Un cuvint vechi, pe care nu-l auzim prea des astazi... "a murmura". Cum l-am picta oare in vocabularul nostru contemporan? Am zice despre cei care critica tot timpul si pe toata lumea (excluzindu-se pe dinsii) ca murmura? Dar despre cei care vorbesc de rau, poarta vorbe nepotrivite si nedorite dintr-un loc intr-altul? Dar despre noi... cei slabi in credinta, care citim Biblia si zicem ca o credem, dar cind vine vremea sa ne aratam credinciosi Cuvintului... nu sintem pe nicaieri?
Uite un pasaj din Biblie care m-a facut sa ridic din sprincene astazi... Marcu 6:5-6... "N-a putut sa faca nici o minune acolo, ci doar Si-a pus miinile peste citiva bolnavi si i-a vindecat. Si se mira de necredinta lor."
Ca de obicei imi spun mie si daca vi se potriveste si voua... atunci "cu placere". Ce mi-au spus mie aceste cuvinte? Ca Dumnezeu vrea de atitea ori sa faca lucrari mari in vietile noastre, dar credinta noastra (sau lipsa credintei) Il impiedica, Il stinjeneste. In versetul 1 al aceluiasi capitol scrie: "Isus a plecat de acolo si S-a dus in patria Lui." Ceea ce imi explica mie ca situatia respectiva - din versetul de mai sus nu se intimpla departe printre straini, ca aceasta necredinta teribila nu facea parte din atributele celor care nu-L cunosteau pe Domnul Isus, ci necredinta era starea de fapt intre cei ai casei, cei care Il cunosteau pe Domnul Isus, si intre care mai facuse minuni... Si transpusa in zilele noastre, situatia este similara, pentru ca nici astazi Domnul Isus nu poate sa-Si faca lucrarea in vietile noastre din cauza necredintei noastre - cei care ne numim copiii Domnului. Ce vreti mai mult? Ce alta explicatie pentru viata saraca (spiritual) pe care o ducem, pentru bolile de care suferim si lipsa "minunilor" din viata noastra?
Biblia pune o intrebare la un moment dat vorbind despre zilele din urma si venirea Domnului Isus... "dar va gasi El credinta?" ...Si poate momentul este unul potrivit sa ne intrebam si noi fiecare... "Oare la mine...va gasi credinta?"
No comments:
Post a Comment