IN DRICUL NOPTII... PE GINDURI...

...inca o zi lunga s-a sfirsit; cel putin asa sper. In jurnalul asta de betesug, am prins multe zile lungi si pline de crize de tot felul. Afara e placut... un fel de primavara venita mult prea devreme in California. Daca mai sta vremea asa, pomii vor inflori inainte de vreme; n-a plouat aproape deloc anul asta, si apa care trebuia sa ne asigure viata agriculturii in California a scazut anul asta si avem la ora actuala doar 18 % din minimul necesar. Inca nu e criza vizibila, dar ea exista. Si culmea este ca toata lumea vorbeste de seceta, dar nimeni nu se roaga pentru ploaie. Doamne, da-ne un duh de rugaciune, care sa discearna pina si nevoia asta de apa pe care o avem si s-o aducem inaintea Ta. Asa fac copiii tai. Si da o ploaie binecuvintata peste noi!
    Nu numai apa ne lipseste. Ne lipseste intelepciunea la toate nivelele. Astazi eram in cabinetul doctorului si ascultam o discutie intre doi doctori pe coridor. Ziceau dumnealor ca 65 la suta din populatia mexicana are diabet; si ca oamenii nu sint educati cum sa manince, ca le lipsesc informatiile cele mai de baza.
     Ca nici noi, romanii, nu sintem departe... mi-am facut eu socoata in gind. Am emigrat majoritatea dintre noi pentru o piine mai alba. Sa fim sinceri! Daca am avut si pretentii sau intentii religioase, majoritatea am uitat de ele si ne-am complacut intr-un trai bun, si pretentii din ce in ce mai inalte din punct de vedere material. Unii dintre emigranti si-au pierdut copiii... altii s-au pierdut pe ei insisi. O viata mai buna... asa am zis noi cind am plecat din Romania. Oare ce inseamna o viata buna? Sa maninci pina faci diabet? Nu... nu intentionez sa arat pe nimeni cu degetul. Noi, cei care nu avem diabet inca, avem doar organisme mai puternice sau metabolisme mai bune, si asta nu ni se datoreaza noua. Eu una imi amintesc ca in primii ani dupa ce am venit in America n-am mai baut apa deloc, ci numai pepsi sau coke. Si acuma stau sa ma crucesc de asa o prostie...
    Mina mea nu prea vrea sa se vindece asa cum ar trebui, si asta ma face sa am tot felul de ginduri... Imi fac noi socoteli... vad alte fatete ale vietii, pe care n-am putut sau am refuzat sa le vad inainte. Imi dau seama ca, din punct de vedere material, tot ce ai muncit intr-o viata de om poate fi pierdut intr-o clipita. Biblia vorbeste adesea despre datorii si datornici si avertizeaza sa ne platim datoriile cit de repede posibil... si acuma vad de ce... pentru ca nu poti garanta ziua de miine. Dar daca nu mai poti munci?
Nu sint in pozitia de a pierde nimic deocamdata, dar asta numai pentru ca nu m-am aventurat prea sus sau prea departe. Dar daca m-as fi luat dupa cit de multe mofturi am avut si eu? Mereu mai mult, si mai bun, si mai nou?
     Tot ce investim aici, in valuta de aici... eventual se pierde sau in cel mai fericit caz ramine aici, ramine altora care vor sti sau nu, vor fi disciplinati sau nu sa se foloseasca cu succes de investitiile noastre. Ceea ce investim dincolo insa, nu numai ca nu se pierde, dar are o rasplata vesnica. Nu-i mare lucru ce spun, si nici un secret ascuns. Am vazut compatrioti de-ai nostri care au urcat scara pina sus, sus ...la ruina.
     Doamne, da-ne intelepciune sa stim trai frumos si sa facem investitii intelepte pentru trup si pentru suflet. Si, rogu-Te, grabeste vindecarea miinii mele drepte, ca stinga este tare nepriceputa si-mi da mai mult de lucru decit sa ma ajute. Iti multumesc ca mi-ai dat o mina dreapta... ca nu stiu ce m-as fi facut cu doua stingi... Pretuiesc tot ce ai facut pentru mine si promit sa lucrez de-acum incolo cu mai multa rivna pentru lucrurile care isi merita osteneala si mai putin pentru cele trecatoare... Amin!