BUCURIA OASELOR...

     Astazi era gata, gata sa cad dn nou. M-am impiedicat. Si, dintr-odata m-am gindit ca pe drept, toata vina accidentului meu o poarta picioarele. Mina, saraca, a incercat doar sa ma prinda, sa nu ma zdrobesc chiar de tot, sa nu-mi lovesc capul... Si mi-a sarit mie asa tandara gindindu-ma la Trupul Lui Christos si cum smintelile unor madulare pot fi pricina suferintei pentru alte madulare. Ca se poate, nu?
    V-a trecut vreodata prin minte ca ceva ce faceti gresit, cu sau fara vointa voastra va avea urmari in viata altcuiva? Ori ca sintem un exemplu rau, ori pricini de poticnire, ori,  ori... exemple pot fi suficiente... Numai gindindu-ne la copiii nostri care ne privesc sau ne-au privit adesea neputinciosi , invatind viata sau experimentind-o prin exemplul sau conditiile pe care le-am creat... si este suficient sa ni se ridice parul in cap.
     Cind Biblia zice ca vom da socoteala de toate faptele... oare la ce se refera? Ca socotelile astea vor sta marturie, evidenta ...a neglijentei, slabiciunilor, indiferentei noastre. Cutremurator!...
     Ma gindesc in fiecare zi ca lectiile mele de mina dreapta sint pe sfirsite doar s-o iau de la capat in ziua urmatoare cind altceva imi sare in ochi...
    Vreau acuma sa experimentez si altceva. Cum este vindecarea?... Ca doctorii mi-au adunat cioburile oaselor si le-au pus la loc in forma initiala. Le-au legat cu suruburi si bare de fier dar... vindecarea vine de la Domnul. Doctorii nu vindeca... Domnul vindeca. El poate vindeca orice... Si eu astept si lectia vindecarii...
     "Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura." 
            Psalm 51:8