Mai nou, nu stiu daca e virsta sau ingrijorarile...dar vine ora 2:30 noaptea si nu mai pot dormi. Si ma rog, si ma gindesc "pozitiv" si mai fac planuri ca apoi sa le sterg cum stergeam tabla la scoala...si apoi o iau de la inceput. Mi s-a mai intimplat insa ca m-am ridicat din pat, am scris ceva pe blog, mi-am consumat gindurile si energia asta neinteleasa de miez de noapte si apoi am putut sa dorm.
De data asta nu cred ca e cazul, ca in jumatate de ora trebuie sa ma pregatesc de munca...dar oricum, cred ca am sa scriu ceva, sa ma eliberez de ginduri, sa ma consum un pic de emotii, sa ma desert de intrebari si poate sa capat ori raspunsuri ori un spatiu liber, fara presiune in creierul meu...
Cum stateam in pat si ma mustram singura de starea mea jalnica de miez de noapte, mi-am amintit de o cintare pe care o cintam cu atita foc in tinerete... si cuvintele acestei cintari m-au pus rau pe ginduri...
Ma-ncred in El orice s-ar intimpla
Pe drumul meu sau in viata mea
Fiece-o fi in orice zi
Cerescul Tata m-a calauzi
Ma-ncred in El, El stie soarta mea
Pe stinca sus sau in adinc de va;
Lovit de val ajung la mal
Cerecul Tata m-a calauzi
Ma-ncred in El, chiar si de nu-nteleg
Eu voia lui intotdeaun-aleg
Caci doar asa in slava Sa
Cerescul Tata m-a calauzi
Ma-ncred in El oriunde as fi dus
Chiar in cuptor de foc de as fi pus...
Ca doar asa...in slava Sa...
Si cind am ajuns la cuptor...m-a ars asa la inima; si m-am gindit ca toti anii astia in care cintam cintarea habar n-aveam ce cintam. Dar o cintam cu patima si micile mele necazuri pareau ca sint valurile si cuptorul ...si victorioasa treceam prin ele si ma simteam ca un erou...
Dar intr-o zi au venit valurile...si au venit...si au venit...si inca vin...Si intr-o zi m-am trezit in cuptor...si cineva pune intr-una lemne pe foc. Si in mintea mea l-am vazut pe Sadrac, Mesac si Abednego in cuptorul aprins. Si ce marturie minunata mi-au dat acesti tineri...Ei au fost atit de devotati acestui Dumnezeu al Israelului ca nu le-a pasat nici de amenintari si nici de prospectul flacarilor. Unde au adunat copiii astia tineri atita credinta; dar mai ales cum? Sint geloasa...
Si in tacerea noptii am inceput sa cint aceste versuri si sa ma gindesc mai real la ceea ce cintam. N-am cintat cu voce tare de lene...am cintat doar in capul meu...acolo unde se petrec o gramada de lucruri care ar face mult zgomot daca le-as da voie gindurilor sa aiba voce. Si cintind asa si repetind strofa dupa strofa si refren dupa refren m-am mai linistit cumva; si am mai inteles ceva...ca nu pentru acest pamint este tot efortul si nu pentru acum...ci pentru slava Sa.
Traim pentru noi si pentru ai nostri cind ni se cere sa traim pentru El. Pentru El. Si mi se pare greu, de ce sa nu admit... si mi se pare mult...pentru ca am prea mult EU in mine si nu mai incape in spatiul ala mic care i s-a pus la dispozitie...
Si uite ca la intrebari mai gasesc si raspunsuri...nu neaparat placute, nu neaparat dupa ce cautam. Ca cine ar vrea sa fie mereu prea scurt, prea larg, prea gol, prea plin, prea...Si eu mereu ma aflu prea...
................................
O noua zi incep acum , in citeva minute. O zi deja planuita de Tine, Domnul meu. Stiu ca sint tare de cap si incapatinata...ajuta-ma sa ma las calauzita de Tine prin tot ce ai planuit pentru mine pe ziua de astazi. Si ajuta-ma sa ma incred...asa cum spune cintarea asta pe care am cintat-o o viata intreaga. Fa din ea un adevar in inima mea si o amintire minunata pentru vesnicie. Amin
No comments:
Post a Comment