“Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de
El”…Psalm 31:23-a
Lucrez de zor…astept rapoartele de luni dimineata si incerc
sa organizez cit mai bine tot ce avem de facut in saptamina asta…si din cind in
cind mai deschid Biblia si citesc cite un verset…sau jumate de verset, cum este
in cazul de fata. Si incerc sa ma uit la ce citesc cu ochii proaspeti ai cuiva
care n-a citit niciodata Biblia si citeste ceva pentru prima data. Oare ce imi
spun cuvintele citite?
Zicea pastoral meu ieri ca Biblia nu este ca
si celelalte carti care au tot felul de cuvinte de umplutura- balast…numai asa
ca sa dea forma, volum, greutate cartii. Zicea El ca in Biblie fiecare cuvint a
fost cintarit…si ca fiecare cuvint isi are rostul lui pentru ca explica cu
precizie exact ce Dumnezeu dorea ca noi sa auzim si sa intelegem.
Si din perspectiva asta ma uitam eu la
jumatatea asta de verset si incercam sa-I pricep rostul. Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de El”…Este o treaba grozava
sa fi iubit de catre cineva, nu? Dar iubit…iubit! Nu doar asa din virful buzelor.
Si Domnul iubeste …si cind Domnul iubeste…pai El iubeste pina la moarte…si nu
orice moarte dar a ales-o pe aia de cruce . Urita moarte!
Ce m-a pus pe
mine pe ginduri este urmatorul lucru? Cum poti oare sa nu iubesti pe cineva
care te iubeste asa cum ne-a iubit Domnul? Cum? Voi cari nu vreti sa aveti
nimic de-a face cu El…spuneti-mi mie cum puteti sta nepasatori? Cum?
No comments:
Post a Comment