CHESTII SIMPLE...

    E miezul noptii, ora 12:21. M-am trezit cu o durere ca si cind mi-as fi frint oasele. OOOPS... asta chiar s-a intimplat. Uitasem in somn de realitatile zilei. Mi-am masat eu degetele un pic, dar nici asta n-a potolit urletul tacut... al oaselor. Nu va tot minunati ca exact asa urla oasele rupte... tacut!
    M-am ridicat din pat si m-am dus la baie. Am experimentat eu o chestie recent.... cum ca daca oparesc degetele citeva secunde, durerea aia muta, devine surda pentru alte citeva minute. Asa ca am asteptat sa surzesc muta un pic... Ahhhh... ce bine este sa nu te doara nimic! Chiar si numai pentru scurt timp. Ce binecuvintare!... Uite o binecuvintare pentru care nu multumesc suficient. Cind nu ma doare nimic, nu multumesc Domnului pentru ca nu ma doare. Cind nu mi-e foame, nu-I multumesc ca m-a saturat. Cind nu se balanseaza nimeni pe nervii mei, nu-I multumesc pentru pace... Sint asa de bogata ,si nu aveam habar de bogatiile ce le am in posesie. Asta stare de inconstienta!...
     Cu coltul ochiului ma uit prin usa intredeschisa la computerul din office. Hm... oare ce-i nou pe blog? Si ma duc sa vad. Dau de ultimul comentariu lasat de Cella... si m-apuca un ris! Unul cu plins ca iara trebuie sa imi oparesc degetele ca sa mai experimentez o data starea aia de bine de adineauri... Uite ce zice... "Rodica draga, da chestii asa, mai simple, tu nu stii sa faci?"
      Ce sa-ti spun eu tie Cella?...Oobisnuinta!!! Si iti multumesc pentru vorbele tale pline de duh... ele mi-au inviorat noaptea. Ma duc sa vad daca nu mai gasesc ceva simplu de facut... cum ar fi sa adorm de pilda... Noapte buna!