , incet se opreste din plins si adoarme. Asa si muschii sau nervii de la mina se potolesc usor, usor cu fiecare mingaiere.
M-am dus pe dictionar sa vad ce scrie ca este mingaierea; si de-acolo m-am dus cu gindul la mingaierile Domnului , la faptul ca ni s-a spus sa mingaiem pe cei care sufera.
Cit de usor este acest gest...nemaipomenit de usor- si cita nevoie avem noi toti de mingaiere. E clar faptul ca mingaierea aduce alinare de dureri de orice fel incluzind cele fizice. De ce nu o folosim...asta este intrebarea mea? De ce?
Avem o multime de lucruri usoare si marunte si la indemina oricui care sa ne faca viata mai buna si mai usoara...dar preferam sa fim uriciosi, nepasatori, insensibili...Cita sansa dam acestei practici vechi si demodate - mingaierii - in viata noastra? Cit o folosim? Cit o practicam?
Practic nu poti face nimic...sau nimic calumea. Ca sa ocolesti folosinta miinii drepte trebuie sa te duci pina in China si inapoi pentru fiecare lucrusor. Ahhhhhhh...imi vine sa dau cu pumnu...dar cum?
Noaptea mai ales ma doare de ma innebuneste . Am incercat sa imi masez mina. E mai mult o mingaiere- m-am uitat sa vad ce face terapista, si am facut si eu acelasi lucru. Interesant...era ca si cum as fi mingiiat un copil care plinge si incet , incet se opreste din plins si adoarme. Asa si muschii sau nervii de la mina se potolesc usor, usor cu fiecare mingaiere.
M-am dus pe dictionar sa vad ce scrie ca este mingaierea; si de-acolo m-am dus cu gindul la mingaierile Domnului , la faptul ca ni s-a spus sa mingaiem pe cei care sufera.
Cit de usor este acest gest...nemaipomenit de usor- si cita nevoie avem noi toti de mingaiere. E clar faptul ca mingaierea aduce alinare de dureri de orice fel incluzind cele fizice. De ce nu o folosim...asta este intrebarea mea? De ce?
Avem o multime de lucruri usoare si marunte si la indemina oricui care sa ne faca viata mai buna si mai usoara...dar preferam sa fim uriciosi, nepasatori, insensibili...Cita sansa dam acestei practici vechi si demodate - mingaierii - in viata noastra? Cit o folosim? Cit o practicam?
21 January 2014
CHESTII SIMPLE...
E miezul noptii, ora 12:21. M-am trezit cu o durere ca si cind mi-as fi frint oasele. OOOPS... asta chiar s-a intimplat. Uitasem in somn de realitatile zilei. Mi-am masat eu degetele un pic, dar nici asta n-a potolit urletul tacut... al oaselor. Nu va tot minunati ca exact asa urla oasele rupte... tacut!
M-am ridicat din pat si m-am dus la baie. Am experimentat eu o chestie recent.... cum ca daca oparesc degetele citeva secunde, durerea aia muta, devine surda pentru alte citeva minute. Asa ca am asteptat sa surzesc muta un pic... Ahhhh... ce bine este sa nu te doara nimic! Chiar si numai pentru scurt timp. Ce binecuvintare!... Uite o binecuvintare pentru care nu multumesc suficient. Cind nu ma doare nimic, nu multumesc Domnului pentru ca nu ma doare. Cind nu mi-e foame, nu-I multumesc ca m-a saturat. Cind nu se balanseaza nimeni pe nervii mei, nu-I multumesc pentru pace... Sint asa de bogata ,si nu aveam habar de bogatiile ce le am in posesie. Asta stare de inconstienta!...
Cu coltul ochiului ma uit prin usa intredeschisa la computerul din office. Hm... oare ce-i nou pe blog? Si ma duc sa vad. Dau de ultimul comentariu lasat de Cella... si m-apuca un ris! Unul cu plins ca iara trebuie sa imi oparesc degetele ca sa mai experimentez o data starea aia de bine de adineauri... Uite ce zice... "Rodica draga, da chestii asa, mai simple, tu nu stii sa faci?"
Ce sa-ti spun eu tie Cella?...Oobisnuinta!!! Si iti multumesc pentru vorbele tale pline de duh... ele mi-au inviorat noaptea. Ma duc sa vad daca nu mai gasesc ceva simplu de facut... cum ar fi sa adorm de pilda... Noapte buna!
M-am ridicat din pat si m-am dus la baie. Am experimentat eu o chestie recent.... cum ca daca oparesc degetele citeva secunde, durerea aia muta, devine surda pentru alte citeva minute. Asa ca am asteptat sa surzesc muta un pic... Ahhhh... ce bine este sa nu te doara nimic! Chiar si numai pentru scurt timp. Ce binecuvintare!... Uite o binecuvintare pentru care nu multumesc suficient. Cind nu ma doare nimic, nu multumesc Domnului pentru ca nu ma doare. Cind nu mi-e foame, nu-I multumesc ca m-a saturat. Cind nu se balanseaza nimeni pe nervii mei, nu-I multumesc pentru pace... Sint asa de bogata ,si nu aveam habar de bogatiile ce le am in posesie. Asta stare de inconstienta!...
Cu coltul ochiului ma uit prin usa intredeschisa la computerul din office. Hm... oare ce-i nou pe blog? Si ma duc sa vad. Dau de ultimul comentariu lasat de Cella... si m-apuca un ris! Unul cu plins ca iara trebuie sa imi oparesc degetele ca sa mai experimentez o data starea aia de bine de adineauri... Uite ce zice... "Rodica draga, da chestii asa, mai simple, tu nu stii sa faci?"
Ce sa-ti spun eu tie Cella?...Oobisnuinta!!! Si iti multumesc pentru vorbele tale pline de duh... ele mi-au inviorat noaptea. Ma duc sa vad daca nu mai gasesc ceva simplu de facut... cum ar fi sa adorm de pilda... Noapte buna!
20 January 2014
LA CEASUL DURERII...
Ce este durerea... sint atitea feluri de durere si cred ca tot atitea definitii... M-am dus la wikipedia sa vad ce zic invatatii, specialistii in cuvinte. Wow... cit zic! As copia de acolo macar portiuni, dar scriu cu mina stinga si inca sint... incepatoare. Ma rezum la cit scriu si la ce pot face.
Dar sa revin la gindurile mele despre durere. Este tot atit de personala cit este personalitatea noastra insasi. Cind te duci la doctor si zici ca te doare ceva, te intreaba cit te doare pe o scara de la 1 la 10. Dar nu este o scara universal, ci este propria ta masuratoare, cu propriile tale unitati de masura.
Durerea asta trebuie sa fie mai mult decit simtim noi - sau nu simtim. Unii ii spun acestei nesimtiri... toleranta la durere. Probabil forma corecta politic...
Cum nu prea inteleg mare lucru despre durere, nu vin sa va dau lectii... adun doar ginduri despre acest subiect enorm. Mai cred ca durerea este ceva strict pentru noi oamenii care locuim pe pamint. Biblia ne spune ca in cer nu vor mai fi lacrimi si dureri. Dumnezeu foloseste durerea... asta este sigur- si nu L-a crutat nici pe Domnul Isus - ba dimpotriva, i-a dat o doza imposibil de purtat de omul obisnuit. Trebuie deci sa intelegem ca durerea este foarte importanta.
Mai stiu ca din punct de vedere fizic exista o limita a durerii peste care creierul nu trece. Cind durerea ajunge la limita respective, creierul opreste transmisia.
Mai stiu ca noi, oamenii, ne temem de durere si incercam sa o ocolim cu orice pret. Unii oameni ca sa scape de durerea fizica au facut acte pe care nu le-ar fi infaptuit in conditii obisnuite. Si-au pirit fratii, rudele, copiii, parintii... de pilda.
Dumnezeu, care stie cind cade un fir de par din capul nostrum, stie cind sintem in dureri. Aurul prin foc se curateste... si poate ce i se intimpla aurului in foc seamana cu ce ni se intimpla si noua. Unele lucruri sint asa de imbibate in noi, ca am devenit un fel de aliaj intre ceea ce Dumnezeu a pus bun din El Insusi in natura noastra si viciile, si murdariile celui rau - si poate doar prin durere acest aliaj se topeste si putem scoate din noi impuritatile.
Astea sint gindurile mele despre durere. Si in acest proces... din paharul nostru iese si se varsa ce avem inauntru. Nimic altceva. Ne putem studia singuri analizind ce curge din noi cind sintem clatinati si loviti de dureri. Mai iese cite ceva urit de acolo... mai iese si cite un strop de apa curata... limpede... Dar nu iese decit ce avem inauntru. Si nu stiu daca restul lumii vede - si deseori vede-, dar noi sintem absolut constienti de continut.
...................
Sint inca in process, dar ma bucur de un aspect. Intrind in operatie in timp ce ma duceau cu patul, m-am rugat scurt si fara emotii. Am putut sa spun calma in sine mea... "Doamne, Te vad dupa operatie: daca nu aici, atunci acolo." Uitindu-ma in urma, chestia asta mi se pare un progres nemaipomenit - comparat cu alte situatii similare din viata mea.
Nu sint eu Iov, dar cred ca Satana a cerut sa ne cearna pe toti, si ca zilele astea sta foarte ocupat. El a crezut ca-L biruie pe Domnul Isus prin durere. Calculele lui insa au fost gresite. La Iov, tot asa s-a dus si cred ca de-acuma tacticile lui nu mai sint chiar asa de secrete...
Doua zile de la operatia mea, ginerele meu, care conducea un truck, era in Modesto. S-a imbolnavit atit de rau, incit le-am spus sa vina acasa. Noaptea a trebuit sa chemam salvarea. El este inca la intensive care in Modesto, inca in conditie grava. Ne-am bucurat ieri cind a inceput sa ii recunoasca pe Laura si pe copii. Dar in noaptea aia am auzit ambulantele tot la 5 sau 10 minute. Nepotii mei mi-au spus ca soferul ambulantei zicea ca, la unul din spitalele din oras, salvarile stateau la coada la receptie. Satana este forte ocupat...
Si ultimul gind despre durere... si despre atacurile Satanei. Cum am zis, scriu asa cum imi vin gindurile. Este 3 si un sfert- noaptea... numai ce mi-am luat si eu calmantele... Dar gindul asta cred ca este mai important decit tot ce am scris pina acuma - pentru ca ne sugereaza o solutie. Cind Domnul Isus a fost ispitit, i-a raspuns Satanei doar cu Cuvintul lui Dumnezeu. Cind a fost batut si era batjocorit, n-a deschis gura... si din ce inteleg eu, la durere devenim vulnerabili si curge din noi tot ...curge din insasi esenta noastra. Sa adunam deci lucruri bune in inima noastra, ca daca iese ceva afara, sa fie bun. Sa nu deschidem gura judecind pe cei care ne lovesc... Domnul Isus n-a deschis gura. Si sa folosim Cuvintul Lui cind sintem ispititi in vreun fel...
Va zic acuma tuturor... noapte buna! Domnul sa ne aline durerile pe care le purtam!...
Dar sa revin la gindurile mele despre durere. Este tot atit de personala cit este personalitatea noastra insasi. Cind te duci la doctor si zici ca te doare ceva, te intreaba cit te doare pe o scara de la 1 la 10. Dar nu este o scara universal, ci este propria ta masuratoare, cu propriile tale unitati de masura.
Durerea asta trebuie sa fie mai mult decit simtim noi - sau nu simtim. Unii ii spun acestei nesimtiri... toleranta la durere. Probabil forma corecta politic...
Cum nu prea inteleg mare lucru despre durere, nu vin sa va dau lectii... adun doar ginduri despre acest subiect enorm. Mai cred ca durerea este ceva strict pentru noi oamenii care locuim pe pamint. Biblia ne spune ca in cer nu vor mai fi lacrimi si dureri. Dumnezeu foloseste durerea... asta este sigur- si nu L-a crutat nici pe Domnul Isus - ba dimpotriva, i-a dat o doza imposibil de purtat de omul obisnuit. Trebuie deci sa intelegem ca durerea este foarte importanta.
Mai stiu ca din punct de vedere fizic exista o limita a durerii peste care creierul nu trece. Cind durerea ajunge la limita respective, creierul opreste transmisia.
Mai stiu ca noi, oamenii, ne temem de durere si incercam sa o ocolim cu orice pret. Unii oameni ca sa scape de durerea fizica au facut acte pe care nu le-ar fi infaptuit in conditii obisnuite. Si-au pirit fratii, rudele, copiii, parintii... de pilda.
Dumnezeu, care stie cind cade un fir de par din capul nostrum, stie cind sintem in dureri. Aurul prin foc se curateste... si poate ce i se intimpla aurului in foc seamana cu ce ni se intimpla si noua. Unele lucruri sint asa de imbibate in noi, ca am devenit un fel de aliaj intre ceea ce Dumnezeu a pus bun din El Insusi in natura noastra si viciile, si murdariile celui rau - si poate doar prin durere acest aliaj se topeste si putem scoate din noi impuritatile.
Astea sint gindurile mele despre durere. Si in acest proces... din paharul nostru iese si se varsa ce avem inauntru. Nimic altceva. Ne putem studia singuri analizind ce curge din noi cind sintem clatinati si loviti de dureri. Mai iese cite ceva urit de acolo... mai iese si cite un strop de apa curata... limpede... Dar nu iese decit ce avem inauntru. Si nu stiu daca restul lumii vede - si deseori vede-, dar noi sintem absolut constienti de continut.
...................
Sint inca in process, dar ma bucur de un aspect. Intrind in operatie in timp ce ma duceau cu patul, m-am rugat scurt si fara emotii. Am putut sa spun calma in sine mea... "Doamne, Te vad dupa operatie: daca nu aici, atunci acolo." Uitindu-ma in urma, chestia asta mi se pare un progres nemaipomenit - comparat cu alte situatii similare din viata mea.
Nu sint eu Iov, dar cred ca Satana a cerut sa ne cearna pe toti, si ca zilele astea sta foarte ocupat. El a crezut ca-L biruie pe Domnul Isus prin durere. Calculele lui insa au fost gresite. La Iov, tot asa s-a dus si cred ca de-acuma tacticile lui nu mai sint chiar asa de secrete...
Doua zile de la operatia mea, ginerele meu, care conducea un truck, era in Modesto. S-a imbolnavit atit de rau, incit le-am spus sa vina acasa. Noaptea a trebuit sa chemam salvarea. El este inca la intensive care in Modesto, inca in conditie grava. Ne-am bucurat ieri cind a inceput sa ii recunoasca pe Laura si pe copii. Dar in noaptea aia am auzit ambulantele tot la 5 sau 10 minute. Nepotii mei mi-au spus ca soferul ambulantei zicea ca, la unul din spitalele din oras, salvarile stateau la coada la receptie. Satana este forte ocupat...
Si ultimul gind despre durere... si despre atacurile Satanei. Cum am zis, scriu asa cum imi vin gindurile. Este 3 si un sfert- noaptea... numai ce mi-am luat si eu calmantele... Dar gindul asta cred ca este mai important decit tot ce am scris pina acuma - pentru ca ne sugereaza o solutie. Cind Domnul Isus a fost ispitit, i-a raspuns Satanei doar cu Cuvintul lui Dumnezeu. Cind a fost batut si era batjocorit, n-a deschis gura... si din ce inteleg eu, la durere devenim vulnerabili si curge din noi tot ...curge din insasi esenta noastra. Sa adunam deci lucruri bune in inima noastra, ca daca iese ceva afara, sa fie bun. Sa nu deschidem gura judecind pe cei care ne lovesc... Domnul Isus n-a deschis gura. Si sa folosim Cuvintul Lui cind sintem ispititi in vreun fel...
Va zic acuma tuturor... noapte buna! Domnul sa ne aline durerile pe care le purtam!...
18 January 2014
urgenta nevoie de...rugaciune
Cum necazurile nu vin singure...va mai aduc un motiv personal de rugaciune. Laura este la Doctor's Hospital in Modesto in aceasta dimineata. Ginerele meu care nu se simtea bine de citeva zile a fost dus cu ambulanta azi noapte... zaharul 860 printre altele. Va rog sa va rugati in special pentru Emanuel. Domnul sa se indure de el si sa-l ajute in aceste momente extraordinar de dificile. Multumesc
17 January 2014
dreapta mea...
Azi dimineata m-am trezit - adica este un fel de a spune ca m-am trezit ca de fapt n-am dormit toata noaptea. Gindul meu de dimineata insa a fost un vers de cintare...veche cintarea. Cind evreii plingeau dupa Ierusalim...si cind babilonienii le cereau sa le cinte...una dintre cintari spune cam asa..."Ierusalime, daca eu te voi uita...dreapta mea sa-si uite iscusinta sa..."
Nici nu mi-am imaginat ce la subiect eram azi dimineata , decit dupa ce m-am dus la primul appoinment de terapie. Si cum o poza este cit 1000 de cuvinte...va las sa intelegeti din poza despre ...dreapta mea si iscusinta sa.
Dar Cel care a creat mina... o poate si repara... nu am nici o indoiala in privinta aceasta.
16 January 2014
DE LUNI PINA AZI...
Ultimul articol a fost ?"PINA IERI". Asta a fost acu' citeva zile. Multe se pot intimpla in citeva zile- ba nu- in citeva secunde. Luni dimineata la 4 jumate, in citeva secunde , printr-o alunecare am reusit sa-mi sfarim incheietura miinii drepte - pe scara 1-10, 10 fiind cel mai rau scenariu... am reusit de...10. Doctorii au zis ca energia ce am pus-o cind am aruncat mina sa ma sprijin a fost factorul cel mai grav. Pai...cum sa va explic eu...din obisnuinta pun to ce am in tot ceea ce fac...asa ca...nu-i de mirare.
Asta s-a intimplat luni dumineata si acum este joi dupa operatie. Doua tije in mina si mi-au adunat bucatelele. Thank you Lord for everything.
M-am tot gindit...''de ce?'' oare mi s-a intimplat si accedentul asta? Stim ca nici un fir de par din capul nostru nu cade aiurea...stim ca Dumnezeu are planuri cu noi...stim ca El este omniprezent, omnipotent...atunci ce-o mai avea in plan si cu oasele astea farimate? Cu citeva zile in urma am zis ( si nu pentru prima oara ca mai bine mi-ar da mie durerea lui Deb)...oare asta sa fie? Sau...m-a ferit de o catastrofa si mai mare...sau...ma invata o noua lectie...sau...sau...
Planurile lui sint mari si uneori complicate- ca un puzzle urias...poate nici n-am sa stiu pe partea asta de cer care a fost planul Lui in intregime. Stiu doar atit - ca sint sub protectia Lui. Cind m-au pus sub anestezie am putut sa spun cu inima usoara...'Doamne, te vad dupa pocedura asta...ori aici, ori dincolo..."Si asta mi s-a parut un lucru grozav.
Sint acasa o vreme si imi antrenez mina stinga...Daca nu sint asa de inspirata gasesc ca am scuze. O poza ese cit 1000 de cuvinte. Asa ca mi-am proptit mina pe o oglinda si mi-am facut o poza... sper ca mina este destul de fotogenica...
M-am tot gindit...''de ce?'' oare mi s-a intimplat si accedentul asta? Stim ca nici un fir de par din capul nostru nu cade aiurea...stim ca Dumnezeu are planuri cu noi...stim ca El este omniprezent, omnipotent...atunci ce-o mai avea in plan si cu oasele astea farimate? Cu citeva zile in urma am zis ( si nu pentru prima oara ca mai bine mi-ar da mie durerea lui Deb)...oare asta sa fie? Sau...m-a ferit de o catastrofa si mai mare...sau...ma invata o noua lectie...sau...sau...
Planurile lui sint mari si uneori complicate- ca un puzzle urias...poate nici n-am sa stiu pe partea asta de cer care a fost planul Lui in intregime. Stiu doar atit - ca sint sub protectia Lui. Cind m-au pus sub anestezie am putut sa spun cu inima usoara...'Doamne, te vad dupa pocedura asta...ori aici, ori dincolo..."Si asta mi s-a parut un lucru grozav.
Sint acasa o vreme si imi antrenez mina stinga...Daca nu sint asa de inspirata gasesc ca am scuze. O poza ese cit 1000 de cuvinte. Asa ca mi-am proptit mina pe o oglinda si mi-am facut o poza... sper ca mina este destul de fotogenica...
12 January 2014
PINA IERI...
Cind e vorba de credinta, Biblia este plina de exemple de oameni credinciosi. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu si s-a pornit la drum si s-a stabilit exact acolo unde i-a spus Dumnezeu sa se stabileasca. Ba la un moment dat l-a luat pe singurul sau fiu Isac sa-l duca ca jertfa crezind ca Dumnezeu il poate invia si daca el il asaza ca jertfa pe altar. Si citi altii? E plina Biblia de exemple.
Am vorbit insa cu cineva saptamina asta si mi-a deschis ochii la un personaj despre care nu as fi spus in veci ca este un om al credintei...Dar felul in care mi l-a descris pe tilhar a fost absolut surprinzator. Imaginati-va acuma ...omul moare in chinuri pe cruce. Linga el mai mor doi oameni. Si el - tilharul nostru este in stare sa recunoasca in unul din cei doi care sufera linga el aceeasi sentinta - pe Fiul Lui Dumnezeu. Si il mai si apostrofeaza pe celalalt tilhar. Si pentru ca Il crede pe Domnul Isus, Ii cere sa nu-l uite... si Domnul Isus ii spune "astazi vei fi cu Mine in rai". "Astazi".
Si inca un lucru surprinzator. Credea in puterea Lui Dumnezeu, dar nu-I cere sa il dea jos de pe cruce... ci Ii cere sa Isi aminteasca de el cind va veni in Imparatia Lui. Ma intreb ce as fi facut eu... cum as fi fost preocupata de momentul respectiv si as fi vrut sa scap de acolo... Tilharul asta parca vede lumea pe dos... sau... nu vad eu bine situatia?
Si... cum de nu putem noi sa avem credinta tilharului... cind ne uitam la un Isus care a invins deja moartea si sta la dreapta Tatalui, nu la un Isus din care se scurge viata odata cu singele ce curge pe lemnul crucii? Un Isus care ne-a venit in ajutor de atitea ori - avem experiente cu El ?! Un Isus cu care avem o viata traita deja si multe victorii. Ceva nu e bine cu noi, la noi... ceva nu e in regula cu mine daca inca ma mai ingrijorez...
Mare om a fost tilharul.. .am ajuns si eu la concluzia asta... mare om al credintei...
Si inca un lucru ce nu-mi face cinste...nu ma vad eu cine stie ce...ca imi cunosc viata - dar in ce-l priveste pe tilhar, intotdeauna m-am gindit la el cu un fel de aer de superioritate. Da... asa m-am gindit... Pina ieri...
Am vorbit insa cu cineva saptamina asta si mi-a deschis ochii la un personaj despre care nu as fi spus in veci ca este un om al credintei...Dar felul in care mi l-a descris pe tilhar a fost absolut surprinzator. Imaginati-va acuma ...omul moare in chinuri pe cruce. Linga el mai mor doi oameni. Si el - tilharul nostru este in stare sa recunoasca in unul din cei doi care sufera linga el aceeasi sentinta - pe Fiul Lui Dumnezeu. Si il mai si apostrofeaza pe celalalt tilhar. Si pentru ca Il crede pe Domnul Isus, Ii cere sa nu-l uite... si Domnul Isus ii spune "astazi vei fi cu Mine in rai". "Astazi".
Si inca un lucru surprinzator. Credea in puterea Lui Dumnezeu, dar nu-I cere sa il dea jos de pe cruce... ci Ii cere sa Isi aminteasca de el cind va veni in Imparatia Lui. Ma intreb ce as fi facut eu... cum as fi fost preocupata de momentul respectiv si as fi vrut sa scap de acolo... Tilharul asta parca vede lumea pe dos... sau... nu vad eu bine situatia?
Si... cum de nu putem noi sa avem credinta tilharului... cind ne uitam la un Isus care a invins deja moartea si sta la dreapta Tatalui, nu la un Isus din care se scurge viata odata cu singele ce curge pe lemnul crucii? Un Isus care ne-a venit in ajutor de atitea ori - avem experiente cu El ?! Un Isus cu care avem o viata traita deja si multe victorii. Ceva nu e bine cu noi, la noi... ceva nu e in regula cu mine daca inca ma mai ingrijorez...
Mare om a fost tilharul.. .am ajuns si eu la concluzia asta... mare om al credintei...
Si inca un lucru ce nu-mi face cinste...nu ma vad eu cine stie ce...ca imi cunosc viata - dar in ce-l priveste pe tilhar, intotdeauna m-am gindit la el cu un fel de aer de superioritate. Da... asa m-am gindit... Pina ieri...
11 January 2014
Te-ai hotarit?
Mi-a ramas o fraza in minte. Una dintre doamnele de la biserica mea - cu care am facut pachete pentru Romania astazi, spunea ca a fost de curind la un retreat si ca a ascultat o predica care a marcat-o foarte mult. Spunea ca predicatorul vorbea despre anul in care am intrat, despre felul cum decurg evenimentele in lume si ca timpul in care Domnul vine este atit de aproape - cit nu ne putem imagina. Si el spunea ca este foarte potrivit ca sa ...ne hotarim ce avem de gind cu viata noastra..."make up our mind", cum zic americanii.
Mai spunea ea ca a vorbit cu prietenul nepoatei ei care este student la folozofie si ca l-a intrebat ce credinta are. Baiatul i-a spus ca e catholic, dar nu stia absolut nimic despre religia lui. Luana l-a intrebat atunci daca are habar de ce a venit pe lume...ce scop are pe lumea asta - care-i rostul vietii lui...si ce se va intimpla cu el dupa moarte...unde se va duce? Studentul la filozofie a ramas fara grai la toate intrebarile astea.
Si m-am gindit ca subiectul asta este pertinent pentru noi toti. Daca ar fi sa fie anul asta ultimul an al vietii noastre...si asta este absolut posibil...nu trebuie neaparat sa vie sfirsitul lumii. Pentru fiecare din noi e suficient sa fie sfirsitul nostru personal...si in conjunctura asta...ce se va intimpla cu noi?
Daca am aparut pe lumea asta...am fost doar un accident? O gresala? O intimplare fara sens? Sau am fost planuiti de cineva, facuti cu grija intr-un mod unic?! Ce rost are viata noastra? Traim ca plantele de casa si murim ca si ele fara sa lasam nimic in urma? Si daca sufletul paraseste trupul nostru...se duce undeva? N-ar trebui sa ne intereseze aceste intrebari... filozofice?
E mai bine sa credem in ...nimic? Si daca chiar asta este rezultatul final al cautarilor, nu merita totusi sa facem un efort sa stim exact daca in final ne intereseaza viata sau ce-i dincolo de ea? Nu cred ca exista vre-un moment mai bun de facut aceasta scurta dar importanta analiza cit este momentul prezent. Pentru un singur motiv- ca asta este tot ce avem...prezentul. Trecutul este dus si viitorul s-ar putea sa nu ne apartina.
Asadar... intreb si eu pe cei care citesc ce am scris aici... te-ai hotarit cu privire la viata vesnica, la eternitate? Ca daca mori si nu e nimic dincolo, nu cistigi nimic ca ai avut dreptate... dar daca nu ai avut dreptate si exista eternitate... ai sa pierzi totul. Si mai intreb inca o data ...esti hotarit in ceea ce crezi?
Si m-am gindit ca subiectul asta este pertinent pentru noi toti. Daca ar fi sa fie anul asta ultimul an al vietii noastre...si asta este absolut posibil...nu trebuie neaparat sa vie sfirsitul lumii. Pentru fiecare din noi e suficient sa fie sfirsitul nostru personal...si in conjunctura asta...ce se va intimpla cu noi?
Daca am aparut pe lumea asta...am fost doar un accident? O gresala? O intimplare fara sens? Sau am fost planuiti de cineva, facuti cu grija intr-un mod unic?! Ce rost are viata noastra? Traim ca plantele de casa si murim ca si ele fara sa lasam nimic in urma? Si daca sufletul paraseste trupul nostru...se duce undeva? N-ar trebui sa ne intereseze aceste intrebari... filozofice?
E mai bine sa credem in ...nimic? Si daca chiar asta este rezultatul final al cautarilor, nu merita totusi sa facem un efort sa stim exact daca in final ne intereseaza viata sau ce-i dincolo de ea? Nu cred ca exista vre-un moment mai bun de facut aceasta scurta dar importanta analiza cit este momentul prezent. Pentru un singur motiv- ca asta este tot ce avem...prezentul. Trecutul este dus si viitorul s-ar putea sa nu ne apartina.
Asadar... intreb si eu pe cei care citesc ce am scris aici... te-ai hotarit cu privire la viata vesnica, la eternitate? Ca daca mori si nu e nimic dincolo, nu cistigi nimic ca ai avut dreptate... dar daca nu ai avut dreptate si exista eternitate... ai sa pierzi totul. Si mai intreb inca o data ...esti hotarit in ceea ce crezi?
10 January 2014
..."stati acolo"...
“Nu veti avea de
luptat in lupta aceasta; asezati-va, stati acolo, si veti vedea izbavirea pe
care v-o va da Domnul.” 2 Cronici 20:17a
Oh, ce-mi place versetul asta…O sa ziceti ca nu e pentru
mine, ca nu e pentru noi…ca a fost scris pentru copiii lui Israel. Si aveti
ceva dreptate. Numai ca , pe undeva Vechiul Testament si evenimentele de atunci
se oglindesc in Noul Testament si situatiile prezente. O gramada de lucruri
putem invata, gasim raspunsuri la situatii si crize, gasim paralele intre
problemele omenirii de atunci si cele de azi, intre copiii Lui Israel din vechime
si copiii Lui Dumnezeu de pretutindeni astazi.
Si mai cititi
odata versetul …ca tare-i fain!!! Ce-mi place mie cel mai mult este ca versetul
promite o mare victorie si cere de la copiii lui Israel un singur efort. Sa se
aseze jos…si sa stea” acolo”…si sa se uite ( ca altfel n-au cum sa vada). Asta efort!!!
Si sint absolut sigura ca avem situatii in viata cind si daca vrem sa luptam cu
problemele ce le avem, ele sint asa de mari ca stim précis ca n-avem nici o
sansa. De ce sa ne rupem giturile degeaba? Nu v-ati simtit niciodata invinsi inainte
de a incepe lupta ? Eu m-am simtit de multe ori . Si m-am gindit la tot felul
de solutii, dar nu la asta de mai sus. Iti trebuie curaj sa faci ce au facut
evreii. Iti trebuie curaj sa stai pe marginea marii si sa te uiti cum vine
Faraon cu carale si calaretii lui stiind bine ce are de gind sa faca. Iti
trebuie curaj sa te asezi jos si sa stai sa privesti cum da Domnul izbavire.
Si ca sa stai jos
“acolo”…iti mai trebuie pe linga curaj si multa ascultare. Si ascultarea asta
vine din cunoastere si admiratie fata de Cel ce ne spune sa stam jos si sa asteptam
interventia Lui. Si stiti de ce ne spune sa asteptam “acolo”? Pentru ca
izbavirea vine in timp- un timp hotarit de El …Si nici asteptarea nu-i usoara…e
drept. Dar rodul asteptarii este rabdarea, si al rabdarii izbinda …
Asadar v-am
explicat de ce imi place mie versetul asta si de ce ori de cite ori ajung la el (il am subliniat) ma umple de speranta si-mi da viata!
Zilele astea am
trait un asa moment de…”aha”… Si daca ma cautati ma veti gasi si astazi tot “acolo” stind jos si asteptind
izbavirea…Nu pot sa spun ca nu-mi vine sa ma ridic - ca-i in natura mea sa fac
ceva; dar stiu ca nu-s in stare sa fac nimic decit sa incurc lucrurile si sa imi
arat inca o data (oare a cita oara) neascultarea. Nu-s in stare sa rezolv nimic,
dar ma gasesc mereu in treaba cind mi se spune doar sa stau jos…”acolo”.
De ce va scriu
toate astea? Pentru ca mi-a trecut prin cap ca mai sint din cei ca mine care ies
dintr-o problema si dau de alta, sint istoviti, dezorientati si dezamagiti… Prindeti
inima, prieteni! Cititi versetul de mai sus si raportati-va la el. Noi sintem
copiii Domnului si El este Pastorul nostru. Versetul asta seamana mult cu
Psalmul 23…”El ma duce la ape de odihna si-mi invioreaza sufletul”…
Si in concluzie… luati
loc va rog…”acolo” …
URECHILE MINTUITE...
...................................
"În ţările răsăritului umblă o istorioară veche, plină de înţeles şi pentru noi, creştinii.
Cică un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, printre altele, şi o grămadă de urechi strânse la un loc.
– Ce înseamnă această grămadă de 7urechi? - a întrebat profetul pe păzitorul Raiului.
– Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au împlinit. Urechile care au ascultat, iată, s-au mântuit şi au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos, în focul iadului! - a răspuns păzitorul Raiului.
Numai auzirea Cuvântului lui Dumnezeu încă nu mântuieşte. Cele auzite trebuie să străpungă inima noastră (Fapt. Ap. 2, 37) şi să le primim şi păstrăm în inima noastră (Luca 1, 66 ), căci altcum le fură satan (Matei 6, 20) şi nu aduc roade. Cel ce laudă cuvintele Domnului şi le împlineşte, acesta este omul credincios care şi-a zidit casa pe piatră (Matei 7, 24). Mama Mea şi fraţii Mei – zicea Iisus – sunt cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el (Luca 8, 21). Nu auzitorii legii, ci împlinitorii ei se vor mântui (Romani 2, 13).
Cititorule! Eşti tu un creştin numai cu urechile sau şi cu faptele tale?
Fă-ţi tu singur socoteala!
"În ţările răsăritului umblă o istorioară veche, plină de înţeles şi pentru noi, creştinii.
Cică un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, printre altele, şi o grămadă de urechi strânse la un loc.
– Ce înseamnă această grămadă de 7urechi? - a întrebat profetul pe păzitorul Raiului.
– Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au împlinit. Urechile care au ascultat, iată, s-au mântuit şi au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos, în focul iadului! - a răspuns păzitorul Raiului.
Numai auzirea Cuvântului lui Dumnezeu încă nu mântuieşte. Cele auzite trebuie să străpungă inima noastră (Fapt. Ap. 2, 37) şi să le primim şi păstrăm în inima noastră (Luca 1, 66 ), căci altcum le fură satan (Matei 6, 20) şi nu aduc roade. Cel ce laudă cuvintele Domnului şi le împlineşte, acesta este omul credincios care şi-a zidit casa pe piatră (Matei 7, 24). Mama Mea şi fraţii Mei – zicea Iisus – sunt cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el (Luca 8, 21). Nu auzitorii legii, ci împlinitorii ei se vor mântui (Romani 2, 13).
Cititorule! Eşti tu un creştin numai cu urechile sau şi cu faptele tale?
Fă-ţi tu singur socoteala!
09 January 2014
MULTUMIRE = BUCURIE
Ma tot gindesc cum ar trebui sa fie multumirea mea? Ca vedeti voi... de citeva zile am motive sa multumesc Domnului intr-un fel nou si neprevazut. El apare in cuptorul aprins si asa a aparut si pentru noi. Primul impuls a fost sa stau si sa astept sa ma asigur, sa fiu convinsa ...ca Dumnezeu lucreaza. Si era doar soapta diavolului care ma tinea legata de o stare veche de lucruri. Dumnezeu intotdeauna lucreaza... si lucrul Lui inseamna progres. Numai diavolul darima si impileste tot ce poate, tot ce are viata, tot ce creste...
Asa ca sint in mijlocul cintarii... si vreau s-o tin asa cu multumirile ca nu cumva sa mai vina momentele alea de cerere... Mai imi place sa multumesc - desi sincera sa fiu in alte dati am cam uitat la scurt timp de multumire... Ca atunci cind iti merge bine esti tare ocupat si Dumnezeu nu este prea mult pe lista de prioritati...
Astazi "am bucurie ca fintina"... si astazi ma bucur in Domnul si astazi aduc multumiri cu bucurie pentru speranta de viata, pentru copiii mei, pentru calauzire, mila dragoste si indurarea Lui fara margini... Astazi am sa-I multumesc ca El este Domnul si Dumnezeul meu... Am sa fac din ziua de azi o sarbatoare a multumirii... Mai stii? Poate am sa si scriu o cintare noua...
(Postul asta este pentru tine, Deb)
08 January 2014
SA MA SCUTUR...
O idee interesanta
am auzit astazi. Bineinteles ca asa precum orbul cauta si pipaie in jur sa
cunoasca teritoriul pe care paseste, tot asa si eu incerc sa inteleg lumea in
care traiesc si sa ma raportez la ea. Nu de altceva dar o intelegere mai adinca
a mediului in care traim, si a noastra personala ne ajuta sa ocolim unele probleme,
crize, dezastre. Ca nu neaparat vrem sa adaugam vreo durere la viata noastra. Nu-i
asa ca asta este in general felul cum am vrea sa ne programam viata? Fara
dureri, fara probleme, fara neplaceri…sa traim aici ca in Paradis…
Dar sa revin… Ideea
era ca Dumnezeu, sau Domnul Isus apare intotdeauna exact in mijlocul unei crize. Cind Domnul Isus s-a
nascut era o mare criza spirituala in lume ( ca si acuma)…de pilda. Un exemplu
foarte bun ca sa explic gindul ce il am - cind Sadrac Mesac si Abednego au avut probleme
cu regele…Domnul Isus a aparut in mijlocul cuptorului aprins…in mijlocul
flacarilor. Nu a aparut inainte si nici dupa ci exact la momentul crizei. Sint
multe exemple dar asta mi se pare cel mai descriptiv. Asa este si in viata
noastra. Ne rugam de multe ori si cerem sa treaca de la noi vreo ispita, vreun
necaz, vreo problema. Si nu se intimpla nimic decit atunci cind sintem taman in
mijlocul crizei...atunci ne ia de mina…atunci ne aduce izbavire.
Erau evreii
iesiti din Egipt la marginea Marii Rosii. Faraon cu armata lui se apropiau
calari…si valurile marii se ridicau furioase cind Dumnezeu ii spune lui Moise
sa ridice toiagul si sa desparta marea, ca sa treaca copiii lui Israel.
Vaduva din
Sarepta mai avea ulei si faina pentru o singura turta – planuise sa faca turta
si s-o manince cu fiul ei, si apoi sa moara… cind… Dumnezeu il trimite pe Ilie ca
sa o poata hrani pe perioada aceea de foamete.
Nu exista nici
noroc, si nici coincidente in viata noastra. Exista rugaciune si interventie
divina. Exista un plan bine pus la punct facut de Dumnezeu – si in planul Lui,
nimic nu este la intimplare; pina si intirzierea isi are rostul ei…
Un alt gind inrudit
cu criza este durerea. Noi, oamenii, ocolim durerea cu orice chip. Americanii in
special se dopeaza cu atitea pilule, ca unii sint ca o farmacie ambulanta… numai
sa scoata din viata lor si cea mai mica durere. Se pare insa ca proiectul, planul lui Dumnezeu pentru om nu exclude durerea. El
o foloseste cu success de la Adam si Eva incoace… ca o metoda pedagogica. Nu va mai
dau exemple ca daca ne uitam in viata noastra gasim suficiente.
Concluzia mea …pe
ziua de azi este sa ma iau de umeri si sa ma scutur bine de tot pina dau semn de
intelegere ca am priceput ca Dumnezeu este in control (nu numai citeodata - ci
intotdeauna) si ca absolut tot ce mi se
intimpla in viata are si un scop. Criza si durerea ar trebui sa-mi spuna ca
inca sint copilul Lui din moment ce se ocupa de mine … inca mai lucreaza la mine… si nu m-a abandonat …
Rodica Botan
Subscribe to:
Posts (Atom)