M-am hotarit sa iau mai putine medicamente de durere noaptea asta. Am niste motive foarte ...sanatoase. Si cum stam asa cu mina atirnata de o chestie de burete cu niste gauri ca si o bucata de cascaval uriasa, ma tot gindeam la ultimele doua saptamini, sau cit o fi trecut de cind ma tot canonesc sa scriu pe blog cu mina stinga...
Cite nu s-au intimplat!... Si poate ca e timpul sa vi le spun. Fiica mea cea mare si nepoata mea se hotarisera sa faca o mica vacanta in California in weekendul lui Martin Luther King, ca sa ne prinda pe mine si Deb intr-o perioada de pauza de la munca. Dar cum eu m-am grabit sa ma arunc pe jos inainte de vreme, ele au schimbat biletele de avion sa vina mai devreme si sa stea cu mine primele zile dupa operatie. Emanuel si Joshua erau cu truckul intr-un transport care aducea marfa tocmai in Modesto. Emanuel se imbolnaveste de ceva ce noi am crezut ca este gripa si Laura rezolva ca lodul de intoarcere sa fie anulat si Emanuel si Josh vin sa stea la mine acasa pina cind Emanuel se face bine. Numai ca la doua zile, adica a doua noapte, trebuie sa chemam ambulanta. Doctorii au zis ca daca mai aminam vreo ora, Emanuel ar fi fost ajuns deja la 'cele tarmuri.
Sint multe detalii ale acestui weekend trecut la care nu pot sa ma gindesc decit a mirare. Unul dintre ele fiind ca asigurarea medicala a lui Emanuel a fost aprobata la ora 12.00 in aceea seara si serviciile medicale vor fi platite de polita de asigurare aprobata cu o ora jumatate inainte de a fi nevoie de ea. Zack vine si el cu tinerii din Portland la Biserica din Sacramento si astfel poate sa fie si el linga ai lui in acest moment dificil...
La spitalele din Modesto, cel putin in noaptea in care l-au dus pe Emanuel, salvarile au stat la rind la Urgenta sa lase pacientii. Toata noaptea aia am auzit masinile salvarilor tiuind pe strazi ca si cind ar fi fost vreo avarie, ceva...
Si ma gindesc acuma... daca nu sint vremile atit de aproape, incit Duhul sa faca tot posibilul sa ne avertizeze sa ne trezim din amorteala, ca vine Domnul si nu sintem inca impacati cu El ...sau unii cu altii... Ma gindesc si eu... ca miine nu trebuie sa ma duc la munca si am vreme de gindit acuma. Nu am sa pot sa ma scuz ca n-am avut timp sa ma gindesc...Pe voi nu va tine nimic treji? Toate problemele rezolvate? Sinteti gata de rapire daca va fi sa fie la noapte? Da... stiu ca sint un pic prea personala...d ar asa am citit sau asa am inteles eu din Biblie... si Biblia este o carte extrem de personala... Oricum... ma gindesc ca or mai fi si altii ca mine care ar trebui sa se arunce pe jos ca sa-si procure ceva timp de gindire. Uneori in necazuri gasim raspunsuri la multe intrebari foarte grele...la care nu am gasi raspuns in conditii obisnuite.
Pe la voi ...nu suna sirenele?
1 comment:
Mda...ar trebui mesajul ta sa ne trezeasca pana nu ne trezeste sunetul sirenelor....
Doamne ajuta-ma sa fiu gata
Post a Comment