SA MA SCUTUR...

    O idee interesanta am auzit astazi. Bineinteles ca asa precum orbul cauta si pipaie in jur sa cunoasca teritoriul pe care paseste, tot asa si eu incerc sa inteleg lumea in care traiesc si sa ma raportez la ea. Nu de altceva dar o intelegere mai adinca a mediului in care traim, si a noastra personala ne ajuta sa ocolim unele probleme, crize, dezastre. Ca nu neaparat vrem sa adaugam vreo durere la viata noastra. Nu-i asa ca asta este in general felul cum am vrea sa ne programam viata? Fara dureri, fara probleme, fara neplaceri…sa traim aici ca in Paradis…

   Dar sa revin… Ideea era ca Dumnezeu, sau Domnul Isus apare intotdeauna exact  in mijlocul unei crize. Cind Domnul Isus s-a nascut era o mare criza spirituala in lume ( ca si acuma)…de pilda. Un exemplu foarte bun ca sa explic gindul ce il am -  cind Sadrac Mesac si Abednego au avut probleme cu regele…Domnul Isus a aparut in mijlocul cuptorului aprins…in mijlocul flacarilor. Nu a aparut inainte si nici dupa ci exact la momentul crizei. Sint multe exemple dar asta mi se pare cel mai descriptiv. Asa este si in viata noastra. Ne rugam de multe ori si cerem sa treaca de la noi vreo ispita, vreun necaz, vreo problema. Si nu se intimpla nimic decit atunci cind sintem taman in mijlocul crizei...atunci ne ia de mina…atunci ne aduce izbavire.  

     Erau evreii iesiti din Egipt la marginea Marii Rosii. Faraon cu armata lui se apropiau calari…si valurile marii se ridicau furioase cind Dumnezeu ii spune lui Moise sa ridice toiagul si sa desparta marea, ca sa treaca copiii lui Israel.

     Vaduva din Sarepta mai avea ulei si faina pentru o singura turta – planuise sa faca turta si s-o manince cu fiul ei, si apoi sa moara… cind… Dumnezeu il trimite pe Ilie ca sa o poata hrani pe perioada aceea de foamete.

     Nu exista nici noroc, si nici coincidente in viata noastra. Exista rugaciune si interventie divina. Exista un plan bine pus la punct facut de Dumnezeu – si in planul Lui, nimic nu este la intimplare; pina si intirzierea isi are rostul ei…

    Un alt gind inrudit cu criza este durerea. Noi, oamenii, ocolim durerea cu orice chip. Americanii in special se dopeaza cu atitea pilule, ca unii sint ca o farmacie ambulanta… numai sa scoata din viata lor si cea mai mica durere. Se pare insa  ca proiectul, planul  lui Dumnezeu pentru om nu exclude durerea. El o foloseste cu success de la Adam si Eva incoace… ca o metoda pedagogica. Nu va mai dau exemple ca daca ne uitam in viata noastra gasim suficiente.

     Concluzia mea …pe ziua de azi este sa ma iau de umeri si sa ma scutur bine de tot pina dau semn de intelegere ca am priceput ca Dumnezeu este in control (nu numai citeodata - ci intotdeauna)  si ca absolut tot ce mi se intimpla in viata are si un scop. Criza si durerea ar trebui sa-mi spuna ca inca sint copilul Lui din moment ce se ocupa de mine …  inca mai lucreaza la mine… si nu m-a abandonat …

Rodica Botan