PLOAIE IN CALIFORNIA...

   

Anul acesta a fost seceta in California. Pentru alte zone ale Americii cantitatea de ploaie care cade in fiecare iarna sau primavara este importanta, dar nu ajunge la importanta pe care o are ploaia pentru California, pentruca griul si porumbul si vegetalele si fructele Americii cresc in majoritate in acest stat.
     In calatoriile mele la copiii mei care locuiesc in Fresno, la doua ore distanta de mine am vazut pe freeway pancarde puse de farmieri in care scriau mare sa poata citi tot natu..."Pray for rain!" ("Rugati-va pentru ploaie!"). De asemenea n-au lipsit aceleasi pancarde sau chiar am vazut borduri electronice cu aceeasi chemare insistenta in fata multor biserici.
     Lipsa ploii nu ar insemna numai lipsa mincarii ci odata cu agricultura care s-ar duce pe "apa simbetei" s-ar fi dus si o multime de joburi. O mare parte din locuitori, mai ales cei de origine latina lucreaza in agricultura.
    Ia ghiciti ce se intimpla acum in California? PLOUA...Este ora 2:50 din noapte si afara picura strasnic ...Dumnezeu a raspuns rugaciunilor acelora care au stiut incotro sa strige. Asa cum in vechime oamenii au strigat la Domnul sa le deschida cerurile si sa le dea ploaie, asa si in timpurile noastre Acelasi Dumnezeu stie cind strigam si poate sa ne raspunda daca este dupa voia Lui si sa deschida cerurile si sa lase sa cada o ploaie binecuvintata peste noi. Sa nu uitam acum sa-I multumim...

    "Frumos este sa laudam pe Domnul, si sa marim Numele Tau, Prea Inalte, sa vestim dimineata bunatatea Ta, si noaptea credinciosia Ta..." Psalm 92:1-2

PRIMAVARA IN GRADINA MEA...

TINERII LA LUCRU...

ZIZANIA...

....Aseara citeam pilda neghinei (Matei 13:24-30) si am avut un gind personal. Sintem in biserica o gramada de boabe...Nu stiu cum este bobul de neghina dar imi inchipui ca trebuie sa fie apropiat de saminta de griu altfel n-ar fi atita confuzie. Am cautat pe google si am gasit aici http://www.slideshare.net/magdamolling/neghina-sauzizania ceva interesant...
Iata ce scrie despre neghina...

...Dupa ce am citit cum arata neghina si cum arata griul copt, mai ales ideea asta..."ea (neghina) poarta o asemanare strinsa cu griu"...pina unde?..."pina la spic". Exact asa cum ne spune si Domnul Isus ca vom fi recunoscuti dupa roade si ca la judecata nu vom putea argumenta decizia Judecatorului.
     Sintem tentati sa numaram tot timpul si sa comparam spicele altora. Ma gindesc sa incep sa-mi numar boabele...sau sa vad in ce pozitie sta spicul. Daca sta prea teapan...ma numesc..."Zizania"...

Pune piatra jos...

     Imaginati-va ca sinteti undeva in mijlocul strazii. Ca ati fost tiriti acolo fara voia voastra, ati fost surprinsi intr-o situatie neplacuta - sau poate cea mai neplacuta situatie a vietii voastre... si ca urmatorul lucru pe care-l asteptati este sa fiti omoriti cu pietre... Imaginati-va ca este perfect legal, ca este "drept" si n-aveti drept de apel vizavi de situatia in care sinteti...
     Si imaginati-va ca in mijlocul acestei multimi de oameni - fiecare cu piatra, pietricica sau bolovanul ales de el... asteptind prima lovitura, auziti aceste cuvinte: "Pune piatra jos!..." pentru ca asta a fost, pe scurt, mesajul Mintuitorului nostru cind le-a facut cunostinta fariseilor cu propria lor constiinta. Si deodata s-a facut liniste ...si ati simtit cum cercul de oameni din jur se destrama... Din cind in cind, zgomotul inabusit al unei pietre care loveste caldarimul... si alta piatra... si iar... si iar... si zgomotele se indeparteaza...
     Apoi tot la fel de bine va puteti imagina ca sinteti in mijlocul strazii, ca ati tirit pe un pacatos acolo, ca sinteti plin de indignare pentru ca l-ati prins pe individ faptuind o nelegiuire, un pacat teribil... Imaginati-va ca asteptati ca cineva sa inceapa aceasta procedura justificata, si in asteptarea momentului stringeti in mina cu putere piatra pe care cu multa chibzuinta ati ales-o de pe marginea drumului pentru exact momentul ce urmeaza... cind deodata auziti o voce calma, in contradictie cu vocile nerabdatoare si acuzatoare de pina atunci - si auziti o chemare la o analiza personala... si implicit auziti vocea constiintei ca va spune: "Pune piatra jos!'...
     ...........................
Oriunde am fi si oricine am fi, ne gasim si regasim zilnic in situatiile de mai sus. Si ce i-a spus Domnul Isus femeii aceleia este un sfat potrivit pentru ambele situatii. Cine are urechi de auzit... sa si traiasca ce aude.

MURMURIND...

     Un cuvint vechi, pe care nu-l auzim prea des astazi... "a murmura". Cum l-am picta oare in vocabularul nostru contemporan? Am zice despre cei care critica tot timpul si pe toata lumea (excluzindu-se pe dinsii) ca murmura? Dar despre cei care vorbesc de rau, poarta vorbe nepotrivite si nedorite dintr-un loc intr-altul? Dar despre noi... cei slabi in credinta, care citim Biblia si zicem ca o credem, dar cind vine vremea sa ne aratam credinciosi Cuvintului... nu sintem pe nicaieri?
     Uite un pasaj din Biblie care m-a facut sa ridic din sprincene astazi... Marcu 6:5-6... "N-a putut sa faca nici o minune acolo, ci doar Si-a pus miinile peste citiva bolnavi si i-a vindecat. Si se mira de necredinta lor."
     Ca de obicei imi spun mie si daca vi se potriveste si voua... atunci "cu placere". Ce mi-au spus mie aceste cuvinte? Ca Dumnezeu vrea de atitea ori sa faca lucrari mari in vietile noastre, dar credinta noastra (sau lipsa credintei) Il impiedica, Il stinjeneste. In versetul 1 al aceluiasi capitol scrie: "Isus a plecat de acolo si S-a dus in patria Lui." Ceea ce imi explica mie ca situatia respectiva - din versetul de mai sus nu se intimpla departe printre straini, ca aceasta necredinta teribila nu facea parte din atributele celor care nu-L cunosteau pe Domnul Isus, ci necredinta era starea de fapt intre cei ai casei, cei care Il cunosteau pe Domnul Isus, si intre care mai facuse minuni... Si transpusa in zilele noastre, situatia este similara, pentru ca nici astazi Domnul Isus nu poate sa-Si faca lucrarea in vietile noastre din cauza necredintei noastre - cei care ne numim copiii Domnului. Ce vreti mai mult? Ce alta explicatie pentru viata saraca (spiritual) pe care o ducem, pentru bolile de care suferim si lipsa "minunilor" din viata noastra?
     Biblia pune o intrebare la un moment dat vorbind despre zilele din urma si venirea Domnului Isus... "dar va gasi El credinta?" ...Si poate momentul este unul potrivit sa ne intrebam si noi fiecare... "Oare la mine...va gasi credinta?"

TUSA MARTA MI-A ATRAS ATENTIA LA POEZIA DE MAI JOS...

..De-i astepta si asteptand intruna,
tu nici o clipa n-ai sa obosesti,
mintit de-ai fi, sa nu slujesti minciuna,
urat de-ai fi, pe nimeni sa urasti;

..De poti visa, dar nu faci pe sihastrul,
De poti gandi, dar nu-ti faci scop din gand,
De poti privi izbanda si dezastrul
drept doi vicleni pe-aceeasi treapta stand.

..De poti privi in tandari spulberarata
lucrarea pentru care te-ai jertfit
si te cobori s-o-nalti mai minunata
chiar cand unealta-n mani ti s-a topit
De poti sa uiti de tot castigul tau
ce-ajuta pe-altii ca un falnic far,
si-ades pierzandu-l, sa incepi din nou
si nimanui sa nu te plangi macar;
De-i folosi si inima si nervii
si fibrele din care-ai fost urzit,
sa te-ncununi ca floarea ierbii,
desi de mult puteai fi vestejit;
De urci mereu si creste-a ta credinta
o mana fiind de-nfrante oseminte
tarate doar de apriga vointa
ce darza-ti porunceste: inainte!

..Atunci, in lung si-n lat cat vantul bate
pamant si cer pe veci ai dobandit;
Atunci te porti ca cel desavarsit;
esti OM, esti cel ce totul poate."

Rudyard Kipling

CE-MI MAI TRECE PRIN CAP...

...Stiu ca nu e biblic sa faci pe fratele tau prost... dar eu in ultima vreme am intilnit atita prostie peste tot, si nu stiu cum sa-i zic, sa nu gresesc; ca daca o numesc altfel, mint. Prostia este... prostie...
     Asa ca ma iertati ca incep pe nota asta. De cind sint acasa in disability... (neputinta... asa se traduce correct, cred eu)... ei bine, de cind sint acasa, incerc sa-mi rezolv unele probleme pe care nu le-am putut rezolva inainte din lipsa de timp. Si asa am ajuns la concluzia ca lumea ori e proasta, ori nebuna, ori... amindoua. Cred ca pamintul se invirte prea  repede si am ametit cu totii. Solomon avea dretate sa spuna ca unde este multa intelepciune este si multa nebunie.
    De doua luni de zile am schimbat compania de internet, TV si telefon, doar sa-mi iau o belea pe cap. Am fost la ei de vreo 4 ori, am telefonat, am vorbit cu diversi angajati... auzi cum tacanesc la clapele computerului si tot nu reusesc sa clarifice o chitanta si sa o explice. Astazi cind mi-au mai cerut 100 de dolari nu stiu pentru ce, le-am spus ca renunt la serviciile lor. In 5 minute mi-au "iertat" socoteala dinainte, n-a mai trebuit sa platesc nimic, si-au cerut si scuze ...si... astept sa vina luna viitoare sa o iau de la capat... ori sa renunt la TV, internet si celular... poate n-ar fi asa de rau.
    La doctor nu e mai bine decit la AT&T. Stau angajatii de la spitale si cabinete medicale cu capul in computer si bat la clape, si poti lesina acolo linga ei. Nu demult, la cel mai mare spital din Modesto, eram la urgenta cu cineva. La un moment dat, unul din cetatenii ce asteptau sa fie luati inauntru s-a ridicat de pe scaun sa mearga la toaleta cred. Era un tip inalt si la fata era alb ca si cind ar fi fost varuit. O transpiratie profunda facea sa-i straluceasca fata in lumina din sala de asteptare. S-a ridicat sus si a cazut cit era de lung, ca un lemn. Buffff!... s-a auzit inabusit zgomotul facut de trupul lui in cadere. Asistenta de la receptie s-a ridicat si s-a uitat peste tejghea... si a durat, nu exagerez, mai bine de 5 minute sa vina ceva personaj medical sa-l ia de acolo. Asta la spital, la sectia URGENTE.
    Imi mai amintesc ca inca cu citiva ani in urma, intr-o seara, eram cu un roman care taiase ceva metal si i-a sarit o schija metalica in ochi. Omul nu stia sa vorbeasca englezeste si am fost rugata sa ma duc sa traduc. Am stat citeva ore in sala de asteptare. Pina la urma ne-au dus inauntru si omul a fost intins pe un pat . O asistenta i-a luat temperatura si tensiunea. A mai scris ceva, a plecat, a venit... au mai trecut vreo doua ore. Dupa 6 ore de asteptare, am avut in sfirsit placerea sa fim vizitati de doi doctori. Eram deja cu capsa pusa. Cind i-am vazut ca vin, i-am intrebat daca au adus si supozitorul. S-au oprit din ce faceau si s-au uitat la mine ca la un om nebun... si atunci m-am explicat.
-Domnilor... sintem aici de 6 ore si omul are o aschie metalica in ochi. Ii vine sa tipe de durere si tot ce i s-a facut pina acuma  a fost sa i se ia temperatura si tensiunea, ca si cind asta ar avea ceva de-a face cu problema omului. M-am gindit ca la cit de ridicole sint serviciile la spitalul dumneavoastra, n-ar fi exclus ca sa-i introduceti un supozitor acuma ca sa-i sara aschia din ochi...
     Doctorii au ris si mi-au spus ca intr-adevar este ridicol, dar ca au un program nou in computere si nu se pot apropia de pacient pina cind nu introduc toata informatia pacientului in computer.
............
Si iacata-ne dragii mei, in secolul XXI, in starea asta jalnica de prostie, cind niste aparate fara inteligenta proprie ne conduc intreaga viata. Nu zic ca tehnologia nu este folositoare, dar am ajuns sa depindem de ea mult prea mult...
    Stind  tot astazi la Banca si asteptindu-mi rindul la ghiseu, o tinara m-a intrebat daca stiu cind vine sfirsitul lumii. I-am spus ca in Biblie scrie ca numai Dumnezeu stie, dar am asigurat-o ca dupa toata nebunia din jur... nu cred ca mai este mult...

...tot felul de vesti rele...si... VESTEA CEA BUNA...

    N-am auzit atitea vesti rele in viata mea. Mi-e si groaza cind suna telefonul... Evit sa ma uit la News... si trec repede peste unele articole care se dau de gol de la inceput ca nu au un sfirsit promitator.
Poate e faptul ca imbatrinesc...
    Cu citiva ani in urma, impreuna cu fratii mei, il tot bateam la cap pe tatal meu sa mearga in vizita in Romania. Ne-a tot respins propunerea si, la un moment dat, mi-a zis ca aproape toti prietenii lui au murit si ca n-are rost sa se duca, fiindca e deprimant.
     Ma intreb daca sintem mai inclinati sa vedem partea rea, grea, intunecata a vietii din cauza virstei sau chiar lumea a intrat intr-o era a raului, a rautatii, a crimelor si ticalosiilor de tot felul... E groaznic cita incarcatura negativa este in jurul nostru, in relatiile dintre oameni, in viata ce se scurge linga noi!
............
     La capatul opus acestei situatii sta o Carte Sfinta, numita "Vestea cea Buna", Biblia. Si noi, fratii mei, de orice nuanta ati fi, care va socotiti copiii Tatalui Ceresc, am fost trimisi sa ducem aceasta "Veste Buna" intregii lumi. Pot astia la TV, si la radio, si in ziare, si pe internet sa faca spume la gura cu toate prostiile care se intimpla pe lumea asta, ca daca noi ne-am face treaba si am duce lumii "Vestea cea Buna", ea poate anihila toata rautatea lumii.
     Pe vremea Domnului Isus n-a fost mai bine decit acum. Nedreptatea era la ea acasa, ca altfel nu ar fi putut sa-L judece pe Domnul nostru - nevinovat, la moarte de cruce. Dar L-au tirit de la Ana la Caiafa, si la Pilat... si L-au chinuit cit au putut - si, cu toate rinduielile corecte ale templului si legile romanilor pe deasupra, au savirsit cea mai mare nedreptate si nelegiuire posibila. Ca si in zilele noastre de altfel - ca doar zilnic in numele legilor se fac nelegiuiri... nu-i asa?
     Nu stiu cit putem afecta lumea din jur ca unii dintre noi sintem tare slabi in credinta - dar mi-am amintit uitindu-ma in jur si incercind sa filtrez toate vestile rele din jurul meu, ca am pe birou, si pe noptiera, si in biblioteca, si pe masuta de cafea "Vestea cea Buna". Si mi-am amintit ca trebuie sa-mi improspatez memoria cu ea.
     Astazi am aflat o veste trista despre o matusa care este bolnava. Dar ea este bolnava in trup numai. Sufletul ei apartine Domnului si orice s-ar intimpla, pe ea o asteapta o sarbatoare necurmata daca trece la Domnul. Mai ieri, alaltaieri o prietena din Tirgu Jiu isi pierdea slujba. Tot lucruri triste... Noi nu sintem insa fara speranta chiar si cind situatia noastra paminteasca nu pare promitatoare. Trebuie doar sa ne amintim ca vestile noastre rele sint rele doar pe jumatate, si doar pentru un timp scurt. Sa nu uitam in aceasta perioada grea ca Domnul a promis ca ne poarta de grija...
     Si trebuie sa ne amintim NEAPARAT ca avem datoria sa le spunem si altora despre "Vestea cea Buna"... acelora care n-au nici o nadejde, acelora pentru care totul este acum si aici...
"El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape. Caci prin El, si unii, si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh."

TAXE...

     Astazi am avut programare sa facem taxele; si eu, si copiii. Am adunat cu atentie fiecare hirtiuta care avea sa raspunda si sa corespunda cerintelor guvernului cu privire la taxele ce le datoram statului. Unde-i lege nu-i tocmeala, si oamenii stiu acest lucru. Si nu de putine ori, dupa ce ai fost stors de taxe tot anul, sfirsesti prin a fi inca dator guvernului. Si guvernul nu se roaga sa-i dai banii - daca nu-i dai, vine si iti ia salariul fara sa te anunte dinainte. Te anunta ...dupa.
     M-am gindit astazi la cite legi exista si cit de complicat e sistemul guvernului si cum se complica inca an de an. Cum schimba legile, ca sa ia tot mai mult din banii pe care ii cistigi. O hotie organizata.
     Noi mai avem o datorie financiara in afara de guvern si inainte de a da guvernului. Este zeciuiala pe care trebuie sa o dam Domnului. Dumnezeu insa nu-Si schimba sistemul, legile si rinduielile. Poruncile Lui sint simple si usor de urmat. Ele au un scop definit, si cine tine aceste porunci nu duce lipsa, nu saraceste, nu este jecmanit... dimpotriva. Dumnezeu nu sta cu batul la spatele nostru si nu trimite pe nimeni sa ne ia zeciuiala cu forta. Si daca exista o forma de guvernare pe lumea asta, El este mai mare decit orice guvern...
..............
     Cindva am invatat ca sistemul de zeciuiala trebuie folosit si cu privire la economii. Am urmat acest sistem si el este eficient si s-a dovedit binevenit atunci cind, dintr-un motiv sau altul, ai o problema financiara, o cheltuiala neplanuita, o boala care te tine acasa neputincios...
     E bine sa invatam sa ne chivernisim bine veniturile, intelegind ca nu totul este al nostru, ca banii nu sint decit un mobil de a ajunge la alte lucruri, ca trebuie sa dam Cezarului ce este al lui (nici nu avem alta alternativa), lui Dumnezeu partea Lui, sa facem binefaceri si pe cit se poate sa nu ne facem datori nimanui.
     Sint confortabila cu toate invataturile astea sanatoase si biblice cu privire la finante. Par simple regulile si logice. Biblia ne invata cum sa ne ocupam de tot ce este sau influenteaza viata noastra chiar si pe pamint. Ne invata sa fim multumitori cu ce avem, si daca avem ce minca si cu ce ne imbraca, sa ne consideram fericiti. Biblia ne spune sa ne adunam averi in cer, unde nu le maninca moliile si rugina. Ne mai spune sa nu ne punem increderea in averi - ca acel bogat care era plin de satisfactie ca si-a umplut toate hambarele, dar n-a avut habar ca in noaptea aia, cind era cel mai satisfacut, a venit moartea si l-a luat...
      De ce spun toate astea? Pentru ca pina pe 15 Aprilie, americanii se streseaza cu taxele. Si e bine sa stim ce si cum in privinta banilor. Oricit am face pe dezinteresatii, traim in lumea asta unde nu putem sa avem un coltuc de piine fara sa intindem moneda sau cardul... M-am straduit sa-mi tin calmul astazi cind am vazut ca Obama a introdus deja in sistem penalizare pentru asigurarea medicala (pentru lipsa ei) pentru anul viitor. Si nu este ieftina penalizarea - dimpotriva. Va fi din ce in ce mai greu si mai stresant sa dam Cezarului ce i se pare ca-i a lui. Ca Cezarul este din ce in ce mai lacom. Sa nu uitam insa de ce datoram Domnului. Cumva... Cel care stie de nevoile noastre Se va ingrijii de ele. A promis, si asa cum nu si-a schimbat poruncile de cind le-a dat pina astazi, asa nu si-a schimbat nici promisiunile. El este Acelasi, ieri si azi si in veci. Amin
   

CUM SA FAC?

     Ieri a trebuit sa iau de la doctor o reteta pentru Deb. M-am dus la cabinetul doctorului si asistenta mi-a dat plicul cu reteta si am iesit din cladire, si m-am indreptat spre masina. Cu coltul ochiului, am vazut o individa... tinara dupa aproximarea mea, in jur de 30 de ani... care se indrepta spre mine. Se tinea cu o mina de falca si in cealalta tinea telefonul. M-a oprit si m-a rugat sa o las sa foloseasca telefonul meu sa sune pe cineva sa o duca acasa, ca nu-i merge telefonul.
-Unde stai?
-Kansas... mi-a raspuns.
M-am uitat contrariata la ea... sintem doar in California.
-Kansas Street... s-a corectat ea.
     Intre timp, am avut timp sa ma uit mai bine la ea... Insarcinata, imbracata intr-un treining negru cu mult par de ciine sau pisica pe el... si in papuci de casa. In minte imi faceam socotelile cum am sa dezinfectez telefonul dupa ce o las sa il foloseasca. Imi spune ceva incurcat despre cine sa o duca, pe cine sa sune... Ma hotarasc... Si daca e o idee rea sa iei pe cineva necunoscut in masina... ma gindesc ca si cu o mina o sa ma descurc daca sare la mine...
-Te duc eu acasa ii zic... si ii arat masina.
Lacrimi de durere ii curg din ochi (o durea gura) si un ris ciudat o napadeste... Ii deschid portiera si ma duc sa-mi pun geanta sub scaunul soferului ...in caz ca... cine stie... ma gindesc eu... sa-mi protejez actele.
Si pornim... si o duc acasa... fara nici un incident...
.............
     Dar... am fost cit pe ce sa refuz sa fac un bine. Kansas Street este aproape de locuinta mea... si nimic nu m-ar fi oprit sa fac un bine decit felul cum era imbracata aceasta femeie... si teama. Si nici teama nu stiu de ce anume ca era sarmana insarcinata bine... Ma  intreb de cite ori am ignorat pe cineva cu lacrimi in ochi... pina acuma. Cite alte oportunitati de a face un bine cuiva am ratat. Nici n-am intrebat-o cum o cheama macar. O durea gura, ca i se scosese un dinte sau ceva... icnea mereu de durere...

     Acuma stind si gindindu-ma la trebusoara asta mi-am amintit ca noi trebuie sa fim cei care hranesc flaminzii lumii. Domnul Isus a fost Piinea vietii. El S-a frint pentru noi. Noi sintem asa niste pitute faine, dar uscate beton... ca nici cateii nu le maninca. Ca sa-i putem hrani pe cei flaminzi, ar trebui sa ne fringem... si asta nu vrem.
     M-am uitat cu greata la imbracamintea acestei femei... atita par de pisica sau ce-o fi fost pe hainele ei. In timp ce conduceam masina, ma gindeam cum poate sa traiasca asa. Sau cum pleaca cineva la doctor in papucii de casa... sau alte ginduri la fel de nepotrivite cu gestul pe care-l faceam. Nu stiu daca fapta mea a fost privita de Domnul ca o fapta buna... ca desi am pus efortul si mi-am sacrificat din timpul meu... jertfa cea mai mare a fost sa stau linga femeia asta cu par de pisica pe haine timp de 20 de minute cit a durat calatoria. Si nu m-am gindit deloc frumos...
     Mi-am amintit de Samariteanul milostiv. Oare ce sentimente personale o fi avut atunci cind s-a aplecat sa il ridice pe cel cazut intre tilhari. Nu i-a fost frica? Dar sila? Omul o fi fost murdar si plin de singe... cine stie?
     Ma gindesc citeodata cum mereu vrem sa schimbam lumea (si Doamne cit e de urita si intr-adevar ar trebui schimbata), dar... de ce nu ne straduim sa ne schimbam noi mai intii? Cum sa fac sa schimb felul cum ma raportez la oameni... cum sa fac sa vad in fiecare om frumusetea pe care a pus-o Dumnezeu in el, si nu faptul ca e murdar pe haine si n-are pantofi din piele de crocodil in picioare? Cu toata educatia si critica ce mi-o fac zilnic, nu ma pot dezbara de felul primitiv de a vedea lucrurile dinspre dinafara inauntru si nu invers. Cum sa fac sa ma uit la oameni cu dragostea Lui Christos? Cum?

primavara...

REGRET...TOATE REGRETELE

     Am citit ceva foarte semnificativ... foarte important pentru viata oricarui credincios. Pentru mine, in mod special, a fost o revelatie - dat fiind faptul ca adesea ma confrunt cu subiectul despre care am sa va povestesc mai jos.... si subiectul este... regretul. Cit de bine ar fi daca nu am avea in viata momente de disperare, momente de regret?! Dar ...orice credincios sincer va trebui sa recunoasca ca nu traieste o viata perfecta - chiar daca vrea si chiar daca se straduieste; ca undeva, cindva pe parcursul vietii, inevitabilul precis s-a intimplat.
   

Cite regrete n-o fi avut si Apostolul Pavel (Saul), care a ingrijit de hainele celor ce-l omorau pe Stefan, primul martir crestin?... Sa intelegem insa ca episodul acela a fost inainte de a se intilni el cu Domnul Isus - ceea ce face situatia un pic diferita.
     Dar... sa ne uitam la ucenicii Domnului Isus, cei care frinsesera piinea cu El timp de 3 ani. Sa-i vedem pe ei adormiti in Gradina Ghetsimani, chiar daca Domnul Isus i-a rugat in mod repetat sa vegheze cu El in acele clipe grele. Capitolul 26 din Matei ne picteaza acest tablou sinistru. Ucenicii nu au fost pe faza, nu au fost atenti si simtitori la nevoia pe care Insusi Fiul Lui Dumnezeu a avut-o in acele momente grele - nevoie de rugaciune, de veghere, de companie.
     Parca vad cit le-o fi parut de rau dupa ce toate evenimentele s-au perindat si au inteles ca o singura data ar fi putut sa faca si ei ceva pentru Invatatorul lor... si au pierdut ocazia.
     De cite ori in viata n-am trecut si noi pe acolo? De cite ori n-am avut sansa sa lasam ca lumina Lui sa treaca prin noi si sa lumineze pe cineva?... Dar pentru asta ar fi trebuit sa ne punem la dispozitia Lui si sa devenim transparenti. De cite ori flamindul a plecat mai flamind de la usa noastra si insetatul a plecat cu gura si mai uscata de sete?... De cite ori n-am avut urechi sa ascultam necazurile celor ce nu aveau cui sa le spuna sau n-am avut o mina - (macar stinga, daca dreapta nu functioneaza bine), sa mingaiem o frunte necajita?...
..............
    Si daca ne-am uita in urma la viata noastra si ne-am analiza corect si onest - imposibil sa nu ne intristam. Fiecare avem colectia noastra personala de regrete. Dar Dumnezeu stie ca sintem facuti din tarina... si daca ne uitam bine la capitolul 26, sub titlul "Ghetsimani" din Matei, o sa fim placut surprinsi de felul in care Domnul Isus aduce acea situatie grozav de regretabila la o concluzie pozitiva... Domnul Isus vine in final si le spune ucenicilor adormiti... "Dormiti de acum si odihniti-va"... si un pic mai tirziu... "Sculati-va, haidem sa mergem"...
    Pentru mine, finalul acestei intimplari imi spune ca Domnul intelege ca sintem limitati, accepta scadintele noastre, si oboseala, si neputinta noastra, si cu gingasie ne atrage atentia de la greselile din trecut spre posibilitatile din viitor... "Sculati-va si haideti sa mergem..." Cu alte cuvinte... vor mai fi si alte situatii in viitor de vegheat, de lucrat, de luptat. In alta parte, Cuvintul ne spune..."Uitind" ce este in urma, sa ne uitam tinta... la ceea ce ne sta in fata!" Cita usurare gasim in Cuvintul Lui! Cita speranta!...
Si fiecare zi poate fi ca o pinza proaspata pe care putem sa pictam minunatiile pe care Domnul ni le asaza in fata... ca un portativ nou pe care putem anina notele unui nou cintec... spre slava Lui...

MULTUMIRI COLEGILOR...

   

Am primit un cos cu fructe de la cei cu care lucrez... Semn ca n-au uitat de mine... Sint induiosata, placut impresionata, multumitoare... 
Thank you, guys...

.................................................

Offffff!.....ce poate face o alunecare!...

Bineinteles ca ma gindesc la tot felul de "alte" alunecari din viata. O vorba "scapata" fara rost... un gind "alunecat", care s-a transformat intr-o vorba "alunecoasa", si apoi intr-o fapta "alunecata"...

Si consecintele se corecteaza asa de greu... sau nu mai pot fi corectate. Cunoastem noi cazuri... suficient sa ne uitam fiecare in viata noastra - nu e necesar sa ne uitam intr-a altcuiva...

Stiam cind eram mica o cintare care merge foarte bine la subiectul asta...




Ai de grija gura mica ce vorbesti.

Refren:
Caci Parintele din cer te priveste neincetat,
Ai de grija gura mica ce vorbesti.

Ai de grija mina mica ce lucrezi.

Ai de grija piciorus unde pasesti.

Ai de grija inimioara ce iubesti.

EL STIE... DE CE AVEM TREBUINTA...

     Matei 6:32..."...Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele."

     Un vizitator la o scoala de copii surzi scria pe tabla niste intrebari pentru copiii surzi din clasa respectiva. Si la un moment dat a scris urmatoarea intrebare...
-De ce m-a facut pe mine Dumnezeu capabil sa aud si sa vorbesc, si pe voi nu...?
     Intrebarea i-a socat pe majoritatea copiilor din clasa... stateau ca paralizati in banca si fiecare se gindea la intrebarea asta simpla, dar care atirna cu atita greutate in inimile lor... "De ce?"
     O fetita s-a ridicat insa si, cu buzele tremurinde si cu lacrimi in ochi, s-a dus la tabla si a luat creta... apoi a scris versetul de mai sus din Evanghelia dupa Matei...
..........................
     M-am chinuit si eu cu intrebarea asta nu numai acum cind mi-am rupt mina... dar mereu pe parcursul vietii cind mi s-a intimplat mie sau celor dragi mie ceva iesit din comun... ceva dureros, o pierdere, un necaz, ceva ce a schimbat cursul vietii de pina atunci.
     Unele lucruri nu le putem intelege decit in perspectiva care ne-o da trecutul. Si la ce ma gindesc?... Ma gindesc la faptul ca uitindu-ma in urma inteleg si vad clar de cite ori un necaz, un neajuns, o neimplinire care mi-au pricinuit suparare pe moment s-au dovedit a fi de fapt o binecuvintare pentru viitor.
     Un exemplu simplu a fost cind copiii mei au vrut acum citiva ani sa cumpere o casa. Erau asa de entuziasmati de casa respectiva ...dar au cerut ca pretul sa fie redus cu vreo 10 mii, ca nu-si puteau permite pretul cerut - proprietarul insa a refuzat. Au fost foarte mihniti ca n-au reusit sa cumpere casa respectiva... dar numai la citeva luni, preturile la case au scazut atit de mult, incit daca ar fi cumparat acea casa ar fi fost intr-o teribila situatie cind ar fi platit dublu pretul casei. Uitindu-se in urma, au zis: "Ce binecuvintare ca nu am primit reducerea!"... Dar atunci, pe moment, n-au gindit asa... nici ei, si nici eu.
      Mare lucru credinta!... Mare lucru increderea in Dumnezeu! Si ce avem de pierdut? Absolut nimic, ca si asa nu putem adauga sau scadea nimic la viata. Ma voi mingaia astazi cu versetul de mai sus. Nu inteleg cum... dar Cuvintul imi spune ca Tatal meu stie ca aveam nevoie sa-mi rup mina la inceputul acestui an. Pot oare sa respect hotarirea Lui si sa cred ca El stie mai bine decit mine de ce anume am nevoie?

Ma bat niste ginduri...

   

(In poza... ninge in California; ninge cu petale de flori.)

     Timp de odihna... Ceva ce n-am avut niciodata in masura suficienta. Si ce mult imi doream sa am timp sa ma odihnesc sau sa fac atitea lucruri de care nu aveam niciodata timp. Acuma, de cind mi-am rupt mina... am timp suficient. Dar... nu stiu ce s-a intimplat ca pina si de lucrurile de care m-as putea ocupa nu-mi mai vine sa ma ocup.
     Nu stiu exact ce am...s au ce n-am. Ispiratia de-a scrie imi lipseste cu desavirsire... dar si alte lucruri imi lipsesc. As putea citi... dar nu pot sa stau cu ochii pe o carte sa citesc mai mult decit o pagina - daca si atit. Parca as cauta ceva si nu gasesc... parca astept ceva ce nu vine.
     Ma uit in urma la cite lucruri am facut si ma minunez cite am inghemuit in 24 de ore. Servici, gospodarie, copii cu activitati, biserica, gradina, prieteni... viata... Si uite ca acuma am timp si nu mi se leaga nimic de ...mina stinga. Precis asta e de vina... stinga...
     Exista un timp pentru fiecare lucru si pentru fiecare virsta. Si vrem, nu vrem trebuie sa ne acomodam. Asa cum trebuie sa ne acomodam cu un anumit comportament, imbracaminte... si chiar si mincare. Ca sistemul digestiv ne anunta ca nu mai vrea, ca nu mai tolereaza, ca nu mai accepta anumite mincaruri. Si ceea ce este de dorit este sa acceptam schimbarile din viata ... "Unii dintre noi"... imbatrinim...si s-ar cere sa facem acest lucru cu multa gratie.
     Cum... oare? Ca si gratia asta trebuie sa o ai ca sa te poti afisa cu ea... iar mie imi vin lucrurile sa le fac si sa le zic mai mult asa... hodoronc-tronc. Nu neaparat vreau sa fiu uricioasa ca imi imaginez ca daca sint si batrina, si uricioasa, si fara mina dreapta... n-o sa prea vrea nimeni sa-mi stea pe aproape. Dar nu poate iesi din om decit ce-i inauntru... si tare mi-e frica de ce iese...
    Ok... mai in gluma, mai in serios, lucrurile stau pe-acolo pe undeva. Nu stiu cit am sa pot sa mai scriu... pentru ca daca nu am ceva bun de dat, mai bine tin depresiile si rautatile pentru mine. M-au sunat colegii si mai ales unul dintre ei m-a amenintat ca vine cu sotia lui sa-mi aduca de mincare. I-am explicat ca am mincare in frigider si nu vreau sa faca risipa. M-au sunat de la biserica. A trebuit sa le explic acelasi lucru. Oamenii imi spun ca trebuie sa inveti in viata si sa primesti, nu numai sa dai ... si pe undeva asta este o lectie de umilinta pe care trebuie s-o invat. Lectia, sint de accord, trebuie invatata, dar as prefera sa nu trebuiasca sa primesc, sa gasesc o scuza sa nu accept gesturile astea pline de bunatate si de intentii bune. O fi si asta o forma de mindrie de care trebuie sa ma dezbar... Cred ca este.
     Stau aici in fata computerului cu ochii incrucisati - atit sint de confuza. Astept ca doctorul sa-mi spuna cind am operatia urmatoare la mina. La urma urmei, nu am ceva grav, nu e cancer sau o boala terminala. Dar e mina mea... si, Doamne, greu mai este sa nu poti folosi mina dreapta! Parca am pierdut odata cu folosinta miinii si gustul de viata, si directia, si scopurile, si planurile de viitor, si multe alte lucruri care nu s-ar parea ca au legatura cu mina.
     Poate... poate ar fi timpul sa aud de la voi, cei care mai aveti mina dreapta si inca functioneaza bine... ce trebuie sa fac? Cu ce sa ma ocup? Cum sa gindesc? Puneti-va voi in locul meu si spuneti-mi ce ati face voi cu timpul asta? Nimic din ce ni se intimpla nu este ...la intimplare. Citi ani a stat Moise in pustie pina a avut incidentul cu rugul de foc? Nu cred ca pustia in care a stat Moise a fost mai putin interesanta sau mai plina de evenimente decit viata mea in perioada asta. Ori m-am obisnuit ca fiecare zi sa fie plina ochi cu evenimente ...si asta este adevarat. Poate am pierdut notiunea de odihna si nu mai stiu nici cum sa ma odihnesc. Si asta iarasi este adevarat. Aproape ca ma simt vinovata ca dorm atita, ca stau si fara treaba. De fapt din ce ma gindesc mai mult, dintr-aia cred ca asta este problema... nu stiu sa ma odihnesc. Am uitat ca Dumnezeu a programat si odihna pentru om. Iar pe mine poate ca nu m-ar fi putut opri sa gust ce este odihna daca nu mi-ar fi luat - sper ca numai pentru o vreme - folosinta miinii drepte...
Multe ginduri ma mai bat zilele astea... voi, prietenii mei virtuali... voi ce ziceti?

repetenta la subiectul "credinta"

     Aseara citeam in Matei 21:21-22...

"Drept raspuns Isus le-a zis:" Adevarat va spun ca, daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut smochinului acestuia; ci chiar daca ati zice muntelui acestuia:"Ridica-te de aici, si arunca-te in mare," se va face. Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi."
     ....................
     Sint unul dintre acei copii mici si slabi ai Domnului care se tiraie in urma turmei. Invat aceleasi lectii iarasi si iarasi, si parca nu se prinde mai nimica de mine... sau chiar daca s-a prins, nu sta mult. Am atita nevoie de credinta in zilele astea... Deb zace bolnava de o saptamina. Un parazit al sistemului digestiv acuma... ca si cind nu avea destule de dus si asa. Eu astept o alta operatie la mina, si ma uit cu mila la taietura care se vindeca si imi imaginez ca o sa taie iara pe acolo... si ma... induiosez... "saraca Rodica"!!!
     Citind aseara aceste versete m-am mai lamurit inca o data de ce trebuie sa citesc mereu, mereu Biblia... mereu, mereu aceleasi cuvinte... pentru ca invat ceva nou de fiecare data si... aseara mi-am adaugat ceva la lectia despre credinta. Domnul Isus spune nu numai ca avem nevoie de credinta, dar spune ca trebuie sa nu ne indoim. Si ca sa inteleg care-i una si care-i cealalata m-am gindit la Petru si la umblarea pe ape. A avut Petru credinta si s-a pornit. (Pornitu-m-am si eu de multe ori... ca o duc bine cu porneala)... Dar dupa citiva pasi pe ape, Petru se scufunda. Si aici am eu probleme... si de aia sint mereu "plouata" si ma scufund...
     Ce n-as da sa nu ma indoiesc!... Petru s-a indoit cind si-a luat ochii de la Isus. Pentru ca atunci s-a uitat la valuri, si stiinta, si logica omeneasca au luat locul tintei initiale. Si logica mea omeneasca imi spune ca anumite lucruri nu se pot realiza. Ca si lui Petru. Nu este logic sa umbli pe ape... si nu este logic sa fim vindecati de Dumnezeu cind medicina si medicamentele nu pot s-o faca, sau sa ni se rezolve anumite probleme care sint iesite din perspectiva omeneasca.
     Pai tocmai pentru cele nerezolvabile avem nevoie de credinta si ...sa nu ne indoim. Si in ultima vreme se tin problemele fara rezolvare scai de mine. Am mai auzit si pe altii care se pling de asta. Asa ca... inapoi la Cart!. Ce spune Domnul Isus? Credinta si sa nu ne indoim. Si acum la practica... si sa auzim numai de bine.

AVOCATUL...

De un Valentine Day, la un oficiu de posta Roger a observat un om de virsta mijlocie, scurt si chel cu un brat plin de plicuri in forma de inima. Si lipea pe fiecare plic cite un timbru in forma de inima si apoi le spreia cu parfum. Nemaiputind de curios, Roger s-a apropiat de el si l-a intrebat: ce face?! Pe fata omului a aparut un zimbet larg…si ochii i-au sclipit in cap de bucurie…
-Trimit 5000 de felicitari de Valentine Day pe care le-am semnat “ghiceste cine?”…Roger s-a uitat confuz la el…Asa ca omul a continuat…
-Vezi domnul meu…eu sint avocat de meserie - specialitatea, divorturi…

TU TE AGITI?

     In engleza, se numeste "anxiety". Noi, romanii de pe-aci, din America, i-am zis "anxietate", dar nu stiu exact cum i se zice in romana. Poate agitatie. Stiu doar atit: ca starea asta cu un nume atit de elegant m-a chinuit toata viata. In momentele cele mai dificile ale vietii apare si iti fura orice sansa de a ramane rational.

     Spiritual vorbind, trebuie sa fie simptomul unei credinte slabe. Motivele mai pot fi de ordin genetic (mostenite de la parinti), chimicale, stres, reactionam la elemente din trecut sau punem o presiune prea mare pe noi (ne-am inhamat cumva la mai mult decit putem duce). Din aceste motive creierul nostrum (partea primitiva din el) reactioneaza.

     Nu va asteptati sa vorbesc stiintific. Am aflat insa citeva amanunte care ne pot fi de folos in momente dificile, cind devenim peste masura de agitati, si m-am gindit ca poate vor folosi cuiva.

     Am sa va enumar citeva situatii si ce puteti face, ca sa iesiti mai usor din starea agitata in care sinteti: de fapt starea de agitatie este un proces normal, un raspuns dat mintii care reactioneaza cu comenzi date corpului tau pentru ca se simte atacat de ceva…

   Cind aveti palpitatii (cind inima bate mult mai repede decit trebuie), inima pompeaza prea mult singe in muschii destinati sa fie muschi de bataie… inima bate mai repede, ca sa duca singele la muschi, iar muschii se contracta, pentru ca se pregatesc de bataie sau sa o ia la fuga. Atunci respiri mai des (ca sa dai mai mult oxigen muschilor), si muschii se tensioneaza (de fuga sau bataie)… muschii de la piept sint in stare de lipsa de confort si ai sentimentul ca te sufoci, pentru ca inspiri mai mult oxigen decit le trebuie muschilor. Incepi sa te incalzesti - pentru ca singele se misca repede, ca sa ajunga la muschi, iar pupilele ti se maresc …ca sa mareasca aria de vizibilitate, ca sa nu fii luat de dusman prin surprindere. Dar aceste lucruri (mai mult singe oxigenat si marirea pupilelor) iti vor da o stare de lesin, ameteli si instabilitate pe picioare. Pentru toate aceste simptome, daca este posibil, baga-te sub un dus sau pune-ti picioarele sus. Daca esti undeva in public si nu ai aceste conditii, imbratiseaza-te… pentru scurt timp… cu miinile incrucisate pe piept, si stai asa o vreme, pina cind muschii nu mai au incotro si se relaxeaza. (Imi da de gindit ca de aia cind copiii sint mici si le este frica de ceva, ii putem linisti usor daca ii imbratisam…)

     Uite alte simptome si cauzele lor – americanii zic ca au “fluturi in stomac”, dar este simtamintul acela ca iti vine greata si poate chiar incepe o scurta diaree… pentru ca singele s-a dus la muschii de bataie, si sistemul digestiv nu mai este intretinut cum trebuie. Ai un nod in git, ti se usca gitul, gura si simti ca nu mai poti sa inghiti… pentru ca organismul se pregateste de lupta, nu de a inghiti. Tremur necontrolat – pentru ca, desi muschii sint contractati, nu sint folositi; transpiri – ca sa nu te incalzesti prea tare daca trebuie sa te bati sau sa fugi… ai un sentiment de agitatie, ca trebuie sa faci, sa incepi ceva, si nu stii ce - pentru ca corpul este pregatit de actiune si nu stie ce sa actioneze, ce sa faca - pentru ca nu vede dusmanul in fata lui. 

     Uneori nu poti sa dormi, ori sa te concentrezi - din acelasi motiv – din cauza pericolului in care se crede mintea ta, si creierul sta alert. Este indicat pentru aceste simptome ceaiul de menta si sa incepi sa mergi, sa te plimbi - sau sa stringi in mina acele mingi mici care isi schimba forma - numite “stress balls”. Eu mi-am amintit de copiii din orfelinatele romanesti de dupa perioada ceausista, care se leganau. Banuiesc ca din aceleasi motive o faceau, ca undeva, din instinct, organismul a invatat ca daca procedeaza asa, mintea se linisteste. Deci mersul, dusul, picioarele proptite sus, stress balls… pina cind constientizam faptul ca alarma este falsa si ne putem relaxa.

    Am aici niste pamflete din care spicuiesc si eu ideile astea – si pentru ca imi sint cunoscute simptomele foarte bine, m-am gindit ca poate va sint de folos sa invatam ceva despre starea asta de agitatie - un musafir nepoftit care tot mai des bate la usa noastra. Toate amanuntele astea sint din perspectiva si observatiile oamenilor de stiinta. Daca adaugam la toate aceste lucruri rugaciunea… si cintarea, n-o sa va vina sa credeti rezultatele.

     A fost o perioada din viata mea, dupa accidentul pe care l-am avut (electrocutare la 12.000V- ma repet informativ doar pentru cei care cititi pentru prima data ceva scris de mine) cind nu puteam sa dorm noaptea. Cum inchideam ochii, cum incepeam sa visez accidentul – si incepea cu o bubuitura pe care eu nu mi-o amintesc (explozia), dar care creierul a inregistrat-o. Si apoi visam ca n-am aer, ca ma sufoc, visam ca visez ca mor din lipsa de aer… si voiam sa ma trezesc... vedeam flacarile exploziei cum ma inconjurau… un adevarat chin. Intr-o noapte, m-am trezit din nou uda de transpiratie si tremurind ingrozita de "vedeniile mele nocturne" si  am deschis caietul meu de cintari, pe care il aveam din tinerete. si am inceput incet, pe soptite, sa cint. In jumatate de ora am reusit sa ma linistesc si sa pot dormi. Si asa am invatat cum si ce sa fac... uneori citeam din Psalmi…

     Mare putere are rugaciunea! Si a noastra si a altora pentru noi. Am experimentat-o in ambele feluri. Asa ca daca stiti pe cineva cu aceste simptome, nu il luati in ris si nu considerati ca este ceva trecator- sint oameni, care nestiind ce sa faca si nefiind conectati din punct de vedere  spiritual la cer, nu pot trece peste aceste momente si unii chiar se sinucid.

     Daca esti un necredincios - sau chiar daca crezi in Domnul Isus si nu stii cum sa te rogi… asculta ce-ti spun si experimenteaza. Rugaciunea este unul dintre cele mai simple acte - si multumim Tatalui care primeste rugaciunile si Fiului Sau, Isus Christos, care ne-a invatat cum sa ne rugam si care ne-a inlesnit transportul acestor rugaciuni catre Tatal, inlaturind orice bariera dintre noi si Dumnezeu prin singele care L-a varsat pentru a ne impaca cu Dumnezeu. Rugati-va ca unui Tata, ca unui prieten, ca unui Salvator. Marturisiti-va pacatele, pentru ca El poate si vrea sa vi le ierte, si apoi spuneti-I Lui tot ce va apasa… Biblia spune sa “aruncam asupra Lui toate ingrijorarile noastre”. Starile de teama, de agitatie vor mai veni… dar vor si pleca, fiindca starea asta este temporara… Domnul sa aiba mila de noi pina cind vom ajunge in Imparatia Lui, unde nu ne va mai fi teama de absolut nimic… ca nimic rau nu va mai veni asupra noastra.

STINGA DESPRE ...DREAPTA...

     Am fost astazi la doctor. Mi s-a mai vindecat mina... si ma bucuram sa nu o mai vad umflata si inflamata. Dar... saptamina viitoare urmeaza o alta operatie... pe aceeasi taietura. Trebuie sa-mi scoata tija si cele 5 suruburi si sa curete locul de scar tissue crescut aiurea. Doctorul spera ca asta ma va ajuta sa-mi misc degetele si sa pot inchide pumnul, sa pot apuca cu mina dreapta... sa o pot folosi din nou - ca acum nu pot.
     M-a apucat bineinteles jalea. Ca uitindu-ma doar la moment si doar la situatie nu pot sa vad mai mult decit durere si deznadejde. Bineinteles ca ma vineaza, si ma oboseste, si ma obsedeaza gindul... "dar daca"... Dar daca n-am sa mai pot sa-mi folosesc mina, ca sa ma pot reintoarce la lucru? Dar daca?
     Ca fiecare dintre noi, dintre voi... am si eu planuri. Dar daca planurile mele asa simple si decente cum sint... nu se vor implinii? Dar datoriile? Chiar asa modeste cum sint... sint datorii care trebuie platite. Dar... vacantele in Europa sau mai stiu eu pe unde visam sa ajung?
     Ma doare mai tare mina... sau gindul ca planurile mi se risipesc? Cum am sa-mi mai ajut copiii? Cum o s-o scot la capat?
     Trebuie sa marturisesc ca omul din mine se ingrijoreaza de toate astea. Dar tot la fel trebuie sa recunosc ca ceea ce am invatat, ceea ce am experimentat in ani, traind din mila Domnului in momente de grea cumpana... ma ajuta sa nu disper. Chiar daca gindurile negre se gramadesc deasupra capului meu... eu stiu ca Dumnezeu mi-a purtat de grija atunci cind am venit din Romania cu o valiza si un copil de mina, fara sa stiu sa vorbesc si fara sa am vreo profesie lucrativa. De ce m-as speria acuma, cind am baut apa in desert, cind am trait momente de izbinda cu El...???
    Eu nu stiu cum o sa fie viata mea mai departe - dar vreau sa fac o marturisire publica, pentru cei care nu cred in Dumnezeu. Eu cred ca Dumnezeul meu este viu - eu cred ca ma iubeste, desi n-am absolut niciun merit - eu cred ca-mi va ajuta sa ma descurc, indiferent daca imi va repara sau nu mina. Si am sa continui sa scriu pe blog doar ca sa aveti privilegiul sa Il cunoateti si voi pe Tatal meu ceresc. Nu va prezint credinta mea, sau vrednicia mea, sau destoinicia mea, ca nu le am. Ba v-am prezentat adesea slabiciunile mele - si chiar mai mult decit era necesar. Toate insa cu dorinta sa va cistig increderea sa vedeti de unde vin, sa intelegeti ca n-am nici un motiv personal sa-i dau lui Dumnezeu credit - El n-are nevoie de creditul meu. Vreau sa intelegeti, cei care sinteti ca si mine si aveti un trecut pestrit, ca Domnul Isus a venit sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut. Nu faptele noastre bune ne duc in cer, desi faptele bune sint de dorit. Cu ele, Il putem bucura pe Tata. Singele Lui pretios ne spala si ne face vrednici de eternitate in Imparatia Lui.
    Asa ca... va mai scriu... asa cum pot... cu stinga. Am sa va mai spun ce face dreapta... daca Domnul imi da zile, si energie, si curaj sa scriu, asa cum mi-a dat astazi. Si am sa va spun ce lucruri minunate va face El in viata mea...

LEACURI DE PACALIT IARNA...

Leacuri de pacalit iarna (un e-mail voiajor s-a oprit pe aici cu acetse informatii folositoare...multumiri celui care l-a scris...din nefericire - necunoscut de mine)

Costa mai nimic si va fac rezistenti, frumosi, veseli si sanatosi. Sunt retetele cele mai eficace pentru zilele reci. Va prezentam proceduri naturale,remedii cu plante si alimente, sugestii si mici secrete, precum si un grafic pentru raceala, care sa va faca bine in 6 zile

I. Intaritoare pentru imunitate
Transpiratii la baia de aburi Pe vremuri, mai fiecare oras romanesc avea o baie comuna de aburi, loc de intalnire saptamanala, mai cu seama pentru barbati. Fara explicatii stiintifice, ei simteau ca, mai ales iarna, caldura umeda le face bine la sanatate. Un adevar confirmat astazi de stiinta: temperaturile ridicate nu activeaza doar circulatia, ci in acelasi timp stimuleaza si formarea de celule imunitare. Excitatia produsa de aerul fierbinte pe mucoase ajuta mai ales la respingerea virusilor racelii. Cand mucoasele sunt puternic irigate cu sange, virusii nu se pot fixa pe ele atat de usor.

Domnia papucilor
Cat stati acasa, incaltati-va neaparat cu papuci caldurosi. Picioarele reci declanseaza guturaiul, afirma cativa cercetatori britanici de la „Common Cold Center“, de pe langa Universitatea Cardiff. In cadrul studiului lor, participantii care faceau bai reci la picioare contractau de doua-trei ori mai frecvent o viroza decat restul subiectilor. Explicatia este urmatoarea: scaderea temperaturii blocheaza activitatea leucocitelor, care combat virusii.

Traiasca iaurtul! Produsele lactate naturale, nepasteurizate, cu bacterii probiotice, intaresc „politia intestinala“, cu care corpul se apara singur impotriva germenilor patogeni. Iaurtul creste proprietatea anumitor celule de a digera microbi si ajuta la formarea de celule imunitare. Cu o conditie: sa fie consumat zilnic. Este important sa folositi mereu acelasi tip de iaurt (kefir, lapte acru), intrucat producatorii intrebuinteaza culturi bacteriene diferite.

Kiwi si mango
Pentru combaterea infectiilor, corpul nostru consuma cantitati mari de zinc si vitamina C. De aceea, in cursul iernii, este necesar sa-i aprovizionam regulat depozitele.. Kiwi contine foarte multa vitamina C. Mango ne pune la dispozitie zincul. Va propunem o masura profilactica absolut delicioasa: taiati in bucati mici un mango si doua kiwi si zdrobiti-le pana obtineti o crema pufoasa. La sfarsit o puteti indulci cu putina miere.

Paine cu usturoi
O capatana de usturoi ne apara, cu adevarat, de infectiile gripale? Pana ce oamenii de stiinta vor ajunge la un consens, cercetatorii britanici au descoperit ca fanii usturoiului sufera mai rar de tuse si guturai. Iar daca se imbolnavesc totusi, raceala lor trece cu trei zile si jumatate mai repede decat a celorlalti. Pentru a preveni imbolnavirea, e nevoie sa mancati usturoi zi de zi, minimum trei saptamani, cel mai bine taiat marunt si presarat pe o felie de paine unsa cu unt. Un amanunt important: numai usturoiul crud are acest efect.

II. Stimulente pentru suflet
Pete de culoare
Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind incaperile cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor. Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele.
Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco , amestecand suc de rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.

Placerea de a mirosi
Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile
Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza
buna dispozitie, reduce stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa , si atipiti cu capul pe un
birou, folosindu-va bratele drept perna.

Alimentele care ne fac fericiti
In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) - 450 mg/100 ml
* cascaval cu gauri - 430 mg/100 g
* ton - 300 mg/100 g
* carne de vita - 295 mg/100 g
* carne de pui - 230 mg/100 g

III. Balsam pentru piele si par
Clatitul cu lamiae Zeama de lamaie readuce luciul parului degradat de frig, de purtarea caciulii si de aerul uscat al iernii. Stoarceti o jumatate de lamaie in jumatate de litru de apa calda. Dupa ce v-ati spalat pe cap (folosind un sampon neagresiv), turnati pe par apa cu lamaie, fara a mai clati dupa aceea.

Prosoape ude pe calorifer
Adesea e suficient sa intindeti un prosop ud pe calorifer, pentru ca parul sa va fie mai putin zburlit. Iarna,
parul se incarca electric, deoarece aerul uscat nu e un bun conducator de curent. Cand mergeti pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia nastere o energie statica si ea se aduna in firele de par. Sugestie: presarati pe prosoape cateva picaturi de ulei aromat.

Cura cu ulei de masline
Cand va mananca pielea capului iarna si se formeaza matreata la tample, o masca de noapte cu ulei de masline va poate fi de mare ajutor. Turnati intr-o farfurioara o cantitate de ulei masurata cu un paharel de tuica. Inmuiati din cand in cand varfurile degetelor in acest ulei care calmeaza pielea si masati bland tot capul. Lasati uleiul sa actioneze peste noapte, iar dimineata, spalati-va cu un sampon neutru. Ca sa evitati
petele de grasime pe perna, inveliti-o intr-un prosop sau puneti o boneta pe cap.

Buze frumoase si sanatoase
Cu cat este mai buna circulatia sangelui la nivelul buzelor, cu atat mai curand se regenereaza pielea, iar micile crapaturi se vindeca mai repede. In loc sa folositi mereu strugurelul, faceti-va obiceiul sa strangeti puternic buzele, apasandu-le una de alta, cu dintii, sa le muscati usor sau sa le masati cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.

Manusi cu ulei
Vi se aspresc mainile iarna? Cumparati o pereche de manusi chirurgicale de bumbac si taiati-le varfurile degetelor. Seara, puneti-le pe maini si inmuiati-le in ulei de masline, exact pe portiunile unde pielea e asprita. Cu varfurile degetelor libere, le puteti purta si in cursul zilei, telefonand, lucrand la calculator sau citind, in vreme ce substantele vegetale hranitoare si calmante patrund in pielea degradata si reduc inflamatia.

Baie cu lapte
Ca sa va hraniti pielea de pe intreg corpul, preparati-va un adaos de baie dintr-un litru de lapte gras ori un pahar de smantana, plus cel putin trei linguri de miere, dizolvate mai inainte intr-o cana de apa clocotita. Turnati ingredientele pe rand in apa de baie, incalzita la aproximativ 350C. Daca va place, adaugati si cateva picaturi de ulei eteric. Ramaneti in cada minimum cinci minute, dar nu mai mult de douazeci, apoi stergeti-va bine cu prosopul si bagati-va imediat in pat. Grasimea din lapte hraneste pielea, iar mierea ii asigura umiditatea necesara.

Molid si migdale contra picioarelor reci
Picioarele reci se pot incalzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupar. Va creste rezistenta la frig, caci uleiurile eterice activeaza foarte repede si durabil circulatia locala. Supliment: adaugati ulei de migdale in proportie de 1:10 si masati-va alternativ labele picioarelor, energic, dar cu blandete, timp de cateva
minute. Uleiul de migdale catifeleaza pielea si impiedica formarea bataturilor.

IV. Mijloace de lupta cu raceala
Mere coapte
Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute in cuptorul dinainte incalzit la 1800C. Indata ce s-au racit, mancati-le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant.

Tratament cu cartofi
Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri. Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un
pachetel alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.

Rondele de ceapa
Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra.

Aburii si sanatatea
Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

Cafea cu aroma de cuisoare
 Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza si potolesc durerea.
Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-le odata cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare
Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui. Tineti picioarele intr-un lighean cu apa calda la 350C. Din trei in trei minute, adaugati apa fierbinte, pana cand temperatura din lighean atinge 400C. Daca nu aveti febra mai mare de 38,50C, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca 380C. Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti probleme de circulatie.

Piper fiert contra temperaturii
Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata zilei, luand cate o lingura.

Zahar cu lamiae
Bun contra tusei iritative: daca n-aveti in casa bomboane de tuse, stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica de zahar si sugeti-o.. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si activeaza secretia de saliva.

Supa tamaduitoare
Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza si se baga la loc in supa.

Bautura de soc
Scurteaza viroza: potrivit unui studiu efectuat la Universitatea din Ierusalim, extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente esentiale pentru sistemul imunitar.

Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.

Nu uitati ghimbirul Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri
Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita.
Sau inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o cu un prosop uscat.

Hartia cu otet Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in jos. Ramaneti in repaos
20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop cald.

Gargara cu suc de aloe
Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa
aiba efect laxativ.

Sfecla si hreanul la mare pret Elibereaza sinusurile infundate:
beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.

Infuzie de patlagina
Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune antibacteriana si dilata
bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se infuzeaza zece minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.

Nu chiar asa fierbinte
Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un ceai
medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.

Planul de insanatosire in 6 zile
„Daca mergi la doctor, raceala dureaza sapte zile, daca nu te duci, dureaza o saptamana“, aceasta este regula empirica in privinta racelilor tipice. Insa cine va combate simptomele ghidandu-se dupa desfasuratorul nostru se va inzdraveni mai curand.

-Ziua 1: Cum va simtiti: Va dor capul si membrele, sunteti lipsiti de vlaga, aveti dificultati de concentrare?Ce aveti de facut: Fortificati-va sistemul imunitar cu o doza masiva de vitamine: beti de trei ori pe zi cate un pahar de zeama de lamaie fierbinte si, suplimentar, luati un preparat cu multivitamine. Pentru durerile de cap,
luati acid acetilsalicilic (aspirina). Culcati-va devreme.

-Ziua 2: Cum va simtiti: Va ustura gatul si va mananca narile?Ce aveti de facut: Sugeti bomboane de tuse. Din trei in trei ore faceti gargara cu apa sarata. Seara, o baie fierbinte. Dupa aceea, beti o cana mare de ceai de tei (adultii pot pune in el un strop de rom, ori de extract alcoolic de echinacea). Infofoliti-va, ca sa va fie cald, dormiti mult si transpirati.

-Ziua 3: Cum va simtiti: Va dor muschii si oasele, sunteti ragusiti, aveti nasul infundat?Ce aveti de facut: Ramaneti in pat, nu mergeti la serviciu. Faceti inhalatii aromate la fiecare trei ore, ca sa dati drumul secretiilor nazale. Tot din trei in trei ore, faceti gargara. Vorbiti cat mai putin, menajati-va coardele vocale.

-Ziua 4: Cum va simtiti: Acum nasul va curge din plin si incepe o tuse uscata?Ce aveti de facut: Ramaneti in continuare la pat, mancati ceva usor (de exemplu o supa de pui). Pentru a mentine umiditatea mucoasei nazale, folositi apa cu sare. Contra tusei, sugeti bomboane cu zahar (zaharul dezinfecteaza). Seara, ungeti-va pe piept cu o pomada impotriva racelii.

-Ziua 5: Cum va simtiti: Nu mai aveti febra, iar guturaiul aproape a disparut. Dar tusea devine mai puternica...Ce aveti de facut: Beti multe lichide, preferabil ceaiuri de plante. In cazul cand doriti sa intrebuintati ceai de tuse, urmati intocmai indicatiile de preparare, deoarece efectul obtinut depinde de durata infuzarii.

-Ziua 6: Cum va simtiti: Aproape ca ati trecut hopul, dar inca sunteti lipsiti de puteri.Ce aveti de facut: Umpleti din nou depozitele de vitamine si minerale ale organismului dvs., golite de boala. Pentru aceasta, mancati multe legume si fructe proaspete. Odihniti-va cat mai mult. Totusi, e bine sa iesiti putin si la aer curat, dar fara sa va obositi.

SAREA SI LUMINA

Din "Heirs of the King"
By Warren W.Wiersbe
Tradus Rodica Botan

Sarea si lumina sint doua comoditati pe care noi nu le prea apreciem in zilele astea, dar in timpurile antice erau apreciate foarte mult. Soldatilor romani li se dadea portii, ratii de sare si daca li se micsorau portiile, ei se revoltau. Cuvintul englez pentru plata "salary" inseamna in mod literar "bani de sare". Si data viitoare cind ai sa spui "acel om nu-si merita sarea" ai sa-ti amintesti singur de valoarea pe care oamenii o puneau in trecut in acest produs.

Astazi…apasam doar pe un buton si avem cita lumina vrem, dar evreii la care Domnul Isus le-a vorbit trebuiau sa care cu ei niste lampice mici din pamint cu un fitil inauntru si ulei daca vroiau sa aiba lumina. Cind orasele noastre experimenteaza vreo problema de curent abia atunci reusim sa intelegem cit este de importanta lumina.

Domnul Isus a folosit sarea si lumina ca sa creeze tabloul crestinilor. El li s-a adresat ucenicilor in mod deosebit. Dar daca nu aplicam aceleasi principii pe care le-au folosit ucenicii inseamna ca ne furam pe noi si furam lumea intreaga de binecuvintarile pe care fiecare credincios le poate avea sau le poate aduce. Domnul nostru descria caracterul unui credincios. El ne spune care este …care trebuie sa fie caracterul acestora in viata de fiecare zi. Prin folosirea imaginilor de sare si lumina , El ne-a spus de fapt cum ar trebui sa fim noi astazi.

Matei 5:13-16
Voi sinteti sarea pamintului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iaras puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decit sa fie lepadata afara, si calcata in picioare de oameni.

Voi sinteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte, nu poate sa ramina ascunsa. Si oamenii nu aprind lumina, s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic si lumineaza tuturor celor din casa. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri."

LA CUMPARATURI...

Nu mai am mincare la ciini, si astazi trebuie sa ma duc la cumparaturi. Asa ca mi-am amintit de gluma asta, pe care am tradus-o cu ceva vreme in urma...
.......................................................
Ieri m-am dus la Costco sa cumpar o punga mare de Purina (mincare de ciine pentru catelul meu preferat); si stateam la coada sa platesc, cind o femeie care statea la coada dupa mine m-a intrebat daca am un ciine…

Mi-a trecut prin cap… ce crede ca am… un elefant? Asa ca, fiindca sint la pensie si nu prea am activitate, i-am spus din impuls ca… nu, nu am un ciine, si ca mincarea din sac era pentru o dieta pe care o incerc din nou. Am mai zis eu ca… probabil n-ar trebui s-o fac fiindca data trecuta am sfirsit-o prin spitale, dar ca oricum am slabit 50 de pounds inainte de a ma trezi la urgenta cu tuburi cam prin toate orificiile posibile si IV in amindoua miinile.

I-am mai spus ca de fapt este o dieta perfecta, si ca sa tii aceasta dieta nu trebuie sa faci nimic altceva decit sa-ti umpli buzunarele cu biscuitii ciinelui si simplu ...de tot, cind ti-e foame maninci unul sau doi biscuiti. Mincarea este completa din punct de vedere nutritiv si lucreaza bine, si de-aia o incerc inca o data. De-acuma trebuie sa va spun ca, in punctul asta, toata coada de dupa mine era atenta la ce vorbeam. Ingrozita, m-a intrebat daca am ajuns la spital ca m-am otravit cu mincarea de ciine… I-am spus ca nu… ca m-am oprit la un colt de strada sa miros un alt ciine si ne-a lovit o masina…

Am crezut ca unul dintre domnii ce statea la rind cu noi o sa faca atac de cord, asa ridea de cu pofta…Sa scurtez insa povestea… Costco mi-a interzis sa mai fac cumparaturi la magazinul lor…

Eu zic ca data viitoare cind aveti mincarime de limba, aveti grija ce-i intrebati pe pensionari… ca astia au tot timpul de pe lume la dispozitie sa se gindeasca la tot felul de nebunii...
(gluma este tradusa din engleza - autor necunoscut)

Ce-mi mai trece prin cap...( 02-08-2014)

     Luni se implinesc trei saptamini de cind mi-am rupt mina. N-ar fi fost nimic daca mi-as fi rupt osul si ar fi trebuit sa astept sa se sudeze, si cu asta basta. Dar... nu asta este realitatea... si nu vreau sa exagerez, dar cred tot mai mult ca n-am sa-mi pot folosi mina dreapta ca inainte. Poate o sa progreseze cu terapie... dar... am asa o presimtire ca lucrurile vor fi diferite pe viitor.
     Inca n-am plins... adica asa... cit ar merita sa plingi dupa mina dreapta. Astazi o veche prietena m-a luat la lunch... si mi-am amintit ca in urma cu... 22 de ani, pe vremea cind ma recuperam de pe urma electrocutarii, mi-a spus..."Rodica, daca Dumnezeu a adus ceva in viata ta, El a procurat si modalitatea de-a trece prin acel ceva."
     Sa fie oare a doua oara in viata cind voi trece printr-o neputinta ...victorioasa? Sau... faptul ca nu-mi voi mai putea folosi mina dreapta la vechiul potential sa-mi limiteze, sa-mi schimbe viata, sa ma demoralizeze intr-atit incit sa trebuiasca sa adopt alt stil de viata, alta atitudine?
    Deocamdata, am pierdut gustul sa scriu... si am cam pierdut si alte indeletniciri care imi faceau bucurie. Chestii usoare de facut au devenit lungi si anevoioase .
...........
     M-am oprit aici cu scrisul aseara. Amprenta depresiei era prea puternica. Diminetile sint de obicei mai vioaie si mai pline de sperante. Stind sub plapuma azi-dimineata citeam ceva... despre oase..." O privire prietenoasa inveseleste inima, o veste buna intareste oasele" Proverbe 15:30
     Asteptam o privire prietenoasa... si Cristina Micsa, prietena mea din Michigan n-a intirziat sa-mi arunce o privire ...telefonica. Ieri alta prietena de-o viata, Rely Cristea din New York, m-a sunat asa cum face ea ori de cite ori stie ca-s pe jos si trebuie sa ma ridice cineva... Mai pe seara, Lena Cartacai, sora mamei mele (dar putea la fel de bine sa-mi fie sora dupa dragostea ce-mi poarta) m-a sunat sa-mi spuna ca nu inceteaza sa se roage pentru mine. Fetele mele ma tin aproape cu mesaje si incurajari, iar sora mea sta gata sa ma prinda ori de cite ori simte ca alunec. M-au vizitat si parintii... si tatal meu de 83 de ani a venit cu un cleste sa-mi repare ceva la poarta... Joanne Cullings, o veche prietena, m-a luat la lunch si m-a incurajat ca pe vremuri.Tusa Marta din Aiud ma tine pe-aproape, desi distanta e naucitoare.  Sa nu mai spun de alte mesaje pe facebook si e-mail... Si toate aceste priviri prietenoase au menirea sa-mi inveseleasca inima si sa-mi ...intareasca oasele.
     Cum? Cum pot oare privirile prietenoase si vestile bune sa inveseleasca inima si sa intareasca oasele? Starea noastra sufleteasca are o influenta enorma asupra sanatatii noastre. Oamenii care au o atitudine pozitiva se vindeca mai repede. Stresul are puterea sa doboare pe oricine, dar o inima vesela ajuta sa te faci sanatos.
     Traind in lumea asta, in vremile astea tulburi, cum oare sa traiesti fara stres? Stiu ca nu toata lumea si-a rupt mina dreapta... dar sint destule alte nevoi si necazuri in fiecare casa ca sa aduca suficient stres care sa tulbure si sa distruga sanatatea. Ce ne facem? Mai devreme sau mai tiziu fiecare din noi este afectat cu o criza... cu o boala, cu o nenorocire...
     Este bine sa stim ca viata nu se termina aici. Este bine sa stim ca exista ceva dincolo. Este fantastic sa ai o speranta dincolo de orice eventuala nenorocire sau tragedie. Uneori ma gindesc ca daca toate mi-ar merge bine n-as mai avea gust si drag de cer si de casa vesnica pregatita de Insusi Domnul nostru Isus Christos. Ne-ar fi prea bine aici pe pamint... de ce sa mai tinjim dupa eternitate? Dar trecind prin fazele astea sumbre, nu pot decit sa visez la o lume sanatoasa, la o viata fara stres, la o viata lipsita de complicatii... la relatii deschise si curate, la oameni placuti, si la copii cuminti, si la prieteni adevarati... si la un viitor fara drame si necunoscute de rezolvat...
     As putea spune ca mi-e dor de vesnicie... de Casa promisa... de partasia cu sfintii... de o pace eterna... Oare cind am sa pot spune cu toata inima... "VINO, DOAMNE ISUSE?"                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      

MORALA ESTE IN...MUSUROI...

De mult nu v-am mai spus o poveste. Am auzit simbata una foarte frumoasa.

Un tata si cu fiul sau mergeau de mina vorbind de una , de alta...La un moment dat au trecut pe linga un musuroi de furnici in care se vedea ca cineva cu un bocanc mare calcase si stricase musuroiul. Baietelul se oprii si se uita cu mila la musuroi...

-Saracile furnici...zise el catre tatal sau. Cum am putea sa le ajutam? Cite or fi murit si unele poate sint ranite...casa lor e stricata...?!

Tatal se uita lung la musuroi...si un gind ii trecu prin minte.

-Vezi tu...zise el...ca sa le ajutam pe furnici ar trebui sa fim si noi furnici ca sa putem sa ajungem la ele in musuroi. Altfel...nu le putem fi de nici un folos...si nici n-o sa inteleaga ce vrem sa facem pentru ele. De aia a trebuit sa vina Domnul Isus la noi, in trup, exact asa cum sintem noi fiecare...sa traiasca printre noi, sa traiasca ca noi, ca sa ne poata intelege, ca abia apoi sa ne poata ajuta...

....................

Iar noi...daca vrem sa ajutam pe cineva stind aplecati superior si de la distanta peste ei...ca si baietelul peste musuroi, n-o sa facem mare treaba. Morala este in...musuroi...